Capitolul XIV – Din nou cu picioarele pe pamant.

Ce devenisem? Un monstru fara mila care lua vietile oamenilor? Ma uitam la cei din jurul meu cum priveau scena masacrului in fata linistiti ca si cum nimic rau sau ciudat se intampla. Asa trebuia sa ma comport si eu ca sa fiu luata cu adevarat in serios aici? Ma holbam cum fata moare in fata mea, dandu-si ultima suflare. Demetri imi spusese de ce sunt in stare acesti Volturi, si cum am mai spus asta era doar inceputul, inca nu stiam cu ce pot asemana aceasta familie. Fata cazu la picioarele mele ( asta numai eu si Christopher puteam vedea ) si se mai zvarcoli odata, apoi trupul fara viata impietri. Demetri o puse pe o masa , ii intinse mainile si picioarele si se uita spre Aro. El incuviinta din cap si apoi se uita spre Christopher.
-Acum Isabella corpul e numai al tau. Pune stapanire pe el. ma indemna el. Cat mai repede, nu avem foarte mult timp, apoi corpul nu va mai fi bun.
Ma uitam nedumerita la Christopher si apoi la fiecare vampir care astepta rabdator la locul lui.
„Ce trebuie sa fac? ” am intrebat disperata.
-Intra in corp, imi spuse Christopher. Vom vedea daca asta functioneaza sau nu. Incearca, nu e capat de drum, asta e singura solutie pe care o avem acum. Corpul nu mai are stapan, nu mai are suflet, e timpul sa il detii tu.
Am aprobat din cap si m-am gandit ca asta chiar are logica. M-am apropiat de corpul fetei si l-am analizat rapid. Era mort, mai mult ca sigur , eu trebuia sa ii redau viata. Sufletul meu trebuia sa il trezeasca. Am incercam sa il ating..sa vad ce se intampla…. dar imi era prea frica. Era ceva nou pentru mine, ceva prea infricosator, nu doream nimanui sa treaca prin ce am trecut eu. Mi-am bagat mana in mana ei si am simtit cum ceva ma trage inauntru. Nu mai puteam sa o scot. M-am uitat disperata la Christopher.
” Ce e asta ? ” tip la el.
-Cred ca deja intri in corp. Incearca sa bagi si celelate parti ale corpului. Fara frica, eu sunt aici, nu te abandonez, ma indemna el.
De cate ori nu mai auzisem asta. Dar am incercat sa las asta la o parte si sa ma concentrez pe ceea ce trebuia sa fac acuma. Dupa, cand voi avea propriul meu corp in care lumea sa ma vada si sa ma auda voi avea destul timp sa rezolv si celelalte probleme ale mele. Era putin dezamagita ca nu voi mai avea acelasi corp ca inainte, adica pana la urma ce era asta?! Ala era al meu , cum sa pretind ca sunt altcineva? Mi-am bagat si cealalta mana si simteam cum si asta prinde radacini in acest corp. Ma atragea inauntru, mi se fixau oasele in ea parca ma cuprindea cu totul. Vroiam sa tip sa imi dea drumul, dar stiam ca asta trebuia facut. De ce sa ma zbat cand in sfarsit ceva trebuia sa functioneze bine. M-am avantat mai tare in corp si cu cat ma bagam mai tare cu atat totul se aseza din ce in ce mai bine.
-Asa Bella, il auzeam pe Christopher. Intra cu totul, mai e doar putin.
Auzind toate astea parca prindeam mai mult curaj. Macar cuiva de aici ii pasa de mine, adica asa credeam, nu era suta la suta sigura ca era adevarat. Era din familia Volturi nu stiam daca sa am incredere absoluta in el. Era necunoscutul ce eu trebuia sa il descopar. Mi-am introdus corpul cu totul si o durere izbitoare ma lovi. Tipam din toti plamani dar nu eram eu cea care tipa. Corpul tipa, fata tipa… de fapt eu tipam dar nu din corpul meu, ci din noul meu corp. Simteam durerea cum imi rascolea orice vena. Era aproape la fel de dureros ca transformarea in vampir, daca aia chiar fusese o transformare. Apoi am simtit niste dinti pe gatul meu si m-am uitat speriata. Era Christopher si ma musca, bagand veninul cat mai adanc in mine. Sufeream durerile transformarii inca odata, pentru noul meu corp. Renasteam pentru a doua oara. Ma zbateam ca un peste pe uscat si vroiam sa implor moartea din nou. Eram constienta de ceea ce se intampla, dar in momentul acela nu imi mai pasa. Nu vroiam sa spun ca preferam starea aceea de fantoma, dar in momentul de fata nu stiam asa bine ce mai vroiam. As fi vrut sa zic ca ma obisnuisem cu durerea, dar nu puteam. Era chinuitoare , ma ineca si ma distrugea pe dinauntru. Urlam si nu stiam daca si exterior, dar in interior era sigur, muream de durere. Dar de ce? Corpul era mort , nu trebuia sa ma mai doara in halul asta. Ce mai putea transforma veninul cand totul era mort ? Inafara de durere, care imi acaparase mintea si orice simt al meu , mai era si acel sentiment ca ma legam de ceva , ca ma sudam. Incepeam sa imi simt mainile, si picioarele , puteam sa le misc din nou prin intermediul corpului fetei. Stiam ca asta urma sa ma astepte deci nu fusesem luata prin surprindere. Trebuia sa rezist pentru fica mea, care acolo unde era ea urma sa aiba nevoie de mine, si mai ales eu nevoie de ea. Ce putea fi mai rau de atat? Nimic.

Nu stiu cat timp trecuse, ce se intamplase in jurul meu dar durerea disparuse incetul cu incetul. Probabil totul era pe final. Poate ca oricine trimitea toate astea, se mai gandea din cand in cand si la mine. Indurasem aceste dureri de doua ori , poate pentru ca nu meritam fericire. Nu meritam o viata normala, de parca gresisem cu ceva anume. Mi-am miscat degetele. Nu era nicio senzatie noua, dar corpul asta era ciudat, necunoscut. Nu era al meu. Am deschis ochii si am privit in jurul meu. Era prima data cand vedeam viata asta prin ochii unui corp. Viata de vampir. Nu era atat de derutata, avusesem timp sa ma pregatesc mental. Nu era ca si cum imi pierdusem memoria. M-am uitat in jur si am vazut ca toata lumea astepta sa spun ceva…sa fac ceva. Eram putin derutata si totusi incercam sa ma controlez. M-am uitat la mine, speriata. Nu mai eram aceeasi, si trebuia sa trec peste asta si sa accept ceea ce eram acum. Nu voi mai fi niciodata Bella, cel putin nu voi mai avea corpul ei. Corpul meu. Eram constienta deasemenea de arsura din gat care ma distrugea cu totul. Cu cat incercam sa o ignor era mai bine dar nu puteam scapa de ea. Christopher tusi si imi spuse :
-Cum te simti..? Isabella? intreba el.
M-am uitat putin si am analizat situatia. Ma puteam controla, asta era clar. Fusesem pregatita pentru asta, durerea disparuse iar cu exceptia durerii din gat, totul parea a fi bine.
-Nu stiu… m-am oprit.
Am fost socata sa aud o alta voce. Sa nu imi mai aud vocea. Era o voce frumoasa, cristalina, parca ar fi fost un cantec.
-Eu… ma simt ciudat. In alt corp, trebuia sa ma obisnuiesc cu asta, nu mai sunt eu. Infara de asta..cred ca stiam foarte bine la ce sa ma astept, nu am fost luata prin surprindere. Imi este foarte sete, pot spune.
Christopher aproba intelegator din cap si apoi ii spuse unui vampir sa aduca o oglinda. M-am speriat. Nu vroiam sa ma vad, cel putin nu acum. Dupa ce ca nu eram eu, acum urma sa ma vad si vampir. Imi era groaza de reactia mea. Un vampir imi aduse o oglinda cu rama neagra destul de mare cat sa imi arate tot corpul. O puse in fata mea si se departa. Socul ma omora. Ce era asta?! Nu eram eu, asta nu eram eu! Incremenisem la propriu in timp ce ma analizam. Corpul asta semana cu mine dar nu era al meu. Eram bruneta, cu parul lung si dat pe spate usor ondulat la varfuri. Aveam niste ochi rosi si violenti care imi provocau frica. Trasaturile imi erau diferite , pielea era extrem de palida..alba. Imi puteam controla corpul..un corp. Trebuia sa accept ca e al meu.
-Te vei obisnui, de acum este corpul tau. imi spuse Demetri.
-Chiar crezi? intreb neincrezatoare
-Desigur, tu esti stapana lui acum. Trebuie sa uiti de vechea Isabella, ea nu mai face parte din tine. Acum asta esti tu.
Asta sunt acum, am repetat in gand. M-am mai uitat inainte in oglinda inainte sa plec din fata ei cu foarte putina incredere in mine. Era greu sa ma obisnuiesc iar, trecusem prin prea multe schimbari si transformari. Ma miscam brusc, si rapid si nici nu apucam sa clipesc ca deja facusem ceea ce vroiam sa fac. Asta era desigur, partea frumoasa din toata aceasta poveste.
-Hai sa mergem sa vanam ceva, este deja intuneric afara. Stiu strazi destul de parasite, nu va fi nicio problema, imi spuse Christopher fericit.
Am incremenit si m-am uitat urat la el. Ce era in capul lui?
-Eu nu vanez oameni, sa fie clar, le-am spus.
Aro incepu sa rada si se apropie de mine panandu-si mana pe umarul meu.
-Oh..draga mea, se vede din ce familie provii, la fel de incapatanata. Esti sigura ca asta vrei sa faci? De acum vei lucra pentru noi, vei face parte din aceasta familie,  vrei sa incepi cu stangul ? ma intreba el.
-Nu vreau sa omor pe nimeni, mi-a fost de ajuns uciderea acestei fete.
El imi zambi si apoi incepu sa rada mai tare, parca se amuza de aceasta situatie. Apoi scutura din cap si se uita spre mine.
-Abia astept sa te vad cand iti vei schimba opinia, crede-ma nu va dura la nesfarsit. Dar desigur nu te voi obliga la nimic, esti libera sa alegi in ce fel vrei sa te hranesti. Nimeni nu face asta aici, vei fi un model unicat, exact ca bunul meu prieten Carlisle.
Expresia de pe fata lui Aro se intuneca si apoi se intoarse pe scaunul sau.
-Cat de patetic, negi ceea ce esti! tipa Caius la mine dar eu nu am tresarit.
Eram chiar enervata, am simtit un impuls de a merge la el sa’l infrunt dar am simtit mana lui Christopher pe umarul meu si ma trase putin inapoi ca un advertisment.
-Nu neg nimic, stiu ceea ce sunt, ceea ce am devenit. Dar nu vreau sa ucid pe nimeni. Am fost un om , ii iubesc, nu pot sa fiu asa.
-Oamenii nu trebuie iubiti, imi spuse Caius si isi dadu ochii peste cap. Ei sunt hrana noastra, asta e mersul normal al lucrurilor. Oamenii nu sunt importanti, nu trebuie sa iti fie mila de ei, nu merita.
-Sa ne calmam , oameni buni. ne spuse Aro.
Usa se deschise si Jane intra inauntru. Singurii pe care ii recunosteam aici erau Volturi, Christopher Demetri. Mai era inca un vampir pe care nu’l cunosteam. Jane inainta spre Aro si ii inmana un plic.
-Aveti vesti noi, ii spuse ea.
Se intoarse spre mine si ma analiza din cap pana in picioare.
-Vad ca s-a trezit, spuse cu dispret. Hm…
-Da asa este. Noul nostru membru este gata pentru orice, nu’i asa Isabella? intreba Aro vesel.
Am aprobat din cap fara sa mai spun nimic. Jane isi dadu ochii peste cap putin enervata si plictisita.
-Foarte bine, sper sa nu ne stai prea mult pe cap, imi reprosa ea.
-Nici nu aveam de gand, i-am spus inca minunandu-ma de sunetul vocii mele.
Aro citi plicul in liniste, putin surprins si apoi rase. Ma uitam curioasa la el si la plicul ce il tinea in mana. Ma intrebam ce este acolo. Inca o puteam vedea pe Jane cum statea cu ochii pe mine si ma analiza de parca eram un specimen. Aveam o banuiala ca nu ii facea mare placere de faptul ca eu eram aici.
-Cand plecam in Voltera ? intreba Christopher.
-Sa speram ca in seara asta, ii spuse Demetri.
Deci urma sa calatorim in Italia. Sa las America si tot ceea ce tinea de ea.
-Si fica mea? l-am intrebat pe Christopher.
-M-am gandit mai bine, lasa sa treaca putin timp, pana te vei obisnui mai bine cu aceasta viata, iti vei controla setea mult mai bine, nu vrei sa fi un pericol pentru ea nu’i asa?
-Da..ai dreptate.
Chiar avea, nu vroiam sa imi ranesc sau sperii fica, dar nu mai puteam de griji. Habar nu aveam unde este si ce face, daca are nevoie de ceva, daca era sanatoasa. Eram cu nervii la pamant. La Edward incercam din rasputeri sa nu ma mai gandesc, el nu mai facea parte din viata mea cum nici vechiul meu corp nu mai facea. Acum aveam unul nou, o viata noua. Iubirea vietii mele ma parasise , pentru a doua oara. Un dezastru, o pierdere…aceeasi pierdere.
-Hm… se pare ca nu suntem singura familie care a adaugat un nou membru spuse interesat Aro. Am primit o invitatie la nunta, de la Carlisle. Edward si Bella se casatoresc..sau ma rog Edward si falsa Bella.
In acel moment, orice urma de umanitate pieri in mine.

Anunțuri
  1. cred ca glumessti………….se casatoresc????????????deja mi se face rau……….hai mai edward chiar asa idiot esti….nu poti sa iti dai seama de adevar????of!!!!si presupun ca si adevarata bella se duce la nunta,nu???edward dak nu iti dai seama de adevar,cum sa iti spun?!? ah,da:”ursii grizzly furiosi or sa ti sa para blanzi pe langa ce te asteapta” cand te vei intalni cu mine!!!!
    imi pare asa rau pentru bella!
    un capitol genial….nu stiu de unde atatea idei….se pare ca pauza ti-a facut foarte bine:d
    astept next-ul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    • =)) Esti nebuna :)):X:X:*:*
      Eh… e el mai prostut asa nu isi prea da seama, dar de ce si-ar da seama? O are acolo pe Bella ” iubirea vietii lui ” .
      O sa vedem daca se duca sau nu la nunta :)) … Surprizaa..:))!!

  2. Bai deci eu mor aici.Cine este in corpul Bellei???
    Off….ce naspa de Bella, nu mai are corpul ei:(
    Pff..sigur Volturi pregatesc ceva rau.Sper sa ma insel.
    Bafta in continuare!!!!!:*:*:*:*:*:*:*:*::*:*:*:*

  3. :O Cand ti-am zis ca tu ii incurci intr-un mod imposibil? Sunt asaaa curioasa sa vad cum o sa decurga situatia in continuare :*:*:*:*:* abia astept cap noi :X:X:X:X:X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: