Better just read my lips..

Rezumat : Lumea mereu a fost neagra pentru ea. Nu s-a putut bucura de viata ca restul lumii. Mereu a fost cea exclusa ,  care trebuia doar sa „priveasca”. Oarba din nastere, Avril  se indragosteste de cel mai bun prieten al ei. Baiatul care a ajutato de o viata , cu care isi petrece majoritatea timpului si care o ajuta cand ii este greu.  Aici este scrisoarea pe care i’o lasa lui , dictata de ea si scrisa de una dintre  prietenele ei.


Probabil te va uimi faptul ca… eu ti-am scris ceva.  E ceva ciudat venind din partea mea, stiu. Probabil te vei intreba de ce am facut asta. Nu am curajul sa iti spun asta direct, esecul si suferinta vor trebui sa ma loveasca abia dupa. Nu stiu de ce  , dar o fac pentru ca am ascuns totul prea mult timp. Tu ma cunosti cel mai bine, tu esti persoana pentru care as face imposibilul sa fie posibil.  Stiu ca ma iubesti, dar nu asa cum o fac eu.  Nu as vrea sa fiu niciodata o povara pentru tine, mai ales dupa ce vei afla adevarul. Nu vreau sa ma accepti sau tolerezi din mila, desi stiu ca nu va fi posibil asa ceva. Nu am putut sti niciodata daca cineva imi spune adevarul sau doar ma compatimeaza. Tu mi’l spui , desi nu stiu daca si acum vei face la fel. Imi aduc aminte de momentele cu tine si ma gandesc cu ce am gresit cand te-am intalnit. Suna urat, dar nu este.  Probabil totul va veni de la sine , asa se zice dar eu nu cred asta. Eu nu am propriul destin, al meu a fost format de altii.  Tu m-ai inteles mereu , tu ai fost langa mine cand nimeni nu era. Tu esti ingerul meu pazitor.  


Nu ma gandesc la nimic acum. Imi este frica de ce vei gandi tu. Sunt constienta ca asta niciodata nu va functiona. Imi dau seama ca tu probabil ai altfel de asteptari , avem doar 16 ani dar cu siguranta nu vei vrea niciodata o iubita pe care sa o ajuti sa treaca strada. Sunt blestemata. Mereu am fost. Nu stiu daca imi merit soarta dar eu cel putin nu sunt multumita de ea.  Tin minte orice moment, de cand ne jucam in nisip si ne dadeam in leagan, prima zi de scoala si astazi ne aflam aici. M-am gandit la asta, m-am gandit ca iti voi pierde prietenia prin faptul ca iti voi marturisi iubirea mea. Dar prefer sa risc, desi stiu ca e un risc fara folos.


Nu am pretentia sa te uiti la mine in acest mod desi nu mai pot tine in mine atatea sentimente care de mult nu au mai fost confuze.  Nu stiu la ce sa ma astept, nici macar nu stiu cum arat cu adevarat. Nu stiu daca interiorul se reflecta in exterior.  Niciodata nu am crezut niciun compliment pentru ca nu stiu daca este asa sau nu.  Vreau sa iti spun atatea lucruri acum, atat de marunte dar atat de importante stiu ca poate nu le vei baga in seama dar trebuie sa ti le spun.  Comunicarea noastra probabil va fi rupta dar sper ca mereu iti vei aduce aminte de mine.  Am nevoie de tine in viata mea mai mult decat ai tu nevoie in a ta. Nu vreau sa fie un sacrifiu sa stai langa mine.  Dar te iubesc, si nu mai pot nega asta , e prea mult pentru mine. Sufar desi nu o arat mai niciodata. Oricum, cui i-ar pasa?
Niciodata nu am mai simtit asta pentru ca nu am mai cunoscut pe nimeni asa. Tu esti acela, cel special.  Probabil nu sunt ca celelate fete, probabil tu nu ma vezi asa cum te vad eu.  Eu vad ceea ce este in sufletul tau, eu iti iubesc calitatile si uit defectele. Eu te iubesc pentru cine esti, pentru ca nu stiu nici macar cum arati.  Eu te iubesc sincer. Eu te iubesc.  


Eu visez la o viata langa tine. Visez sa deschidem si sa inchidem ochii impreuna, desi pentru mine nu va fi nicio diferenta.  Vreau sa fiu langa tine in fiecare moment al zilei. Vreau sa te am langa mine la bine si la greu pentru tot restul vietii mele.  Vreau ca tu sa fi acela desi presimt ca pentru mine niciodata nu va fi un acela.


Va fi ciudat sa afli asta si ma doare sufletul cand stiu ca nu am nicio sansa. Nu am nicio sansa ca tu sa te gandesti la mine in acest fel. Ai ajuns in inima mea si nu te mai pot scoate oricat as incerca. Mereu ma inveselesti, ma faci sa rad , mereu astept sa te vad, fara tine viata mea nu e viata. Nici macar asa, viata pe care o am. Tu imi faci viata mai buna, tu mi’o faci viata. Mi-ar lua ani sa iti spun tot ce simt pentru tine, pentru ca sunt prea multe. E prea mult pentru mine nu mai pot tine pasul cu tot ce tu faci. Ma depaseste. Nici macar nu trebuie sa te gandesti la mine. Daca nu simti acelasi lucru, te rog , nu ma ura, nu ma umili si te rog nu’ti fie mila. Daca nu am iubirea ta, nu iti vreau mila. Sunt destul de purtnica incat sa accept un refuz. Sunt destul de puternica incat sa cred in ceva mai bun. Nu stiu cand s-a intamplat, ce m-a facut sa simt asta pentru tine, dar stiu ca s-a intamplat. De fapt mereu am stiut cat de unic si special esti, mereu am stiut ca tu vei face parte din viata mea dar nu si pana cand.  Tu vei alege durata eu sunt aici , eu mereu te astept , eu te iubesc sincer. Eu te iubesc. 

  1. E superb..chiar m-a facut sa plang gandindu-ma la tot ce sa intamplat sti bine….si stiu deasemenea ca acea persoana speciala exista ..si aceia sunt cei care se arata cel mai greu..iar ceilalti care se cred prietenii nostrii sunt doar aceia care vor companie.:X:X:X:X:X:X

    • Mi-au dat lacrimile serios :(! Trebuia sa lasi tu comentariu dasta asa ! ;o3 Da sti bine ca exista … si da sti bine ca nu prea mai apare si ca imi e asa dor de el :(! Prieteni? Care prieteni? =)) Pfff …:-j

  2. A fost frumos.. am plans.

  3. WOW.
    Povestea este adevărată sau doar inteligenta imaginatei tale ?
    M-a lasat cu gura deschisa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: