Captolul X – Viata de spital

Nu puteam sa reactionez. Alice tipa in telefon dupa mine dar eu nu stiam ce sa fac. Edward supradoza? De ce facuse asta?! Era nebun! Am ridicat receptopul tremurand:
-Alice! Alice unde sunteti?! am tipat disperata
-La spital. Eu l-am dus , Carlisle si Esme sunt si ei aici. Emmett e pe drum. Bella sunt terminata! De ce se intampla iar asta !!!
Am incercat sa ma calmez. De ce reacionam asa? Mie nici macar nu imi pasa de Edward intrucat sa fac in halul asta.
-Alice incearca sa stai linistita. Vin acum la tine.
-Multumesc Bella. Te astept.
Am inchis si m-am grabit sa ies pe usa. I-am spus lui Charlie ca ma duc la Alice pentru ca fratele ei are probleme si e in spital. El chiar o placea pe Alice. M-am urcat in camioneta si incepeam sa inghet deja. Era foarte frig afara i-ar caldura la mine in camioneta abia mai mergea. Nu conta, suportam eu si putin frig. Stiam unde era spitalul din Forks si incercam sa ajung cat de repede puteam. Imi era asa mila de Alice, cat trebuie sa sufere ea acum pentru fratele ei. Esme..Carlisle, isi iubeau nespus copii. Nu vroiam sa stiu ce se afla in sufletele lor. Iar Edward…de ce naiba facuse asta! Nu s-a gandit la suferinta pe care o provoaca! Nu se gandea la viata lui! Asa rau la afectat cearta cu Jacob, asa mult il afecteaza fata aceea?
Am parcat si am coborat rapid din masina. M-am dus la urgente si am intrebat de Edward Cullen. Aceasta cauta in niste dosare prea linistita pentru starea mea.
-Imi pare rau domnisoara dar au voie doar rudele sa intre la el. Este intr’o stare destul de grava.
-Poftim?! Dar sora lui m-a chemat. Chemati’o pe ea sa va spuna!
-Domnisoara calmati-va. Domnul Cullen este oricum destul de suparat pentru fiul sau. Daca nu aveti nicio legatura cu Edward va rog sa plecati.
M-am enervat si vedeam rosu in fata ochilor. Ei nu vroia sa ma lase sa intru ?
-Ba nu! Eu…eu sunt iubita lui. Asa ca lasati-ma sa intru. am cerut eu hotarata
Nu pot sa cred ce mi-a iesit pe gura. Asa disperata eram?
-Iubita lui? Nu mintiti? spuse ea nesigura
-Da! Asa ca lasa-ma sa intru! sunt disperata ma intelegi!? Iubirea vietii mele moare pe patul de spital si tu ma tii de vorba aici?! O sa vorbesc cu … socrul meu si o sa cer sa fi data afara!
-Socrul? intreba ea panicata
-Da doamna cum ma-ti auzit. Ne-am logodit! Asa ca condu-ma la familia mea! Nu mai pierde timpul! Hai hai!
Femeia derutata si-a cerut scuze si mi-a dat indicatii unde sa ii pot gasi. Am inceput sa merg cautand camera 25. Era o usa din lemn deschis. Peretii albi de spital mereu ma deprimau asa ca preferam de cele mai multe ori sa evit aceasta cladire. Am apasat pe clanta si am intrat in liniste.
Camera era spatioasa si luminoasa, cu un pat pe care se afla Edward cu ochii inchisi invelit cu o patura alba. Alice era langa el tinandu’l de mana iar Esme pe un scaun cu lacrimi in ochi. El avea o perfuzie bagata in mana si niste fire erau conectate la un aparat. Alice intoarse capul spre mine trista.
-Imi pare rau, uitasem sa vin sa te iau. Sper sa ma ierti. se scuza ea.
Am fluturat din mana indiferenta.
-Nu’i nimic, nu am avut nevoie de mita ca sa pot intra. Am metodele mele.
Ea aproba din cap zambind slab si ma indemna sa vin mai aproape. Erau cateva scaune acolo, probabil il bagasera in salonul cel mai bun, avand in vedere ca Carlisle era directorul spitalului. Era si o masa acolo, o noptiera langa pat cu cateva medicamente iar perdele erau albe ca si vopseaua de pe pereti.
-Sunteti bine? am intrebat suparata.
-Incercam , spuse Alice
-Ma bucur ca ai venit Bella. Se vede ca iti faci grij pentru noi si apreciem . spuse calduros Esme.
Am aprobat din cap. Edward era mai palid ca deobicei, cu ochii inchisi acolo…mai ca imi venea sa plang. Era ciudat sa il vad asa… nemiscat.
Esme s-a ridicat si a spus ca se duce dupa Carlisle. M-am asezat pe un scaun si mi-am dat geaca jos punand’o in cuier.
-Ce s-a intamplat? De ce a facut asta?
Alice ofta.
-Il inteleg. Bella nici nu sti cum ma simt! Este doar din vina prietenasului tau! Eu…doar l-am gasit asa si l-am dus la spital. Acolo au spus ca a incercat sa se sinucida luand prea multe pastile, pastile care nici nu erau ale lui. Discutia cu ala l’a afectat mai mult decat trebuia si acum uite starea in care a ajuns. Sper doar sa se faca bine. Carlisle face tot ce e posibil. Nu pot sa cred ca am ajuns iar in situatia asta! Abia se terminase!
Spuse ea si isi puse capul intre maini.
-Adica a mai fost asa? am intrebat ingrozita. Tot din cauza fetei aleia?
-Da. De multe ori. Dupa ce s-a intamplat ce s-a intamplat, el…. a mai facut asta. Doar ca nu din cauza pastilelor….
Am incremenit.
-Dar?
-Droguri. spuse ea ingrozita
Simteam ca se invarte camera cu mine.
-Ce? Edward se drogheaza? aproape am tipat eu.
-Se droga, inainte. Acum a trecut peste asta, a reusit sa treaca. Dar nici nu sti prin cate am trecut noi…Esme este distrusa daca se repeta iar istoria. Cu toti vom fi si jur Bella nu imi pasa daca Jacob este prietenul, fratele, sotul tau , dar daca ii mai face ceva , un singur cuvant la adresa lui si jur ca nu imi mai pasa de nimic. Nu imi voi lasa familia sa treaca iar prin ce am trecut. Imi iubesc familia, fratele mai mult decat pe mine si nu voi lasa un badaran sa il aduca iar in starea aia ! Sa ne aduca iar in starea aia. De ce a trebuit el sa deschida gura!
Am aprobat din cap
-Voi avea o discutie serioasa cu el. Este bine ca reusit sa treaca peste problema cu drogurile. Dar ce s-a intamplat?
-Nu este povestea mea ca sa o spun. Daca Edward va vrea sa iti spuna ce s-a intamplat atunci, toate problemele noastre , cauza nenorocirilor noastre atunci tu il vei asculta. Dar pana atunci nu iti voi spune eu asta.
Am lasat’o asa. Nu vroiam sa o fortez sa faca ceva ce nu va vrea.
-Va fi bine Alice. Edward este puternic si isi va reveni.
Ea zambi la mine si eu i-am raspuns.
-Multumesc, pentru ca ai venit si pentru ca iti faci grij , desi stiu ca el nu merita asta.
-Cu placere. Vreau sa fiu alaturi de tine.
Minutele treceau si Esme nu mai venea. Stateam cu Alice langa patul lui asteptand sa dea vreun semn ca se trezeste. Dar nu reactiona.
Esme intra cu Carlisle pe usa si o asistenta. Esme veni si imi sopti ceva la ureche.
-Dute cu Alice sa manance ceva, sa se schimbe. Apoi intoarceti-va. Raman eu aici.
Am aprobat din cap. Esme se duse langa Edward. Esme il inveli mai bine si il saruta pe crestetul capului. Era imbracat intr’un „halat” albastru cu mainile intinse si cu cateva cearcane pe la ochi. Esme era o mama adevarata. Cu totii erau o familie. Eram asa impresionata, de cum, desii dupa cate probleme le facuse Edward, ei inca il iubeau, protejau si sustineau. Am luat’o pe Alice si i-am spus la ureche sa iesim sa luam o gura de aer.
-Nu vreau. spuse ea ferm. Raman aici cu el.
Incepea iar sa planga si nu vroiam . Nu vroiam ca nimeni sa sufere.
-Dar Alice trebuie sa mananci, sa te schimbi, nu poti ramane asa. In mai putin de o ora ne intoarcem iti jur. Oricum nu s-a trezit pana acum , crezi ca in cateva minute in care lipsesti o sa se intample ceva miraculos? Edward ar fi trist sa te vada in halul asta.
Ea incuviinta din cap si am iesit impreuna pe usa. L-am lasat pe Edward in spate. O tineam de brat in timp ce ei ii mai curgeau cateva lacrimi ratacite. Am urcat-o in masina mea si am pornit motorul. Tresari cand auzi huruitul si eu am inceput sa rad.
-Te obisnuiesti. am asigurat’o eu.
Am condus destul de rapid, stiam ce si ea vroia sa ajunga inapoi la fratele ei asa ca am incercat sa ma grabesc. Alice cobora trista din masina. Chiar ma intrebam de ce se simte asa…ce trecut avea familia asta, de ce era implicat Jacob si de ce incercase Edward sa se sinucida?
Mergeam pe aleea din fata casei decorata cu flori si becuri iar Alice avea capul plecat in jos. Deschise usa si urca scarile fara chef.
-Ma duc in bucatarie sa iti pregatesc ceva de mancare. Tu dute si fa un dus, am incercat eu sa o incurajez.
Am vazut cum isi misca putin capul in semn ca da si mi-am intors privirea, indreptandu-ma spre bucatarie. Era atat de trista, si ma facea si pe mine sa ma simt la fel. Mai trecuse prin asta si se pare ca trecea din nou. Pana si casa parea trista si fara viata. I-am pregatit rapid niste paste si i le-am pus pe masa. Imi era groaza sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca Alice nu l-ar fi gasit….

Dupa 10 minute Alice a coborat la masa, eu o asteptam ganditoare pe scaun. I-am zambit incurajator , incercand sa o fac sa se simta mai bine. Nu prea reuseam….oricum  nu cred ca era ceva care sa o faca sa se simta mai bine in acest moment. Pe parcursul mesei incercam sa ii zambesc calduros , sa am o dispozitie buna dar sincer nici eu nu puteam. Nu era doar aceasta suferinta prin care trecea familia, era mai mult de atat. Era socul…ca nu am sa il mai vad niciodata, indiferent de cat de arogant si nesuferit era. Nu imi puteam concepe viata fara veselia si entuziasmul ei si chiar fara egoismul si mandria lui.
Telefonul vibra in buzunar si vazand numarul nu eram foarte sigura ca vroiam sa raspund. Am aruncat telefonul pe masa si incepea sa ma enerveze insitenta lui. Intr-un final:
-Ce vrei? am spus suparata
-Nu inteleg de ce reactionezi asa. Am sunat acasa la tine si Charlie mi-a spus ca esti la spital. De ce esti la el? Ti-a facut viata un calvar si tu asa il rasplatesti? Merita tot ce i se intampla si chiar mai mult de atat. Nu inteleg de ce esti suparata pe mine, eu , care te-am ajutat mereu. Nu pot sa cred ca ma lasi pentru el.
L-am intrerupt enervata. Nu vroiam sa creada ceva ce nu era adevarat.
-Ceea ce ai facut tu este ceva foarte crud. Normal ca sunt suparata pe tine. Nu il plac…dar imi pasa de Alice si toata situatia asta este din cauza ta.
-Imi pare bine ca l-am pus la punct. Merita asta. Ar fi bine sa nu te bagi Bella.
-Dar nu ma bag! am tipat nervoasa in receptor. Nu stiu ce a facut el in trecut dar stiu ce se intampla acum. Din cauza ta Edward este acum in spital! Din cauza ta toata familia sufera! Credeam ca este doar obsesia lui Edward prosteasca toata cearta asta dar vad ca si tu esti la fel. Ma dezamagesti.
-Nu ma compara pe mine cu el! El nu stie sa piarda! Si a dovedit ca este un las din nou ca a incercat sa se omoare! imi reprosezi mie ca nu m-am gandit la familia lui? Dar el s-a gandit cand a facut asta si cand o face? Nu prea cred…asa ca nu imi poti reprosa mie nimic!
-Se vede ca tu o vei tine mereu pe a ta. Sa nu ma mai cauti Jacob.
-Dar Bella intelege…
I-am inchis telefonul fara sa il mai ascult.
-Nu trebuie sa te certi cu prietenul tau din cauza noastra. imi spuse trista Alice.
-Nu iti face grij. Jacob trebuie sa inteleaga ca greseste.
Alice a terminat de mancat si am strans repede masa. Am iesit din casa si deja incepuse sa ploua foarte rau. Am alergat spre masina grabite , din cauza ploii, nedorind sa ne udam prea rau. Ploaia romantica, daca o imparteai cu cineva iubit. In timp ce conduceam ma gandeam la cat de mult mister era pe aici. Edward…Jacob…fata… de ce erau toate astea atat de ascunse? De ce Alice nu imi spunea nimic? De ce Edward se drogase inainte…? Nu stiu de ce, dar simteam o ura nemarginita pentru fata aceea. Cine se credea ea sa faca atata rau acestei famili?! Poate ca era Edward un prost si egoist dar poate ca nu era chiar atat. Daca chiar suferisera in trecut de ce sa se repete iar? Dar cum sa intreb asa ceva? Era logic , pe Edward il afectase discutia cu Jacob a vrut sa moara aducandu-si aminte de perioadele acelea si uite asa o mare incurcatura pe aici de te doare capul.
Ajungand la spital ma simteam mai linistita. Am intrat la Edward in salon si am observat odata cu Alice ca nimic nu se schimbase. Esme statea langa Edward si il mangaia pe frunte.
-Va fi bine dragul meu. Vei fi bine iubire, eu sunt aici langa tine. Te iubesc mult! ii spuse ea cu lacrimi in ochi si il imbratisa.
M-am uitat la Alice si ea se uita la mine , parca ne apuca si pe noi plansul. Esme se intoarse spre noi suspinand si stergandu-si lacrimile.
-Este la fel? am intrebat trista
-La fel, imi raspunse ea. Sunt sigura ca se va trezi , fiul meu este un baiat puternic….
Dar nu a mai apucat sa termine propozitia ca usa se deschise zgomotos , Emmett navalind inauntru. Pana sa apara uitasem ca mai face parte si el din familie. Se uita furios si nervos in camera si ochi sai ma vanau pe mine.
-Tu! Este doar vina ta! Ce mai cauti aici?! Nu ai facut destul rau si tu si amicul tau scarbos? imi reprosa el furios.
Am oftat.
-Imi pare extrem de rau pentru intamplarea de la scoala. Nu vroiam sa se termine asa. Daca stiam de la inceput nu il mai chemam. Nici dupa ce Alice actiona ca o nebuna nu mi-am putut da seama si nici acum.
-Oh uite se pare ca regretele tale nu il vor scoate pe Edward din spital. Si iti poti informa prietenul ca nu mai scapa din mana mea de data asta !
-Emmett! tipa Esme la el. Cum poti vorbi asa?! Fratele tau are nevoie de liniste acum. Stai linistit. Bella a venit aici cu bune intentii si este bine primita. Nu fi mitocan.
-Spun doar adevarul. Nu imi mai las familia de izbeliste de data asta!
-Gata gata ! Ne calmam acum. spuse Esme. Acum conteaza doar sanatatea lui Edward. Restul problemelor mai tarziu.
Esme suna apoi la scoala si ne invoi pe toti 4. Am fost placut surprinsa ca m-a invoit si pe mine. Mi-am dat seama ca Esme chiar tinea la mine cum tineam si eu la ea.
-Multumesc. am spus sincer
-Trebuie sa ramai aici. Cu totii avem nevoie de sprijin acum .
-Da asa este, adauga Alice. Chiar nu as vrea sa navaleasca toata scoala aici sa vada ce este in neregula cu el. Prefer sa pastram distanta cu scoala deocamdata. Sunt sigura ca pana si lui i-ar displace acum faima.
Era deja noapte asa ca ma gandeam ce vom face de acum incolo. Alice a refuzat cu vehementa sa plece de aici si la fel am facut si eu si Emmett. Esme nu a avut de ales decat sa accepte. O asistenta draguta ne-a adus cateva paturi si perne si ma simteam ca si cum as merge cu cortul. Eh, daca trebuia sa campez aici noaptea asta …. ei bine asta voi face. Mi-am intins o patura pe podea mi-am pus o perna si hai sa vedem cine adoarme. Alice se aseza langa Edward , il lua de mama si se inveli cu o patura. Nu era frig , dar cu patura in brate ma simteam mai confortabil. Emmett isi incrutisa bratele la piept si se aseza pe un scaun. Esme ne dadu cate un suc , mai ales mie ca muream de sete si ne sfatui sa dormim. Alice a adormit in cele din urma si Esme la fel. Lui Emmett i’a luat ceva, dar cand l-a furat somnul a picat ca un bolovan. Eu eram singura care nu puteam dormii. Spitalul nu era chiar cel mai primitor loc de pe planeta. Afara ploua, o atmosfera stranie se inflitra in camera. Am strans patura mai mult in brate si mi-am pus capul pe perna.

Edward pov

O priveam din coltul camerei in timp ce ea se uita fara mila la mine. Ce facuse din mine? Cine eram acum? M-a mintit, si daca ar vrea ar putea face asta in continuare. Nu o puteam ura, o iubeam prea mult. Tradarea ei era tortura vietii mele, pe care va trebui sa o suport mereu.
-De ce faci asta? De ce ne faci asta? Eram fericiti impreuna… am spus cu glas slabit
-Noi nu am existat niciodata. Tu pentru mine nu ai fost niciodata nimic, spuse crud.

Bella pov

Cand am deschis ochii oasele mele erau amortite si intepenite. M-am ridicat frecandu-ma la ochii somnoroasa si ma uitam la cei din jurul meu. Erau cu totii abia trezindu-se si ei. Mi-au trosnit oasele destul de zgomotos si m-am strmbat. Ok, asta clar era cea mai proasta noapte din viata mea.
-Oh Bella imi pare asa rau…trebuia sa te fi dus acasa, isi ceru scuze rusinata Alice.
Am fluturat din mana napasatoare.
-Nicio problema, m-am simtit ca in excursie.
Alice zambi usor. Emmett deja incepuse sa se infrupte din micul dejun si Esme forma un numar de telefon. M-am ridicat de pe patura si am luat un mar de pe masa. Era foarte bun. Emmett se mai uita din cand in cand urat la mine dar incercam sa il ignor. Intelegeam ceea ce simte, era fratele lui in spital , il iubea, si totusi era si vina mea partial ca l-am chemat pe Jacob acolo.
-Cand se va trezi ? spuse fara vlaga Alice. ESME CAND SE TREZESTE!!?! Sta de prea mult timp asa! Carlisle unde este?! Nu intelegi nu suport sa il vad asa ! Nu mai pot!
Incepu sa planga si m-am dus langa ea sa o iau in brate.
-Trebuie sa ai rabdare Alice. Lucrurile vor fi bine. am incercat sa o linistesc eu.
Ea ofta si isi intoarse privirea spre Edward. El nu dadea niciun semn de viata. Nu ne puteam pierde speranta chiar acum.
-Bella trebuie sa iti zic ceva…
-Ce este Alice? am intrebat panicata. ai patit ceva?
-In mod normal nu ar trebui sa iti zic asta…dar cred ca trebuie sa sti macar atat pentru faptul ca esti aici. Iti sunt foarte recunoscatoare. Nu iti voi spune nimic despre trecut nu este datoria mea si stiu ca Edward nu ar vrea sa fac asta. Dar ceea ce se intampla in prezent trebuie sa iti spun.
-Doamne Alice spune odata!?
-Ce faci Alice? De ce sa ii spui? Nu merita oricum ! Nu inteleg de ce a facut el asta! spuse Emmett nervos.
Alice se uita urat la el.
-Trebuie sa stie si ea! Asa ca lasa-ma sa ii zic.
-Spune odata! am spus furioasa. De ce sunteti asa secretosi?
Ea isi indrepta privirea spre mine si ma lua de mana.
-Bella… mai ti minte in cantina intamplarea cu Jessica? Cand vroia sa te bata si Edward a oprit-o?
Normal ca tineam minte acel incident nefericit
-Da, a facut’o pentru ca tu l’ai rugat si iti sunt recunoascatoare. Dar ce legatura are? am intrebat nedumerita.
-Nu eu l-am rugat pe Edward sa o faca. A facut’o din proprie initiativa. A spus asta ca sa nu pice prost.