Capitolul XXVI – Acomodare.

Asta era cea mai stupida intamplare din viata mea. Doar uitandu-ma la fata confuza…dar fericita a lui Edward imi venea sa ma dau cu capul de toti peretii. Evident ca nu intelegea nimic! Cine ar fi facut-o? Era fericit ca venisem sa il vad, pentru ca asa putea sta linistit, eu eram sanatoasa si proaspat iesita din spital si el nu avea de ce sa isi mai faca griji. Imi era frica…foarte frica. Puteam face fata acestor lucruri care nu trebuiau sa faca parte din viata mea? Pur si simplu eram pregatita sa locuiesc cu niste persoane pe care abia le cunosteam de cateva saptamani ? Si ce parere vor avea restul despre asta, inafara de Edward. Asta era un gand la care nu vroiam sa ma gandesc. Ar trebui sa il lamuresc pe Edward si apoi sa vad ce se intampla si cu ceilalti, el era cel mai important in acest moment. Dar pur si simplu nu imi gaseam cuvinte, cu ce sa incep…cum sa continui…cu ce sa termin. Nu gaseam niciun sens la ceea ce vroiam sa spun, iar el astepta confuz dar cu zambetul pe buze sa vorbesc. Am derulat in minte imaginile de acasa…cu Charlie iar si iar de parca nu se mai terminau. Niciodata nu mai facusem asa ceva, sa tip la el…sa ma impotrivesc, si mai ales sa plec de acasa. Era deja seara, orice familie statea acum linistita, uitandu-se la un film sau luand cina, dar nu si a mea. Incepeam sa ma gandesc in ce moment familia mea a incetat sa mai fie o familie… Nici nu trebuie sa imi reamintesc. Atunci cand…ei bine mama ne parasise. Si nu imi urmase exemplul, ci ne parasise de tot. Parasise aceasta lume. Il abandonasem pe Charlie, dar oare eram pregatita sa platesc pretul  acestei aventuri? Atata incredere aveam eu in Edward? Ma miram chiar si pe mine. Asta era o nebunie, dar ma avantasem in ea si nu mai avea alta portita de scapare decat sa merg inainte.
-Bella cum adica te muti? Te rog explica-mi, spune ceva, se ruga Edward de mine apropiandu-se. Unde te muti? Din oras?
Incepea sa se ingrijoreze, ce credea ca ma mut din oras si nu aveam sa il mai vad? Probabil varianta aia ar fi sunat mult mai rational.
Ma lua de maini si apoi ma duse spre canapea punandu-ma in bratele sale iar eu mi-am aplecat capul pe pieptul sau. Pur si simplu de asta era tot ce aveam nevoie acum, o imbratisare, pentru ca nu imi mai gaseam fortele necesare nici sa vorbesc. Nu m-am putut controla si am inceput sa plang. El tresari si apoi ma ridica fortandu-ma sa ma uit in ochii lui care erau derutati si speriati. Imi sterse lacrimile cu varful degetelor dar ele nu incetau sa apara astfel incat am ajuns sa plang in hohote. Era prea mult pentru mine. L-am imbratisat si el imi mangaia crestetul capului incercand sa ma opreasca din plans dar cred ca era inutil. Trebuia sa ma descarc. Tinusem prea mult in mine.
-De ce plangi Bella? Ce s-a intamplat? soptii el inca stergandu-mi obraji.
Mi-am frecat ochii cu palmele si am tras de nas neputand sa ma uit in ochii lui care ardeau de curiozitate si nedumerire.
-Gata, poti sa imi spui orice, doar fao. Poti avea incredere in mine, doar stii asta. Uitate la mine si spune-mi ce pot face , sa nu te mai vad asa, spuse oftand.
Imi indrepta fata spre a lui si zambii slab incercand sa ma incurajeze. Am mai tras odata de nas si el lua un servetel de pe masa. Mi-l dadu pentru ca sincer aveam nevoie de el.
-Charlie…. soptesc ragusita … Charlie… a aflat de noi.
Dintr-o data nu mai vedeam nicio expresie pe fata lui. Se incrunta usor dar apoi revenise ca o stana de piatra. Deschise gura putin, incerca sa zica ceva dar apoi o inchise la loc inghitind in sec.
-Si ce s-a intamplat mai departe? intreba frecandu-si tampla iritat.
Am plecat capul si mi-am trecut mana pe la ochi din nou, luand ultimele lacrimi ramase. Ochii imi erau umezi si imi era frica sa nu izbugnesc din nou in plans.
-A reactionat… urat.
-Urat in ce fel? ma intreba ca sa continui cu mai multe detalii.
-Cred ca la fel de urat am reactionat si eu dupa….spun mai mult pentru mine. Nu te place, deloc. Si tu stii asta. Stiam ca nu o sa fie absolut deloc de acord cu relatia asta, nu m-am indoit niciodata. Mi-a tot repetat ca nu esti bun pentru mine ca ma influentezi prost si toate cele… apoi mi-a interzis sa te mai vad, spunand ca m-ai prostit si ca mi-ai luat mintile. Ca eu nu eram asa. Mi-a facut un program fara telefon sau internet….sau iesiri sau masina. Nici macar pentru scoala. Asa ca am izbugnit nervoasa, am inceput sa tip… si i-am spus ca plec. Nu ramaneam in casa aia unde nu aveam voie sa te mai vad. Mi-am facut bagajele si am plecat pur si simplu. Nu stiam unde altundeva sa ma duc inafara de tine. Nu am prieteni asa buni…rude care sa ma gazduiasca , nu am nimic…inafara de tine.
Am ridicat capul sa ma uit la el speriata. Am asteptat ceva timp pana sa realizeze ce ii spusesem de parca era o persoana cu handicap sau ceva de genu’.
Era ciudat sa il vad asa…confuz, derutat, speriat. Mereu s-a arata sigur pe el, de nedoborat , niciodata luat prin surprindere… acum descopeream si o alta latura a lui, de care nu aveam habar.
-Deci ai plecat de acasa… de la tatal tau… pentru mine?
-Da….eu am actionat la nervi. Nu puteam concepe sa imi interzica asa ceva. Practic ma inchidea intre patru pereti. Nu puteam sa il las sa imi faca asa ceva. Nu am avut ce face decat sa plec. Uite stiu ca e socant… si ca poate ti se pare o nebunie, sau o prostie dar asa am considerat atunci ca a fost cel mai bine pentru noi. Nu stiu ce voi face Edward, dar acasa nu ma mai intorc. Este…alegerea ta ce vei face mai departe. Dar daca nu esti de acord nu cred ca am de ales. Stiu cat cer, si …stiu ca nu e usor dar nu vad altfel lucrurile. Nu stiu cum sa fac altfel, cum sa fie bine.
-Nu a iesit deloc cum ma asteptam. Speram sa fie mai bland. Tatal tau… nu credeam ca se va ajunge la asa ceva. Ma asteptam la o discutie din aceea dura si cu amenintari, dar nu asa. Nu mai conteaza asta, ai facut bine ca ai venit aici, este cel mai potrivit loc, spuse si ma imbratisa. O sa rezolvam asta, conteaza ca esti aici cu mine.
Am oftat usurata dar stiam ca greul inca nu trecuse. Trebuie sa le spuna si parintilor dar deocamdata ma multumeam cu bratele lui plasate in jurul corpului meu care se incolacea la pieptul lui de parca eram un copil mic. Isi apasa barbia pe crestetul capului meu si am inchis ochii strangandu-l mai tare langa mine. El fusese de acord. Toate astea nu erau in zadar, a meritat sa risc.
-Sper ca intelegi..motivele mele si….de ce am facut asta, ii spun in timp ce el imi dadea cizmele jos vazand ca sunt ude, pentru ca inainte sa ma urc in masina am calcat in ditamai lacul si aveam picioarele inghetate si ude.
El puse cizmele deoparte langa canapea si imi urca picioarele dand si sosetele jos care erau mai leoarca ca cizmele. Mi s-a facut pielea de gaina cand atinse mainile lui calde de pielea mea rece.
-Iubire normal ca inteleg. Nici nu trebuie sa te indoiesti de asta. O sa fie totul bine, iti promit. Nici eu nu as fi acceptat sa nu te mai vad, sau sa nu iti mai aud vocea indiferent de cine mi-ar fi interzis asta, deci te inteleg.
-Stiu ca este o hotarare drastica, si noi avem doar cateva zile impreuna , si nu stiu ce sa zic de parintii tai…spun si las fraza in aer
-Tocmai le-am spus la cina de tine, si au fost foarte incantati, chiar te plac. Ca sa nu mai zic de Alice si Emmett. Deci in privinta asta ti-ai facut griji degeaba, ma asigura el.
-Nu stiu ce sa zic…una este sa placi pe cineva una este ca acel cineva sa vrea sa se mute la tine in casa fara avertizari si fara sa il cunosti prea bine.
-Trebuie sa te contrazic la doua lucruri spuse zambind. In primul rand tu nu vrei sa te muti aici, tu chiar te-ai mutat deja. In al doilea rand , stiu ca e foarte rapida aceasta decizie dar imi cunosc parintii si o sa fie de acord.
-Iar daca nu sunt ? Sa sti ca pot dormii si in … garaj…spun ghemuindu-ma mai bine langa el.
-Da sigur de parca te-as lasa eu sa dormi intr-un garaj Bella.
Parca mi-l si imaginam dandu-si ochii peste cap iar asta m-a facut sa zambesc. M-am uitat pe dupa Edward si am vazut-o pe Esme iesind din bucatarie. Avea o expresie iubitoare pe fata, ca intotdeauna, era o persoana minunata. Ma facea sa imi fie tare dor de mama. Edward intoarse capul sa vad la ce ma uit si o observa si el. Ea se apropie de noi iar eu m-am mai departat putin de Edward ca sa nu fiu nepoliticoasa si m-am pus normal pe canapea. El se stramba putin in  gluma dar trebuia sa fac o impresie buna.
-Ai de gand sa iti termini masa ? intreba Esme pe Edward
-O sa mananc ceva mai incolo , ii raspunse el.
-Cum vrei tu, ii spuse Esme si vru sa plece dar Edward o chema inapoi.
-Trebuie sa vorbesc cu tine si cu Carlisle, spuse Edward devenind serios. Il poti chema te rog.
-S-a intamplat ceva ? intreba alarmata
-Nu , nu , stai linistita. Este ceva destul de important deci trebuie sa fiti aici amandoi .
Esme pleca in bucatarie si i se putea auzi vocea de aici. M-am uitat ingrijorata la Edward frecandu-mi blugii iar Edward imi prinse mainile si imi spuse sa ma calmez. Da sigur de parca puteam in asemenea situatie. Nu stiam ce va crede Carlisle despre asta…nici Esme. Eram asa rusinata.
Cei doi aparura dar nu singuri ci si cu Alice dupa ei , se putea sa lipseasca ea? Emmett cred ca inca nu terminase de mancat deci ramasese in bucatarie. Zambii cand ma vazu iar eu i-am facut incet cu mana. Se protapii in stanga lui Carlisle si isi puse mainile la piept leganandu-se.
-Inainte sa spuneti ceva, intervenii Alice, sa stiti ca am totul pregatit in minte pentru nunta, spuse batand din palme vesela.
Toata lumea incremenii. Edward se uita urat la sora lui careia ii dadea fericirea afara din ea.
-Ce nunta Alice? intreb cu un nod in gat
-Cum ce nunta? A ta si a lui Edward.
-Nu ne casatorim, ii spun uitandu-ma urat la ea.
-A nu? spuse trista.
-Alice….spun oftand zgomotos.
-Scuze… asta am crezut.
-Sa lasam asta la o parte, spuse Edward inca uitandu-se urat la Alice. Vreau sa va spun ca Bella va ramane , sa locuiasca aici. Cu noi.
-Aaaa nuu deci nu va casatoriti, il ironiza Alice fluturand din mana. Deloc. Pffff. Mie mi se pare ca este ca o casatorie.
-Nu este ca o casatorie Alice, doar o sa locuiasca aici, ii spuse Edward enervandu-se pe ea. Ai putea te rog sa nu te mai implici? Ascultati, Bella a avut ….cateva probleme acasa , cu tatal ei…din cauza relatiei noastre. De aceea a venit la mine. Sunt si eu implicat in asta, mai mult decat direct. Deci va ramane aici o perioada de vreme, cel putin .
-Stiu ca va cer foarte mult dar nu imi pot lasa tatal sa imi distruga relatia cu Edward. Nu vreau sa par o intretinuta sau ceva de genu…dar nu stiu ce altceva sa fac, daca ar exista altceva ce as putea face, nu vreau sa va simtiti fortati sa ma primiti aici desi nu sunt nimic pentru dumneavoastra…
-Mie imi convine, ranjii Alice fericita.
Amandoi ne-am uitat urat la ea si scoase limba la noi. Carlisle si Esme au schimbat cateva privirii iar Carlisle ofta.
-Nu vreau sa am probleme cu tatal tau…spuse Carlisle incurcat
-Nu ve-ti avea, Charlie este responsabilitatea mea, i-am asigurat eu.
-Ei bine… stiu cat de greu i-a fost fiului meu sa isi gaseasca o fata asa ca tine Bella, nu cred ca trebuie sa reiau povestea de la inceput, si in niciun caz nu vreau sa stau in calea fericirii lui cand in sfarsit face si el ceva bun. Daca voi considerati ca asa este cel mai bine pentru voi , este alegerea voastra, relatia si viata voastra, nu ma pot implica in asemenea mod. Voi luati alegerile iar voi suferiti consecintele. Sunteti destul de mari sa decideti si singuri, iar daca asta a-ti decis, si nu se poate altfel, eu o sa incerc sa vorbesc si cu tatal tau, poate il mai impac , dar pana atunci… esti bine venita aici, spuse Carlisle aproband din cap.
Practic am ramas cu gura cascata. Nu ma asteptam absolut deloc la un asemenea raspuns din partea lui Carlisle. Eram socata , uimita, fericita, usurata, nici eu nu mai stiam sigur ce simteam. Era ca un vartej in corpul meu plin de diferite emotii . Vroiam sa aud ce are de spus si Esme si apoi va trebui sa imi iau cateva angajamente, pentru ca desi ma primisera nu aveam sa stau cu mana in san aici.
-Tin la fericirea lui Edward, iar daca el este fericit si noi suntem, spuse Esme zambind. Niciodata nu l-am mai vazut atat de entuziasmat cu privire la ceva anume, iar daca tu esti acel lucru ce ii lipsea din viata , esti mai mult ca bine primita in casa si viata noastra.
Imi venea sa plang de fericire, pe bune. M-am uitat la toti si apoi la Edward care zambea multumit de parintii lui minunati si eu nu imi mai gaseam cuvinte ca sa le pot multumii pentru bunatatea de care dadeau dovada. Daca ar fi fost si Charlie la fel de intelegator…lucrurile ar fi stat mult mai bine. Dar asta era situatia trebuie sa o accept indiferent de ce se intampla. Nu puteam sa schimb nimic, iar atata timp cat totul parea sa fie in regula aici puteam sa respir usurata. Eu eram acel lucru bun din viata lui Edward si chiar ma mandream cu asta.
-Eu…nu stiu cum sa va multumesc, am spus cu vocea tremurata. Ma simt extrem de prost pentru ca nu vreau sa par o intrusa care vine pur si simplu si va deregleaza caminul. Ceea ce faceti acum este ceva de neimaginat, o binecuvantare , asa o vad eu. O sa incerc sa fiu cat mai ….nu stiu daca va pot ajuta cu ceva, sa va pot reintoarce favorul acesta. O sa iau bani de la Charlie…si o sa platesc tot ce trebuie, nu vreau sa profit de bunatatea dumneavoastra.
-Oh scumpo nu trebuie sa faci toate astea. Odata ce esti cu Edward, faci parte din familie. Iar noi ne iubim si protejam familia. Acum, ca am terminat cu drama , o sa merg sa iti pregatesc o camera.
Eram asa de incantata si fericita si o vedeam pe Alice cum topaia prin toata sufrageria cantand si sarind ca dezmetica , nimeni nu parea suparat de faptul ca eu aparusem aici, nu facusem nimic rau. Asta ma linistea o gramada. Totul urma sa fie bine, mi-am spus eu. Imi gasisem in sfarsit locul. Familia asta era tot ce imi doream mai mult, iar daca ei mi-l puteau asigura pe Edward atunci totul era perfect. Absolut perfect.
-Aaa… mama, spuse Edward zambind. Nu ne trebuie nicio camera. Bella doarme cu mine.
-Oh Dumnezeule asa e! Imi pare rau, nu stiu unde imi era capul. La ce ma gandeam oare? spuse si se indrepta spre bucatarie. Emmett ai terminat draga? Mananci acolo de ore intregi!
Edward incepu sa rada si se vazu ca incepu sa se relaxeze si sa revina la starea lui normala. Carlisle imi spuse ca il pot considera ca un al doilea tata si ca ii pot spune orice am nevoie, el este la dispozitia mea, si asta m-a bucurat foarte tare, i-am multumit enorm inca odata iar el se retrase in dormitorul sau. Alice urca repede scarile tipand ca trebuie sa ii spuna si lui Rosalie vestea, sa o sune. Eu nu ma puteam gandii decat la un singur lucru, dand la o parte usurarea si fericirea ca fusesem primita aici. Eu .o sa dorm . in fiecare. noapte. in acelasi pat. impreuna . cu. Edward. Ohhhhh Doamne Doamne Doamne! M-am uitat pe furis la el cu coltul ochiului si parca imi statea inima in loc cand imi aminteam noaptea aceea de la hotel. Viata mea se imbunatatea cu fiecare secunda ce trecea. I-am trimis un mesaj rapid lui Charlie spunandu-i unde sa ma caute daca are ceva de vorbit cu mine, fiind deja sigur ca eram acasa la familia Cullen, dar totusi i-am trimis un mesaj ca sa fiu sigura.
-Pai, spuse Edward batand cu palma pe pernita de la canapea acum ca totul este in regula , ma duc sa iti iau bagajele.
-Sunt in masina, i-am spus si i-am dat cheile.
El aproba din cap si se ridica ducandu-se spre iesire. M-am ridicat si eu usor amortita dar la cat de fericita eram simteam ca urma sa imi iau zborul. Ce persoane minunate nici nu ma gandeam ca mai exista altfel de oameni pe aici. Erau prea buni si primitori…erau o familie. Faceau orice pentru fiul lor. Si asta apreciam enorm la ei. Am urcat scarile simtindu-le atat de familiare… la atingere. M-am dus in camera lui Edward care parea mai luminoasa decat o vazusem prima data. Mi-am sters mai bine lacrimile ce imi ramasesera in jurul ochilor si am zambit fericita. Daca asta era locul meu acum, ei bine eu il primeam cu cel mai mare drag. Nu vroiam sa ma impotrivesc destinului, nu era ceva ce obisnuiam sa fac. Aveam noroc cu familia asta, pentru ca daca nu ar fi fost atat de intelegatoare cum era nu stiu ce s-ar fi ales acum de mine si de relatia mea cu Edward. Nu stiam cat timp aveam sa stau aici, vroiam sa se rezolve lucrurile cu Charlie, sa il vada pe Edward asa cum era el pentru ca nu merita asemenea comportament din partea lui dar nu vroiam sa il parasesc pe Edward. Am auzit ca de multe ori o relatie se strica atunci and doua persoane se muta impreuna dar clar asta nu cred ca era o regula si pentru noi. Vroiam sa fie langa mine iar locuind cu el ar fi fost o minune, nu ar mai fi trebuit sa ii duc dorul atat de des. M-am asezat pe patul lui imens si comfortabil astepand sa vina cu bagajele din masina. Nu conteaza ce mi-ar fi oferit viata aici, as fi primit cu cea mai mare placere. Urma sa descopar totul pe parcurs dar clar eram gata sa fac o multime de sacrifici , orice ar fi fost nevoie, pentru mine si pentru el. M-am uitat prin camera si pentru a nu stiu cata oara ma uimea frumusetea acestei case. Era atat de primitoare, mereu mi-a placut, din prima clipa cand am pasit aici. Edward avea o colectie impresionanta de CD-uri si chiar carti ratacite cred eu pe acolo, apoi am vazut laptopul aprins pe partea cealalta a patului. Am avut un mic impuls sa vad ce are prin el, dar apoi mi-am dat seama ca era absurd nu vroiam sa ii caut prin lucruri. O sa am ocazia sa ma uit alta data fara sa para ca cotrobai. Oricum, acum ca imparteam camera… aveam sa dau des de lucrurile lui, dar nu ma deranja in niciun fel. El intra in camera cu bagajele in mana si le puse jos langa usa. M-am uitat putin la ele si mi-am dat seama ca erau destule.
-Esti bine? ma intreba apropiandu-se de pat.
-Da, ii spun si ii zambesc slab.
-Nu ai de ce sa iti faci griji, asta este si casa ta, deci trebuie sa te simti cat mai comfortabil posibil, orice ai nevoie poti sa iei oricand , poti sa imi ceri orice si eu iti voi da. Vreau sa fi fericita, iar daca eu pot influenta asta sunt gata sa fac orice.
-Iti multumesc atat de mult..si tie si familiei tale.. pentru ca m-ati ajutat, sper ca totul o sa fie bine. Vreau sa va rasplatesc favorul cu orice as putea nu vreau sa par o pacoste sau geva de genu’…Edward nu vreau sa iti influentez viata asa, vreau sa continue ca si cum eu nu as fi aici , nu vreau sa renunti la ceea ce faci…sau la ceea ce ai sau la ceea ce vrei vreodata, ai inteles?
El zambi uitandu-se usor in jos apoi ridica privirea fixandu-ma cu ochii.
-Nu ai pentru ca sa multumesti, intelege nu ai pentru ce, tot ce fac este pentru ca vreau, tu deja mi-ai influentat viata, in cel mai frumos si pur mod posibil, nu ai cum sa imi ceri asa ceva pentru ca deja orice fac ma duce cu gandul la tine. Dar gata cu drama, tu esti acum aici totul este bine, si trebuie sa ne bucuram de tot timpul petrecut impreuna, nu crezi?
I-am zambit incantata de propunerea lui iar el imi mangaie obrazul Expira profund simtindu-i respiratia ametitoare pe gatul meu.
-Totul e mult mai bine decat mi-am imaginat vreodata ca va fii. Sa fi al meu Edward…esti al meu.
-Sunt al tau, spuse si se apleca facandu-ma sa tremur ca de fiecare data cand se apropia spre mine.
M-a ridica in brate si am chicotit usor in timp ce el ma punea in varful patului cu capul pe o perna. Se aseza deasupra mea sprijindu-se in maini in timp ce ma saruta de la clavicula in sus pana la lobul urechii simtindu-mi corpul ingropandu-se in asternuturi tremurand de placere.
-Tot ce sunt si ce am…e al tau, spuse si se infipse in buzele mele respirand zgomotos si accelerat.
L-as fi devorat cu totul la cat de fericita si bine dispusa eram in acele momente. Nu stiu care era motivul clar , dar cu siguranta erau o gramada de motive amestecate ce imi ofereau aceasta stare, iar faptul ca el ma saruta din ce in ce mai intens imi facea acele motive din ce in ce mai accentuate.
-Daca tot spui, ii zic in timp ce isi muta buzele pe umarul meu punandu-si mainile sub spatele meu continuand sa ma sarute cu atat de multa pofta de parca nu ma mai vazuse de ani buni, cred ca o sa fac putina curatenie in viata ta.
Am gemut putin cand imi musca sanul tragand de maieu in jos care era destul de larg si usor de dat la o parte, asa ca mi-am infasurat piciorele in jurul spatelui sau tragandu-l spre mine picand usor, greutatea corpului sau nefiind deloc deranjanta. Vroiam sa il simt cat mai lipit de mine, sa ii simt cat mai mult corpul langa al meu. Simteam de parca imi degusta si descopera fiecare parte a corpului cu buzele, niste buze delicioase si moi de care nu m-as mai fi despartit niciodata.
-Acum tu esti sefa, schimba ce vrei, nu ma impotrivesc.
Ma inebunea cu fiecare atingere si sarutare, nu prea imi mai gaseam cuvinte care sa se potriveasca cu ce trebuia sa spun, pentru ca nu mai gandeam rational in momentele alea. Si decat sa ma balbai si sa tremur mai rau decat o faceam deja am preferat sa las cuvintele pentru mai tarziu si sa ma bucur de ce imi oferea in acel moment.
Se auzira cateva batai in usa si Edward marai furios. Bataile se mai auzira de doua ori si l-am luat de pe mine aratandu-i spre usa. Se ridica fara chef din pat si se duse spre ea. Am incercat sa imi aranjez putin hainele pentru ca oricine ar fi fost nu vroiam sa ma vada chiar asa. Edward se asigurase sa ravaseasca tot in mine, inclusiv hainele. Se dovedii ca era Esme care ii spuse ca cineva il cheama jos. M-am strambat cand am aflat ca era o fata. Cine era si ce vroia, asta a fost primul lucru care mi-a venit in minte. Edward o ocolii pe Esme si pleca. Ea susotii ceva exasperata si tot ce am inteles a fost ” Ma jur nu o sa il las sa aduca acum toate fetele in casa asta „. M-a bufnit putin rasul dar am incercat sa nu fiu nepoliticoasa si m-am abtinut. M-am dat jos din pat ca sa vad care era problema cu fata aceea. Trebuia sa iau putin initiativa daca vroiam sa pastrez ce era al meu. I-am zambit lui Esme cand am trecut pe langa si ea am coborat scarile usor agitata. Am vazut o fata roscata cu un par cu foarte mare volum si coafat in timp ce vorbea si m-am indreptat spre el. Ma fixa cu privirea in timp ce veneam spre el si fata se intoarse si ea. Fata se uita putin ciudat la mine si mi-am dat seama ca nu era de la scoala pentru ca nu mi se parea deloc cunoscuta. M-am pus langa Edward si tipa se stramba oarecum.
-S-a intamplat ceva? intreb cu zambetul pe buze.
-Scuza-ma ne cunoastem? intreba fata facand o fata de curva frustrata.
-Hm…nu prea cred. Dar atata timp cat se pare imi cunosti iubitul, cred ca ar trebui sa facem cunostinta.
-Ce? intreba facandu-se alba la fata.
-Ah Kim, am uitat sa ti-o prezint pe Bella, iubita mea, spuse Edward zambind luandu-ma de talie.
-Iubita ta ? spuse cu un nod in gat.
-Da…
-Cred ca trebuie sa plec, spuse grabita, ducandu-se fix spre usa.
Edward rasufla usurat si eu m-am uitat nedumerita la el.
-Doamne ajuta ca ai aparut, m-ai ajutat sa scap asa repede de ea.
-Cine era? intreb incrucisandu-mi mainile la piept.
-O fata…
-Mi-am dat seama ca era o fata, ii spun ridicand din sprancene. Lasa-ma sa ghicesc, una dintre fostele tale aventuri?
El isi musca buza putin crispat si inghiti in sec.
-Nu as spune chiar o aventura… dar probabil ca asa se poate descrie cel mai bine.
-Sper sa nu te mai caute ii spun enervata.
El incepu sa rada si ma lua de mana spre scari. Alice ne vazu si cobora topaind oprindu-ne la baza scarilor. Isi puse mana in fata in semn sa stam pe loc si spuse rapid :
-Va grabiti undeva?
-Daca acel undeva este camera mea, da ne grabim, ii spuse Edward vrand sa treaca de ea dar se protapii in fata lui.
-Vroiam sa iti spun ca nu mai trebuie sa ma duci maine la cumparaturi avand in vedere ca deja am fost ieri. Si…uhm..m-am gandit ca iti pot ridica „pedeapsa” avand in vedere circumstantele…si pentru ca esti cu Bella…
-Oh cata bunatate din partea ta Alice, spuse el ironic.
-Nu ma face sa ma razgandesc, spuse Alice incruntandu-se.
-Gata sefa.
Alice imi facu cu ochiul fara sa vada Edward si apoi spuse uitandu-se spre usa de la iesire.
-Jasper m-a invitat la el… o sa plec acum.
-Ok, sa te distrezi ii spuse Edward si ii facu cu mana.
-Mersi la fel, ne vedem maine cred. Nu raman peste noapte, dar nu stiu cand ma intorc oricum. Te pup Bella, vezi ca ti-am lasat ceva pe pat, sti ce ti-am promis mai de mult sunt doar ale tale, sa le iei cand poti, dar sa nu le mai gasesc cand ma intorc.
-Am inteles ii spun si o imbratisez.
Ea sarii vesela si putin grabita scarile si se duse spre iesire fredonand. Am oftat putin si apoi am urcat din nou scarile spre dormitor. M-am oprit in fata camerei lui Alice si i-am spus lui Edward ca mai bine le iau acum ca sa nu ma trezesc cu ea pe cap mai incolo. El aproba din cap si intra in camera lui. Am tras aer in piept si am intrat in dormitorul lui Alice care era putin dezordonat, mai dezordonat decat deobicei , probabil lui Alice ii lua ceva timp sa aleaga ce e mai potrivit pentru Jasper chiar daca el o iubeste oricum si nu conta asta. Dar probabil despre asta e vorba aici, trebuie sa iti folosesti orice arma in ziua de azi ca sa pastrezi ceea ce vrei. Am gasit o cutie in care evident erau haine si cateva perechi de pantofi. Ma intrebam cand o sa inceteze Alice cu toate astea, niciodata normal, era obsedata de haine. Cine a mai pomenit ca dupa o purtare sa iti arunci hainele? Sau sa le donezi saracilor? Alice nu isi lasa fratii sau pe ea sa poarte aceleasi haine de doua ori niciodata, era o maniaca. Am ridicat cutia de pe pat era destul de grea si am plecat din camera fara sa ma mai uit inapoi. Ma simteam ciudat evident pentru ca Alice imi oferea atatea..si nu doar ea, dar la cum era familia asta nu se saturau niciodata sa iti ofere lucruri. Alice.. Edward pana si Emmett , Esme, Carlisle semanau atat de tare intre ei la capitolul asta, nici nu imi imaginasem vreodata. Am deschis cu greu usa si am lasat cutia jos imediat ce am putut. Era destul de grea, trebuia sa recunosc nu eram chiar asa puternica de cat (nu) ma asteptam.
-O sa ma omoare intr-o zi, ma plang.
-O sa te obisnuiesti, spuse frecandu-se la un ochi. Daca eu ca baiat am reusit…tu ca fata… voua va plac chestiile astea.
-Nu si mie.. ii spun si ma intind pe pat.
Eram mai obosita decat credeam…toate astea ma epuizasera mai mult decat vroiam.
-Cred ca o sa las toate lucrurile astea pe maine, acum sunt destul de obosita.
-Cum vrei tu, imi spune si eu intorc capul spre el ca sa il privesc.
-Esti in regula cu toata situatia asta da? il mai intreb inca odata ca sa ma asigur.
-Nici sa nu te mai aud , spuse prefacandu-se ca se intoarce cu spatele la mine.
-Serios Edward…in plus , cred ca avem un mare avantaj cu toata mutarea asta, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine, intr-un timp mai scurt. Lucrurile astea trebuie stiute, si stai linistit, o sa ma asigur sa aflu tot, spun accentuand pe ” tot ” .
-O sa iti spun tot ce este nevoie despre mine, tot ce trebuie sa sti.
-Asta nu suna foarte promitator… ii spun nesigura.
-O sa vedem cum merg lucrurile pe parcurs, deci spui ca lasi astea aici pana maine? spuse si arata spre genti.
-E si maine o zi.. ii spun intinzandu-ma, un os de la mana trosni destul de zgomotos. Inteleg ca fiecare are nevoie de intimitate, si voi incerca sa iti ofer cat mai multa posibila, doar…e camera ta si toate cele. O sa ne descurcam noi.
-Ai dreptate. O sa fie totul bine, ma asigura el.
-Poti sa te comporti cum o faci deobicei, nu trebuie sa schimbi nimic doar pentru ca sunt aici.
El zambi si aproba din cap. Am oftat usurata si mi-am mutat privirea pe tavan.
-Aa… eu ma duc sa fac un dus, ma anunta si se ridica de pe pat.
Imi arunca telecomanda de pe noptiera si imi spuse sa caut ceva la Tv. Trebuia sa ma mai dezamortesc putin, Edward avea dreptate eram prea crispata cu toate cele, trebuia sa fiu mai relaxata, nu era sfarsitul lumii, cel putin nu cand eram cu el. Am inceput sa butonez telecomanda , de pe canal pe canal dar cand am auzit din baie apa curand toata atentia mi-a fost capturata de altceva. Sau mai bine zis imaginatia. Ok, lamurisem un lucru, el nu avea sa isi schimbe obiceiurile pe care obisnuia sa le faca si eram super multumita cu asta, si cred ca stand atat de mult timp impreuna chiar vom ajunge sa ne cunoastem mai bine, cel putin eu eram atat de curioasa cu privire la multe lucruri legate de el. Aveam sa astept, si sunt sigura ca el imi va raspunde la tot ce trebuie si ce vroiam sa stiu. Erau simple curiozitati nu faceam mare agitatie pe ele. Am continuat sa ma uit la televizor tragand frecvent cu ochiul spre usa de la baie. Daca urmau sa ma treaca astfel de spasme de fiecare data cand o sa faca un dus nu stiu ce se va alege de mine… dar cred ca puteam platii pretul. M-am rezemat mai bine pe o perna pufoasa si foarte comfortabila si am lasat pe un post cu o emisiune care nu ma atragea foarte tare dar avand in vedere ca nu era nimic altceva…
Telefonul lui Edward vibra langa mine si am tresarit putin. Ardeam de curiozitate sa vad de la cine il primise dar evident nu m-am uitat, nu eram chiar asa nesimtita. Cand m-am intors pentru verificarea mea din minut in minut cu privire la usa de la baie am ramas holbandu-ma ca o idioata retarda drogata neputand sa imi iau ochii de la el. Iesind din baie doar cu un prosop alb infasurat in jurul taliei avand pe fata un zambet slab si dulce se uita spre mine care dupa cateva zeci de secunde imi dadusem seama ca ma intorsesem cu tot corpul spre el de parca il asteptam de ceva vreme si acum nu imi mai putea dezlipii ochii de corpul lui care infara de prosop era gol. Pe el nu parea sa il deranjeze, dar nici pe mine Doamne fereste, era cea mai frumoasa priveliste de care avusesem parte pana acum. Ok, i-am spus sa nu se simta influentat sau incomfortabil, sau constrans, dar ma jur pe ce e posibil si imposibil daca nu imi scoteam imaginea cu ” daca ar cade prosopul…accidental pe jos ” cred ca trebuia sa ma mut in alta camera. Avea abdomenul foarte bine definit , pielea destul de alba dar cat de bronzat sa fi in Forks. Parul mai ciufulit ca niciodata iar la cat isi trecea mana prin el nici nu ma asteptam sa fie altfel.
-Aaa…ai primit un mesaj, l-am anuntat eu pentru ca trebuia sa fac ceva ca sa nu ma mai holbez.
La dracu acum doar am inrautatit lucrurile pentru ca se apropia de pat ca sa isi ia telefonul. Mi-am mutat cu greu privirea spre televizor cand se aseza pe marginea patului ca sa se uite la ecran. Se uita putin furios la ce primise si apoi arunca telefonul inapoi pe pat.
-S-a intamplat ceva? intreb nedumerita.
El inchise ochii si isi duse mana pe frunte masando putin deranjat, si nu stiam ce are. Ce era in mesajul ala de il suparase ? Mi-am pus usor mana tremurand pe umarul lui , avea pielea calda, probabil de la apa si foarte fina.
-O prostie, nu-i nimic. O sa ma ocup si de asta. Maine.
-Ce fel de prostie? intreb curioasa.
-Nu ai de ce sa iti bati si tu capul cu asta, este problema mea…chestii legate de scoala… si dastea.
Imi lua mana de pe umarul sau pentru ca eu uitasem sa o mai dezlipesc de acolo si o saruta ducand-o la obrazul sau.
-O sa iti asigur orice ai nevoie in scoala aia, o sa ma revansez pentru toata perioada precendenta, spuse si ma trase in bratele lui.
-Nu trebuie sa te simti obligat de nimic…
-Iubito, tu meriti orice, si din momentul in care am jurat ca nu o sa mai pierd nimic, indiferent de ce ste vorba, m-am tinut de cuvant, am castigat tot, elevi, teritoriu in scoala, pana cand a ajuns cu totul a mea. Daca nu as avea cu cine sa impart toate astea care ar mai fi farmecul?
Ma puse deoparte zambind si se ridica de pe pat luandu-si haine curate din dulap. Intra in baie asa ca am sarit ca arsa din pat incercand sa profit de timpul in care era acolo ca sa ma schimb si eu. M-am dus la prima geanta pe care am gasit-o si am rastamacito pe toata. Mi-am dat seama ca nu gaseam nimic bun de dormit, cel putin daca vroiam sa dorm. Am luat a doua geanta si era plina doar cu haine majoritatea noi …pentru ca atunci cand mi-am facut bagajul le apucasem doar pe cele noi pe care le pusesem in fata. In cutia de la Alice nici nu trebuia sa ma ma uit, si spre fericirea mea imi uitasem si pijamalele acasa. Asta patesti cand iti faci ” bagajele ” in mare graba. Am oftat enervata si m-am intors in pat. Nu vroiam sa dorm in blugi. Eram morocanoasa ca nu putusem sa imi iau si eu o pereche de pijamale la mine, nici macar atat nu ma dusese capul. Edward iesii din baie imbracat pe jumatate as spune eu, dar eram sigura ca asa dormea deobicei. Avea niste pantaloni de trening grii legati cu un snur negru, iar in sus nu avea nimic facandu-ma iar sa imi pierd capul visand cu ochii deschisi. Nu i-as fi zis niciodata sa se imbrace, si nu ca sa nu par nesimtita, dar de ce sa ma privez de asa ceva?
-Aaaa… spun si imi duc mana la tampla putin agitata, pot sa iau o bluza de la tine ? Ca sa dorm adica…nu am si cum Alice nu e acasa…nu as vrea …
-Sigur, cauta in dulap.
-Mersi, spun si ma ridic ducandu-ma spre sifonier.
Am cautat printre hainele impachetate incercand sa nu fac mare dezordine avand in vedere ca nu stiam unde erau asezate dar am gasit pana la urma o bluza si m-am gandit ca aia ar fi fost de ajuns. Am facut repede un dus in timp ce Edward tot butona telefonul primind mesaj dupa mesaj, nu am vrut sa il bat la cap cu asta dar era foarte curioasa sa vad cine insista asa tare. Baia lui Edward, fata de a lui Alice, era cu mult mai ordonata, si evident se vedea ca este de baiat. Nu gaseai machiaje si alte lucruri aruncate cum avea sora lui , desi ea exagera in chestii dastea ca de fiecare data. Am incercat sa ma grabesc dar apa ma calma atat de tare incat imi venea sa nu mai ies de acolo. Nu aveam de gand sa ma invinovatesc cu nimic, facea ce trebuia si ma simteam foarte bine aici, unde trebuia sa fiu. Fusesem primita calduros si asta era tot ce conta. Daca Charlie avea sa fie incapatanat era treaba lui, nu vroiam sa sufar eu consecintele. Eram sigura ca lucrurile vor evolua aici intr-un mod placut, ei erau o familie unita si foarte iubitoare. Dupa ce am iesit din cabina de dus m-am dus in oglinda si mi-am desfacut parul din cocul pe care il aveam cand mi-am facut baie si m-am imbracat. Se vedea ca era bluza lui Edward, si nu doar dupa marime sau model sau faptul ca imi era larga si destul de lunga, ci mai ales dupa miros, era exact ca al lui. Speram sa nu stau toata seara sa o miros parand o psihopata maniaca.
-Deci ce faci? il intreb si el ridica capul din ecran.
-Nimic important, spuse si lasa telefonul jos. Apropo cred ca o sa iti dau tie bluza de tot, cred ca iti vine mai bine tie decat mie…si probabil te-as obliga sa o porti in fiecare zi…ora …minut. Mda probabil ar cam trebui sa te obisnuiesti cu ea.
Am inceput sa rad si telefonul bipai din nou.
-Cine te tot cauta? intreb neputand sa ma mai abtin. Stiu ca nu e treaba mea…imi pare rau dar..
-E doar Drew. Nu prea am mai vorbit de mult cu el.
-Oh…va-ti certat sau ce ? ii spun punandu-ma langa el.
-Nu chiar…doar ca sa spunem a avut cateva lucruri de facut.
-Pentru tine?
-Si pentru mine…pentru noi toti. Asculta, nu stiu ce planuieste Aidan cu atacurile lui marunte la adresa mea dar stiu ca nu se va lasa prea usor pana cand ….el nu e doar invidios cum am crezut la inceput. Pur si simplu zici ca e obsedat sau nu stiu cum sa iti explic, dar daca vrea sa raneasca persoanele pe care le iubesc sau sa strice tot ce m-am chinuit sa fac in acest timp, ar fi bine sa o lase balta. Si da asta te implica si pe tine, spuse inainte sa apuc sa intreb.
-E grava situatia? intreb ingrijorata.
-Am totul sub control, nu ar trebui sa te preocupe pe tine asta.
-Am inteles, am incredere in tine.
-Asa si trebuie, spuse si puse telefonul deoparte. Nu vreau sa ai probleme doar pentru ca ai o relatie cu mine, dar acest fapt implica foarte multe…schimbari poate indirecte.
-Schimbari? intreb nedumerita.
-In primul rand faptul cum esti privita, nu mai esti ” dusmanca ” noastra pe care incercam sa o umilesc si sa ii fac rau de fiecare data cand prindeam ocazia, si asta nu s-a schimbat doar la mine , ci la toti. Au incetat sa faca asta pentru ca am incetat si eu. Ma rog poate nu chiar toti acum….dar in curand da. Asta o numesc o schimbare.
Telefonul suna din nou , dar de data asta era un apel nu un mesaj. Am incercat sa ma uit la numar dar nu prea bateam pana acolo. El lua telefonul enervat si il inchise.
-Nu stiam ca asa decurge fiecare seara a ta. ii spun amuzata.
-Uneori e mai rau , imi spuse razand, o sa ajunga sa ma intrebe si cand au voie sa respire si cand nu.
Am pufnit si am inceput sa rad intinzandu-ma pe perna langa el pentru ca ma durea spatele de muream. Mi-au trosnit oasele de la maini si m-am strambat neplacandu-mi.
-Ei bine tu ai vrut toate astea, nu ai de ce sa te plangi.
-Nu ma plang, spune sincer. Probabil m-am obisnuit.
-Ai avut destul timp. Acum, trebuie sa te avertizez dorm foarte urat. Extrem de urat, nu am impartit niciodata patul, m-am obisnuit sa fie tot al meu, deci s-ar putea sa te dau jos din pat de cateva ori.
El incepu sa rada si eu mi-am muscat buza rusinata.
-Serios chiar asa e nu glumesc, deci nu mai rade. Asa m-am obisnuit sa dorm.
-Cred ca pot face fata.
-Eu doar te-am avertizat.
-Sper ca nu sforai, spuse tachinandu-ma.
Am deschis gura ca sa protestez dar apoi m-am gandit mai bine.
-Nu sforai… dar vorbesc in somn. O gramada.
-Abia astept sa vad ce iti trece prin cap, spuse ranjind.
-Nu imi trec prin cap, sunt doar baliverne, nu sunt constienta de ele. Deci orice ai auzi nu baga in seama.
Edward chicotii si m-am gandit ca mai bine nu mai spuneam nimic. Avea sa vada si singur. Oricum probabil ca acum stiam ca mai sunt cu cineva in pat mi-as fi pastrat doar jumatatea de pat.
-O sa vorbim mai bine dimineata despre toate astea, acum sunt prea obosita.

Anunțuri
  1. Awww. Ce dulci suuunt ;x;x;x Dar ce face Edward, dorme ‘nemancat’ ? A uitat sa-si ia masaaa ;-w Baftaa :*:*:*

  2. Waaaaaaaaaaa!Chiar e un nou capitol!Sunt zapacita total.A fost prea scurt sau am citit eu prea repede.Aidan va cauza mari probleme impreuna cu gasca sa de ratati,prevad.Si sa nu-l uitam pe Jacob .:)) Sunt curioasa cat de albastra o sa-i fie fata cand o sa afle de mutarea lui Bella la Culleni:)) Dulce,amuzant.A fost un capitol special.:* ..nu ma pot opri sa ma gandesc la continuare.La naiba!TU chiar ai muncit pentru acest capitol.Scoala,timpul nu prea ajuta.Apropo cum te descurci?Te-ai acomodat?
    Iti doresc numai note de 9 si 10.Doamne ajuta sa treci cu bine peste anul asta!
    Te pup si spor la invatat!:*:*:*

    • Whaaaaaaaa da da da capitol nou in sfarsit!! Ce pot spune incerc sa ma descurc cu scoala X_X desii imi este foarte greu si evident nu am niciun timp de FICURI! Ceea ce urasc :-< si chiar daca as avea cand ma gandesc… parca imi ia tot cheful. O sa vedeti voi ce se mai intampla :* multumesc mult ma bucur ca ti-a placut !!! Te pup !!

  3. OMG!!!! Te iubesc !!!! :* :* :*
    Nu pot sa cred ca ai postat ! Sincer credeam ca va mai trece ceva timp , sau poate ca il vei abandona , insa pentru prima data , ma bucur ca m-a inselat !!! :)) Abia astept continuarea 🙂

  4. Super! Ce dor mi-a fost de tine :XXXX Prea tare. Ce bine ca impart si ei patu’ ca sincer nu-i vroiam separati :))
    Adica, daca as fi in locul ei, si sa zicem ca-mi da o camera separata ce te va face sa crezi ca nu ma voi furisa in camera lui, sau el in a mea [nu m-as supara] :))
    Kisses:*

    • hahahaha normal! Cum sa ii separ? E ca si cum m-as chinui singura =]]]]]] !!! Pai da xD si mie mi-a fost tareeee dor de voi si de ficuri si de blog si de personajele mele la care mult am mai muncit! Ma bucur ca ti-a placut! :*:*:*:*

  5. deci…prin urmare si in concluzie….fata!tu sti ca eu te iubesc:))
    mi-a fost asa dor de aceasta poveste…………serios!!!!doamne il iubesc pe edward asta din povestea ta!!!!ce pacat ca e doar un personaj…..viata asta e asa nedreapta cateodata!:)):p
    capitolul a fost super-mega-extra demential absolut de sublim de felinicios(am auzit cuvantul asta undeva dar nu mai stiu unde)
    dar eu prevad mari probleme….si ce se va intampla cand va afla bella despre trecutul lui edward cu fata(fufa) aia???asta ar mai trebui sa apara si ea…..
    si sigur lumea va baga intrigi si va incerca sa ii desparta….de ce lumea e asa rea:((
    of!!!!!sper sa postezi repede:*
    Bafta la scoala!

    • Mersiii mersiii :*:*:* Nici nu am cuvinte sa iti multumesc pentru tot ce imi spui!!!!
      Da sincer si mie mi-a fost asa dor de ea..a trecut asa mult timp ;o3 trebuie sa imi reintru in mana xD!! O sa vei tu ce se mai intamplaaaaaa pana atunci te pup si mersi la fel!

  6. Te iubesc!!!!!! Trec la citit si apoi las comm 🙂

  7. Suuupeeer!Stiam ca o sa vii tu cu ceva trasnet>:D<.bine nu ma asteptam sa fie atat de trasneeet <3.anyway succes in continuareee:*:*:*

  8. Foarte tare:X Mi-a placut la nebunie! Astept cu nerabdare next-ul…nu stiu de ce am impresia ca Edward minte si la telefon nu era Drwe 😀

  9. mi-a placut f.mult……sper ca Bella sa nu sufere prea tare…..sigur Eduard o minte in privinta telefoanelor….dar, ce nu te omoara te intareste,nu?

  10. Cand iti mai faci timp si pentru noi ? Un capitol nou, ceva ? Mor de nerabdare 🙂

  11. Ieeeeeei. Mi-a placut prea muuuuuult si intru in fiecare zi sa vad daca ai postat capitole noi :)) Pur si simplu ador ficul tau si abia astept continuarea :*:* Btw, imi place mult noua tema a blogului ::) :*

  12. Sper ca saptamna viitoare sa pui capitolul urmator. Doar vineri e liberi, deci … Am zis ca poate, poate … cine stie 🙂

  13. Cand apare urmatorul capitol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: