Capitolul XXIX – Regrete

Bella pov

Il priveam cum se indeparteaza cu panarama de Kendra dupa el lipindu-se de parca era o lipitoare. Acum ca ea presupunea ca era singur evident ca isi incerca sansele crezand ca va reusi ceva, era atat de patetica, iar eu muream de nervi pentru ca nu puteam face nimic ca sa o impiedic. Edward nu ma mai vroia. Era doar vina mea, eram sigura de asta, cine ma pusese sa fac toate prostiile astea. Edward era dezamagit de mine, pana si eu eram. Toata lumea era, ceea ce ma durea pe langa Edward era faptul ca si Alice credea acelasi lucru, chiar daca nu imi spunea pe fata, dar o vedeam, si sincer nu o invinovateam, meritam toate astea. Facusem o greseala imensa, si nu eram gata sa platesc pentru ea. Daca il pierdeam pe Edward pierdeam totul, pana si viata mea.
M-am dus la locul meu si m-am asezat pe trotuar, simteam cum viata mi se terminase. Era groaznic. Cred ca am plans, minute intregi fara sa mai stiu de mine. Nu mai conta, il vroiam doar pe el inapoi, vroiam sa il simt iar langa mine, sa ma protejeze , sa ma iubeasca, sa ma tina aproape, aveam nevoie de atingerile lui, era practic oxigenul meu, cum aveam sa traiesc fara toate astea cand in sfarsit crezusem ca ma acomodasem. Am simtit o durere in piept si mi-am chircit corpul. Cred ca aveam vedenii pentru ca il vedeam pe el peste tot. Era o durere de nedescris nepasarea lui, dar cel mai rau durea faptul ca nu fusesem indeajuns de buna pentru el, ceea ce ma tumusem de la inceput.
M-am dus pana la urma la cealalta ora pentru ca daca mai stateam mult pe trotuar si plangeam simteam ca o sa explodez si nu mai suportam. Toata lumea se uita la mine..urat. Sau poate asa mi se parea mie, dar probabil se intrebau ce se intamplase, de nu mai eram cu Edward. M-am dus spre banca mea si evident am dat fata in fata cu cea mai mare panarama din istorie. Jessica. Se uita la mine facand un bot cat Cascada Niagara. Ce vroia? Se astepta sa o bag in seama?
-Ce dracu vrei? Dute in banca ta, ii spun si ii fac semn sa plece.
-Ohhh, vad ca nu ai ramas fara tupeu, asa cum ai ramas si fara iubit, spuse ea pitigaiat dar destul de tare ca sa auda toata lumea.
-Cine ti-a spus tie ca am ramas fara iubit?
-Lucrurile se afla mai repede decat ai crede tu, ma asigura ea cu acelasi aer superior. Dar probabil iti place sa te minti singura. Chiar credeai ca o sa tina? Edward nu e al nimanui, si daca ar fi al cuiva, cu siguranta nu ar fi al tau.
-Edward e al meu, i-am spus enervata.
-Ha? Serios? SERIOS? Pe ce planeta traiesti fetita? Trezirea!
-Probabil nu pe aceeasi ca si tine, asa ca lasa-ma cu textele tale de curva, si mai bine cara-te. O sa vezi cine are dreptate pana la final, si o sa ma asigur, ca atunci cand lucrurile vor revenii la normal pentru mine, nu vor mai fi asa normale pentru tine. M-am saturat de tine si de ifosele tale expirate. Asa ca ai grija, te-am avertizat. Fa pasi sau o sa ii faci obligati.
Aceasta se uita urat la mine dar se indeparta intr-un final fara sa mai zica ceva. Am zambit satisfacuta si am vazut-o cum se aseaza in banca posomorata. Telefonul imi vibra , dar in pacate nu era Edward asa cum ma asteptam. Intr-un fel nici nu intelegeam de ce ma asteptam sa fie el. Era clar ca nu mai vroia sa auda de mine. Nu pot sa cred ca idiotul de Mike inca mai avea sperante ca eu sa ma alatur porcariei lui de grup. Nici macar nu m-am ostenit sa ii mai raspund. Mi-am lasat capul pe banca si am asteptat ca minutele sa treaca.
Toata ziua am incercat sa dau de Edward..sau macar de Alice, dar parca se ascundeau de mine. Nu ii gaseasca nicaieri, si nu reuseam sa trec si eu pe langa o persoana fara sa vad privirii urate si reprosuri cum ca sunt…in fine nu e nevoie sa reproduc toate acele insulte. Eram sigura ca nu Edward sau Alice spusesera ceva cuiva, dar avand in vedere circumstantele era clar sa cineva a putut sa infloreasca fara sa stie cele intamplate. La pauza de masa a fost cand am reusit in sfarsit sa ii vad, dar nu am avut curajul sa iau masa cu ei, nici macar sa stau in preajma lor. Imi era prea rusine de ceea ce facusem… si nici eu nu dadeau vrun semn ca ar vrea sa fie langa mine. Separarea mea in pauza de masa a dat confirmarea tuturor din liceul, ca eu si Edward nu mai eram impreuna. Si desigur, au inceput curvele sa isi faca loc in jurul lui, ca un roi de albine, foarte entuziasmate ca aveau cale libera. Nimeni nu se uita la mine, nici macar o privire, macar de repros … probabil nu le mai pasa de mine asa cum speram, nici macar in modul negativ. Am fost foarte socata cand am simtit pe cineva langa mine erau Hailey si Caleb.
-Ce faceti aici? ii intreb eu
-Pai am venit sa luam masa, imi raspunse Caleb zambaret.
-Aaa…ok, spun inca surprinsa.
Hailey nu spuse nimic, dar se putea citii pe fata ei care nu era foarte incantata ca se afla aici .
-Nu vreau sa imi pun toata scoala in cap ca trebuie sa te ascult pe tine, spuse ea intr-un final adresanduise fratelui ei.
-Chiar esti atat de superficiala? Acum ca Bella are probleme nu mai e nevoie de prietenia ei? Sa sti ca eu nu gandesc asa. Ma bucur doar ca s-a desteptat.
-Se pare ca nu sti cu adevarat motivele..pentru care…incerc eu sa spun dar Hailey mi-o lua inainte.
-Pai sa sti ca eu le stiu. Si daca vrei sa imi pacalesti fratele nu ai decat, dar ceea ce ai facut e cel mai josnic lucru pe care il poate face o fata.
-Nu ma mai acuza de ceva ce nu ai habar. Dar cu siguranta asta e ceea ce urmaresti, ca toate celalalte. Haide, dute la el, e liber si disponibil, esti destul de frumoasa incat sa ajungi sa te culci cu el. Dar din pacate, nimic mai mult.
Ma ridic de la masa iar Caleb ma prinde de mana dupa ce am facut cativa pasi.
-Sincer Caleb, nu vreau mila nimanui. Stiu care e situatia, doar ca tu nu o sti. Probabil cand vei afla toate detaliile ma vei ura si tu ce toti ceilalti.
-Poate ca nu te cunosc de mult timp, si poate ca mi-a placut mai mult de persoana de la inceput, pe care am cunoscuto in prima zi de scoala aici, fara timida care nu dadea prea multa importanta celor din jur si tuturor viperelor de aici, care era o fata sincer si sensibila, care a promis ca ma ajute desii nici ea nu se putea ajuta atat de mult, cand am venit aici si mi-ai povestit tot..despre scoala si Edward… am stiut ca esti o persoana speciala. Ma simt de parca au trecut cativa ani de atunci..totul s-a schimbat, si eu nici nu am avut timp sa realizez asta.
-Ai dreptate, s-au schimbat o gramada, si nu doar de cand ai venit tu aici, poate de cand am venit eu in acest liceu. Imi aduc aminte cum toate persoanele imi erau necunoscute , imi erau dusmani si eu nu aveam nicio legatura cu ei, dar ar trebui sa te bucuri, pentru ca se pare ca am ajuns din nou in acest stadiu.
-De ce sa ma bucur pentru problemele tale?
-Nu asta vroiai? Sa fie din nou ca la inceput? Ca eu si Edward sa ne uram din nou? Sau cel putin el pe mine…Sti ce e cel mai rau lucru? Ca am gustat din toate, si acum nu mai am nimic. Ma simt in ruina. Simt ca inebunesc intelegi? Si vreau sa iti spun ca imi pare rau pentru tot ce ai suferit din cauza mea. Stiu ca Edward ti-a facut toate astea, desii nu mi-a spus niciodata mereu am banuit.
-Nu mai conteaza asta, acum contezi tu, si faptul ca nu te simti bine.
M-a lua in brate strans si incepura sa imi dea lacrimile. Aveam nevoie de o imbratisare. Dar aveam nevoie de el. De Edward si de tot ce imi putea oferii el. Trebuia sa ii aud vocea chiar daca ar fi tipat la mine. Trebuia sa ii simt atingerea chiar daca vroia sa ma sugrume. Era o nevoie, nu era o dorinta. Caleb ma lua de mana si ma trase afara din cantina, incercand sa imi stearga lacrimile. Ne-am asezat pe o banca si imi puse capul pe pieptul sau pentru ca incepusem sa tremur.
-Bella linistestete, imi spuse mangaindu-mi capul.
Oasele imi vibrau parca, si simteam cum o iau razna. Mangaierile lui nu ma mai ajutam, pentru ca fiinta mea nu dupa ale lui murea.
-Caleb…
-Da Bella, ce e ? Te rog sa te linistesti, ca altfel te duc la spital. Ce ai de tremuri asa, te doar ceva? Spune ce ai? intreba ingrijorat.
-Nu am nimic.
Am inceput sa plang in suspine fara sa imi dau seama cum si cand a izbugnit aceasta isterie dar nu imi mai putea controla corpul din tremurat si plans.
-As vrea sa te calmezi, lucrurile se vor rezolva. Dar nu iti faci bine tie.
Nu am incetat din plans, dupa toate rugamintile lui, pe care cu greu le mai auzeam pentru ca imi tot rasuna ceva in cap, ca niste clopote care ma asurzeau. Nu imi mai auzeam nici consitiinta, sau propria voce. Parca cadeam intr-un abis. Deodata m-am trezit singura. Langa mine nu mai era Caleb, dar in loc sa-i strig numele , l-am strigat pe al altcuiva, si am simtit cum mi se strofoaca inima in piept si imi crapa. De ce sufeream ca o proasta cand pe el nici macar nu il mai interesa de mine? El nu imi simteam durerea ce o purtam acum in suflet si nu imi mai dadea pace. Ajunsesem la concluzia ca imi era doar dat sa sufar. Imi simteam capul de 5 ori mai greu decat trebuia dar tot nu inceta din tremurat, de parca aveam frisoare, sau mai rau. L-am mai strigat odata dar nimic. Am inceput din nou sa plang. Cred ca inebuneam, mai mult ca sigur. Mi-am simtit mainile curprinse de alte 2 si am deschis ochiii uimita. Am tresarit si i-am intins mana. Dar el nu facu nimic.

tumblr_m2yw884RPE1r1lvv6o2_250

Edward pov :

Nu stiam ce sa fac. O vedeam chircita plangand fara incetare in fata mea si pur si simplu ma blocasem. Fiecare celula a corpului meu imi spunea sa plec. Dar apoi se razgandeau. Nu imi puteam concepe viata acum fara ea. Pur si simplu era prea greu. Dar tradarea nu putea fi stearsa, nu puteam orbii, nu imi puteam scoate imaginile din minte. Era prea greu sa o vad suferind, dar stand aici, ma faceam sa sufar si pe mine. Pentru ca nu puteam concepe, i-am dat tot ce aveam, si tot ce nu aveam incercasem sa am si nu i-am fost suficient. Faptele ei ma chinuiau si macinau de parca era prima oara. Dar nu era. Ranile imi erau deschise din nou urland in capul meu niste amintiri atat de chinuitoare incat as fi preferat sa mi-l tai. Sa dispar. Aceasta intinse mana zambind spre mine, dar era un zambet nebun, de parca o luase razna. Nu am facut nimic. Am vazut-o azi toata ziua la scoala, a fost atat de dificil sa ma mentin calm. Inca nu imi dadea seama cum am reusit. Uram faptul ca trebuia sa ma confrunt iar cu asta. Si toata lumea punea intrebi, ce am facut, ce am patit, de ce am facut asta, ce s-a intamplat, ce trebuie sa fac eu, ce trebuie sa faca ei, simteam ca inebunesc. Ea se uita in gol la mine cu ochii umezi si rosii de la atat plans si se ridica de pe banca punandu-se in fata mea. Am urmarit-o cu privirea dar ea nu parea ca ma mai observa. Cand m-am chemat Caleb am crezit ca isi bate joc de mine si ca era vreo scena, dar vazusem si eu cand placesera impreuna din cantina asa ca m-am incumetat sa il cred. Si spusese adevarul, Bella chiar avea probleme si el venise la mine, persoana care ii era dusman.
-Unde te duci, am intrebat-o destul de bland.
-Sa il caut pe Edward, raspunse ea inca aeriana.
-Dar sunt aici, i-am spus uimit.
-Ba nu.
-Bella! Intoarce-te eu sunt aici.
-Ba nu. De ce ma minti? Edward ma iubeste, tu nu ma iubesti, tu nu esti el.
-Intoarcete, ii spun.
-Nu, pana nu il gasesc, si ai sa vezi ca am avut dreptate.
-Bella cine sunt eu? ii spun si o trag de mana spre mine.
Se zbatu putin apoi se uita in ochii mei. Nu o strangeam de mana dar ea tot se schimonosea vrand sa se elibereze.
-Nu stiu, cine esti tu? Nu stiu cine esti, niciodata nu am stiut.
-Ar trebui sa te duc la doctor ca delirezi.
-Nu vreau niciun doctor. O sa ma duc la Edward, el e ceea ce trebuie.
-Dar nu intelegi ca eu sunt Edward, nu mai este niciun Edward din cate stiu.
Ea se indeparta de mine si se aseza din nou pe banca.
-Poti te rog sa te linistesti, nu te pot lasa asa.
-Adica o sa pleci? intreba ea incepand sa planga din nou.
-Nu. O sa stai aici pana te simti mai bine.
-Atunci nu vreau sa ma simt mai bine.
Am ras slab.
-Esti asa incapatanata.
-Stiu. Iarta-ma te rog.
-Nu pot, ii spun si incepura sa ii dea lacrimile din nou.
-Nu pot sa traiesc asa.
-Nici eu, recunosc infrant.
-Nici tu? spuse uimita.
-Nici eu. Imi pare rau, dar chiar daca va trebui sa imi calc pe inima, pentru a doua oara, o voi face. Nu te pot ierta Bella, oricat as incerca, nu pot. Nu ma lasa constiinta. E prea greu si mult pentru mine. Ti-as fi iertat orice, dar nu asta.
-Dar ce sa imi ierti? spuse confuza.
-Iar incepi cu deliratu? intreb oftand.
-Stai langa mine. Pe banca.
-Cred ca ar trebui sa plec, spun eu grabit…
-Nu..o sa fie ultima data cand vei mai vorbi cu mine? spuse cu lacrimi in ochii.
-Nu stiu…spun sincer doarece nu stiam ce ne asteapta.
-Nu imi place acest raspuns.
Se freca la ochii si imi facu semn sa ma apropii de ea. Insista destul de mult asa ca am acceptat , imi era ca frica sa nu expledoeze din nou intr-o grija si sa devina si mai grav. M-am pus langa ea si i se lumina fata cand vazu ca am acceptat, desii o cam deranja distanta.
-Esti mai bine.
-Nu.
-Nu era o intrebare.
Ea se intoarse cu fata spre mine , imi era greu sa o privesc in ochii, mai bine imi jupuiam pielea singur de pe mine. Parea sincera, si trista, dar eu ce mai puteam crede, avand in vedere ce vazusem si ce se intamplase? Iar ea nici macar nu imi putea da un raspuns concret.
-Asta imi trezeste amintiri, obisnuiam sa vorbim asa odata, spuse melancolica.
-Te rog…nu mai rasucii cutitul in rana, o implor, parca ma ardea pe dinauntru.
Ma ridic de pe banca, cu greu, dar ma ridic.
-O sa ne mai vedem Edward? intreaba plina de speranta.
-Nu stiu…ii spun si plec.

Bella pov

-Te-ai dus la Edward?! aproape ma rastesc la Caleb.
-Dar ce vroiai sa fac? Erai intr-o stare foarte critica si m-am speriat.
-Nu te credeam in stare… adica …
-Pentru tine…fac orice, recunoscu.
-Multumesc, ii spun si il imbratisez.
-Ohhhhhh Bella, deja treci la altul? aud pe cineva in spatele meu.
Ma intorc scarbita de comentariile aduse la adresa mea si era Lauren.
-Poti sa ma scutesti de aberatiile tale? Chiar nu ma intereseaza si nu am starea necesara sa le tolerez.
-Tu nu poti sa tolerezi? Cred ca te flatezi. Tu ai fost mereu un nimic, si acum ca Edward a scapat de tine ai ramas cu cea mai proasta reputatie din istorie.
-Tu nu sti ce s-a intamplat, asa ca nu te mai baga. O sa vezi, si atunci cand totul se va rezolva, ma jur Lauren, si am spuso si prietenei tale, o sa mentineti distanta. Nu ma provoca si nu imi pune la incercare nervii.
-Opaaaa..uite cine scoate ghearele. Mai usor, pentru ca deocamdata, totul e de partea noastra.
Imi facu cu mana si se indeparta. Nu aveam chef si de prostiile ei. Mi-am luat la revedere de la Caleb spunandu-i ca vreau sa stau putin singura. El a zis sa ma caut orice ar fi. Abia daca imi mai aduceam aminte ce se intamplase cu mine in perioada in care fusese Edward langa mine, doar fata si privirea, patrunzatoare si distrusa, de mine, dar conversatia..mai deloc.
Au mai trecut orele..dar Edward nu mai era in scoala. M-am uitat peste tot de el..pe holuri..in curte..la ore..dar nu dadusem de el. Poate ma ocolea..sau poate nu, dar cert era ca nu vroia sa mai dea ochii cu mine. Dupa ce s-au terminat orele… nu stiam ce sa fac. Ignorasem toata ziua toate privirile si reprosurile, incercand sa imi stapanesc calmul si lacrimile, pentru ca nu erau de niciun folos. M-am urcat in masina si m-am indreptat spre casa lui. Nu stiam daca fac bine, dar trebuia sa fac ceva. Cu siguranta nu vroia sa ma vada, dar chiar daca era asa, eu tot trebuia sa vorbesc cu el, si sa il intreb ce vrea mai departe.

tumblr_lzgbzr9GPA1qeg6s9o2_500

Cand am intrat in casa totul parea destul de straniu. Alice statea pe canapea nemiscata batand din picior cu gandul in alta parte. Eram destul de panicata pentru ca nu stiam daca va ajunge si Alice sa ma respinga. Nu vroiam sa o pierd si pe ea.
-Unde e fratele tau? am intrebat-o.
-Sus, imi spuse simplu, de parca nu imi dadea prea mare atentie.
-Esti bine? o intreb
-Da sigur. Dute si vorbeste cu el, nu mai pierde timpul cu mine.
Am aprobat din cap si ea adauga inainte sa urc scarile.
-Si Bella, te rog, ai grija ce spui. Nu il ranii si tu mai mult decat este deja.
Am urcat spre camera lui tremurand in toate incheieturile. Ma saturasem de situatia asta si nu mai vroiam sa ma cert si sa sufar, eram obosita. Epuizata mental si fizic , era totul mai groaznic decat un cosmar. Am deschis usa usor si l-am vazut intins pe pat, dormind. M-am uitat rapid la el si nu dadea semne de trezire asa ca m-am rezemat de perete si am inceput sa ma gandesc la ce sa ii spun cand se va trezi. Dar cum sa spun ceva cand nici eu nu eram sigura de ce facusem. Stiam ca gresisem si ma uram de moarte pentru asta, el nu merita nimic rau si mai ales din partea mea si ceea ce se intamplase , poate ca era de neiertat, dar probabil lucrurile nu puteau fi mereu rezolvate. Mi-am pus capul in genunchi si am lasat lacrimile sa imi curga siroaie pe obraz. Mi-am sters obrajii si mi-am cautat telefonul. Primisem un mesaj
” Vreau sa vorbim ” – Jacob
Cred ca faceam un infart. Ce sa mai vorbim dupa tot ce imi facuse ?! Atat de ipocrit era?
” Nu avem ce sa mai vorbim, poti sa uiti de mine, eu nu te mai cunosc ” – Bella
Stiam ca era vina mea pentru tot, dar el a profitat de mine, si daca cumva…se culcase cu mine avand in vedere in ce stare eram, era cea mai josnica persoana pe care o puteam cunoaste. Incetase din acel moment sa mai fie prietenul meu, sau poate de mlt timp…dar acum era oficial. Inca nu pot sa cred ca eu am facut toate astea din mila pentru el, cand trebuia sa imi  vad de viata mea care in sfarsit se imbunatatise , sa fiu alaturi de Edward..
M-am uitat pe noptiera si am vazut o cutie cu un obiect stralucitor in ea. M-am ridicat si am luat-o curioasa. Am atins obiectul si am scos inelul de acolo punandumil in palma. Era atat de frumos, si fin , dar ce naiba cauta la el in camera?
-Lasa-l jos. Am auzit o voce ragusita si destul de aspra.
Aproape mi-a sarit din mana cand am auzit si l-am pus repede la loc. M-am uitat la Edward si el ma fixa cu privirea, se uita destul de urat , dar ochii ii erau tristi si umezi.
-Imi pare rau..nu stiam..
M-am ridicat incet si l-am pus inapoi pe birou.
-Nu ar trebui sa iti umblu prin lucruri.
-Poti sa il iei, nu cred ca voi mai avea nevoie de el, spuse sumbru.
De ce l-as fi luat eu? Daca era ceea ce credeam eu ca e mai aveam putin si incepeam sa izbugnesc din nou in plans. Nu puteam sa cred ca stricasem totul in asemenea hal.
-Ai venit sa impachetezi? intreba el
-Am venit sa vorbim, spun socata de intrebarea lui.
El vroia sa plec, nu ma mai vroia in preajma lui, probabil ma ura de sute de ori mai rau ca la inceput. Atunci era ceva destul de prostesc, acum era pe bune si stiam foarte bine motivul.
-Am vorbit destul, dar eu nu mai am nevoie de vorbe, faptele tale au fost de ajuns, nu le-ar putea acoperii nici mii de vorbe. M-am saturat sa vorbesc Bella, si pentru o lunga perioada am crezut ca e mai bine asa, dar dupa ce tu mi-ai dat toata  viata peste cap..lucrurile s-au schimbat, am crezut ca in bine, dar se pare ca m-am inselat.
-Nu te-ai inselat, totul va fi bine.
El pufni si se intoarse spre mine apropiandu-se doar cativa pasi.
-Te rog sa nu mai lungim aceasta conversatie fara sens. Totul este consumat, nu mai poti da timpul inapoi, ce ai facut este facut. Nu mai rasucii cutitul in rana degeaba.
-Edward…spun si imi intind mainile spre el dar el se da la o parte.
-Nu. Ma. Atinge.
M-am dat inapoi ingrozita. Corpul incepu sa imi tremure si ma uitam in ochii lui incercand sa vad o parere de rau. Dar nu vedeam, si daca spre fericirea mea ar fi avut, nu lasa sa se vada niciun pic. M-am dus spre valiza si am ridicat-o punand-o pe pat. Mi-am aruncat primele lucruri pe care le-am gasit mai mult in dorinta de a pleca de acolo. Mi-am sters lacrimile din ochi si cel mai tare ma durea faptul ca lui nici macar nu ii pasa. Ma lasa sa impachetez totul…fara macar sa ma intrebe unde am sa ma duc sau ce o sa fac. Uram sa ma invinovatesc pentru toate alea.
-Multumesc pentru tot, ii spun si inchid valiza. Apreciez.
Ies pe usa si o trantesc in urma mea. Nu a venit dupa mine, nu m-am oprit, nici macar nu s-a luat la revedere. Am coborat valiza pe scari si Alice se puse in dreptul scarilor nelasandu-ma sa trec.

tumblr_m6s5xraRiF1rz7lcao1_500
-Unde crezi ca te duci? intreba ea suparata
-Acasa.
-Dar aici e casa ta, nu pleci nicaieri, spuse ferm.
-Nu mai este..
Am imbratisat-o strans cu lacrimi in ochi si am dat-o la o parte.
-Imi pare rau Alice, ne mai vedem.
-Nu e nevoie sa pleci….
-Ba da este.. Se pare ca nu mai exista vreo sansa pentru mine si el.
-Totul are o rezolvare.
-Spunei si lui asta…zic oftand si ma indrept spre iesire.
Am lasat-o in spate, suspinand si m-am indreptat spre camioneta.
Mi-am pus bagajul si m-am intrebat unde sa ma duc, acasa nu vroiam, pentru ca as fi avut parte de predicile lui Charlie, ” ti-am spus eu ca baiatul ala nu e de incredere, nu trebuia niciodata sa mergi acolo, ai meritat toate astea, sa ma asculta de acum incolo ” si asa mai departe. Dar alta casa nu aveam, cand credeam ca Edward e caminul meu ma inselasem, sau cel putin eu stricasem orice speranta de a mai fi asa. Am pornit spre drumul principal si am condus destul de incet incercand sa ma gandesc la ce urma sa fac. Trebuia sa existe o rezolvare dar nu stiam daca o mai puteam gasii. De Jacob nu mai vroiam sa aud in viata mea, in ce hal a putut sa se comporte si sa ma pacaleasca, si mie mi-a fost mila de el. Cea mai mare greseala din viata mea, nu puteam crede ca el a fost prietenul meu cel mai bun pentru atata timp si era de fapt un tiran. Telefonul incepu sa sune si am raspuns
-Buna Bella, esti acasa? ma intreba Julie
-Uhmm… nu, spun tragand de nas.
-Sti cumva de ce nu raspunde Edward la telefon? Am incercat sa dau de Max dar am crezut ca e cu Edward si nici el nu raspunde la telefon…
-Nu stiu nimic de Max, iar Edward..era acasa, dar nu iti pot zice nimic sigur.
-E in regula, o sa dea el semne de viata pana la urma. Dar tu ce ai… nu prea esti in apele tale.
-Poveste lunga…
-Poti sa vi pe la mine ? Ma plictisesc de moarte… si poate imi si povestesti ce ai patit, ce zici?
-Ok, oricum nu am unde sa ma duc..
-Te astept, bye
Am inchis telefonul si am oftat. M-am indreptat spre casa ei, chiar aveam nevoie de sprijin acum, si Julie era o fata minunata, speram sa nu ma judece si ea ca ceilalti.

Aceasta ma primi in casa, care era destul de mare, dar goala. Am uitat ca ea locuia aproape mereu singura, ceea ce ei ii convenea de minune.
-Ia loc Bella, spuse asezandu-se pe canapeaua neagra din sufragerie. Spune ce s-a intamplat cu tine, pari asa distrusa. E totul in regula ?
-Nu e deloc. Eu si Edward ne-am despartit.
-CE? spuse socata. De ce s-ar intampla asa ceva? Va intelegeati de minune, cred ca erati cel mai unit cuplu pe care il vazusem in viata mea. Si crede-ma la Edward nu vezi asta in fiecare zi.
-Mda…se pare ca nu a putut dura prea mult.
-Este din cauza lui? intreba ea suparata
-Nu chiar…e din vina mea.
I-am povestit totul despre Jacob si scrisoare si cum m-am trezit a doua zi langa el…i-am aratat urmele de pe gat si ceea ce Edward credea despre toate astea. A avut rabdare si nu mi-a pus intrebari, nu m-a intrerupt si nu m-a dat afara din casa cum ma asteptam. A fost chiar placut sa ma descarc, si ea parea sa inteleaga cat de rau imi parea de greseala asta imensa.
-Offf… chiar nu stiu ce sa spun Bella, nu te condamn pentru ca imi dau seama ca regreti si chiar il iubesti pe Edward, iar ceea ce a facut Jacob, practic a profitat de tine, Edward stie asta?
-Nu..nici macar nu m-a lasat sa vorbesc cu el, era turbat.
-Dar daca s-a intamplat asta cu adevarat, el a profitat de tine, tu nu ai fost de acord, a fost practic un viol.
-Dar nici nu stiu daca s-a intamplat asta sau nu. Nu imi mai aduc aminte. Si in plus e vina mea ca am mers acolo, nu m-a obligat nimeni.
-Te invinovatesti prea tare, da, ai dreptate este si vina ta pentru ca trebuia sa stai in banca ta si sa nu mergi la el, dar de unde sa sti ca va putea face asa ceva! Normal ca tu nu ai vrut asa ceva.
-Dar eu am mers din mila, pentru ca dupa ce am citit scrisoarea si mi-a adus aminte de toate momentele in care a fost alaturi de mine..si am zis sa ii mai dau o sansa pentru ca am crezut ca ii pare rau pentru iesirile lui. Dar se pare ca a fost doar o capcana. Evident ca nu aveam de gand sa il insel pe Edward nici cu Jacob nici cu oricine altcineva.
-Nu iti mai aduci aminte nimic? intreba ea socata
-Absolut nimic, doar drumul spre el..si cum mi s-a facut dintrodata rau… mereu am stiut ca nu tin la bautura dar nici chiar in halul ala. Dar Julie, tu iti dai seama daca Jacob intradevar s-a atins de mine? Ma simt atat de murdara.
-Inca erai virgina Bella?
-Da. Asta face lucrurile si mai degustatoare, dar chiar daca nu eram, tot e aceeasi nenorocire.
Am inceput sa plang din nou, si m-am facut ghemotoc pe canapea. Ea spuse ca se duce sa imi faca un ceai si am dat din cap. Macar ea ma intelegea, si vedea ca nu este in intregime vina mea. Ce puteam sa fac eu daca nenorocitul ala chiar profitase de mine? Eram infecta, nu putea fi posibil asa ceva. Nu aveam cuvinte sa pot spune cat de scarbita eram de mine in acest moment. Aceasta veni din bucatarie cu o ceasca de ceai si mi-o puse pe masa din fata mea.
-Asa ceva nu pot permite Bella, nu poti patii asa ceva doar dintr-o simpla prostie, ai fost prea buna cu noi..cu toata lumea, pana si cu Jacob ca sa fi rasplatita in asemenea hal.
-Nu cred ca se mai poate face ceva… Edward ma uraste, si sincer si eu la fel. E doar vina mea, iar faptul ca el crede ca eu chiar l-am inselat..pana si eu cred, chiar daca nu a fost cu acordul meu , eu ma simt cea mai dezgustatoare persoana de pe pamant.
-Dar nu intelegi ca nu este vina ta?! Tu doar ai mers acolo, el a profitat de tine! Asa ceva nu am mai intalnit, sa te invovatesti tu pentru ce a facut el. Si te inteleg, si eu m-as fi simtit la fel, Nici nu imi pot imagina cum poti sa treci prin asta acum. E prea mult.
-Toata lumea ma uraste, pana si eu.
-Eu nu te urasc, si nimeni nu ar trebui sa faca asta, pentru ca nu tu ai gresit. Imi vine sa il omor pe bastinasul ala pentru ce ti-a facut. Si eu care credeam ca Edward exagereaza cu ura asta, dar se pare ca si-o merita si inca cum. E cea mai nemernica persoana de care au auzit.
-Stiu, dar nu asta mai conteaza acum, viata mea e distrusa.
Ea veni si ma imbratisa tragandu-ma langa ea inconjurandu-ma cu bratele.
-O sa fie bine Bella, iti promit.
Nu o credeam deloc. De unde sa stie ea ca va fi bine, nimeni nu il putea face sa se razgandeasca, ceea ce ii intrase in cap era atat de puternic incat nici cele mai bune intentii nu ii puteau schimba deciziile. Julie a fost de acord sa raman la ea pentru ca oricum era singura si i-ar fi facut placere sa aiba companie. Ne-am uitat la un film atat de siropos incat am inceput amandoua sa plangem ca tampitele, pana cand ea a inchis tv-ul si a hotarat sa il sune pe Max. Am lasat-o sa vorbeasca in intimitate. Dupa aceea am luat cina si mi-a unde pot adormii pentru ca eram franta. Mi-a dat camera de oaspeti si ea a spus ca o sa fie in camera ei daca am nevoie de ceva. Era destul de devreme si ea nu avea sa se culce de acum, fata de programul meu , si oricum aveam nevoie de odihna si liniste pentru ca simteam ca o sa explodez.
Nu cred ca am adormit in urmatoarele 3 ore, pentru ca tot ce faceam era sa plang si sa ma gandesc la situatia in care ma aflam si nu stiam cum sa mai ies. Cum aveam sa traiesc fara el, ma simteam singura, murdara, tradata si scarbita de faptele ” celui mai bun prieten ” al meu. Am primit un mesaj pe ca vreo 12 noaptea tot de la Jacob
” Daca nu vorbesti cu mine o sa iti para si mai rau decat iti pare deja. ”
Nu mi-a venit sa cred, acum ma mai si santaja.
” Ce ai mai putea face? Nu e deja destul? ”
” Acum esti si dramatica , ti-am facut un serviciu, oricum amanai momentul prea mult  ” .
” De unde sti tu ce amanam eu? ”
” Crezi ca nu mi-am dat seama ? Te rog Bella, era evident ”
” Deci tu chiar ai fost in stare de asa ceva? ”
” Ar trebui sa apreciezi ”
” Cred ca nu sti ce vorbesti ”
” Oh dar stiu foarte bine, stai tu linistita, si nu te mai macina atat, toate la timpul lor .  ”
Am inceput sa urlu in perna si sa plang atat de tare incat nu imi mai auzeam nici constiinta, daca mai aveam asa ceva. Julie intra ingrijorata in camera si aprinse lumina. Isi puse mainile umerii mei si ma intoarse cu fata spre ea.
-Ce s-a intamplat? spuse ingrozita.
I-am inmanat telefonul tremurand din toate incheieturile si ea incepu sa citeasca mesajele. Casca ochii mirata si apoi ofta uitandu-se miloasa la mine. M-am crispat si ea imi inmana un servetel. Am suflat nasul dar tot nu ma putea oprii din plans.
-Nu pot sa cred ca mi-a facut asa ceva. Era prietenul meu… cum sa abuzeze asa de mine.
-Nu stiu Bella… poate nu a fost niciodata prietenul tau.
Ma lua in brate si imi freca spatele cu palmele ei fine incercand sa ma calmeze. Imi venea sa ii spun sa nu ma mai atinga, sa nu se murdareasca si ea cu acelasi dezgust ca si mine.
-Esti o persoana asa buna, i-am spus.
-Multumesc, tu esti multi mai buna. Tocmai de aceea te ajut. Nu meriti asa ceva, dar sunt sigura ca o sa treci peste ,  nu e capat de drum. Trebuie sa uiti Bella, sa nu iti mai aduci aminte niciodata de el. Partea buna e ca nu iti amintesti.
-Ar fi fost mai rau?
-Cu siguranta? Asa macar te poti comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat pentr ca nu ai nicio amintire, nicio dovadata, chiar daca in constientul tau tu sti ca asta nu e adevarat.
– Dar nici macar nu stiu …cum s-a intamplat…
-De ce ar trebui sa sti? intreba ea. E mai bine asa, esti chiar norocoasa daca ma intrebi pe mine, daca ai fi purtat imaginile acelea cu tine… nu ti-ar fi fost prea bine, cunosc cateva persoane care au trecut prin acelasi lucru. Ai incredere in mine, o sa te ajut, si o sa fie bine.
-Nu pot sa traiesc asa Julie..simt ca mi s-a prabusit toata viata. Sunt atat de singura, nu pot sa trec singura peste asta, si persoanele de care am nevoie, nu au nevoie de mine. Pana la urma de ce ar avea… sunt inutila.
– Nu mai spune asta! Eu sunt langa tine, si stiu ca ti-e greu, dar vei gasii sprijin, o sa vezi.
-Vorbesti atat de sigura, de ce esti asa increzatoare?
-Ce rost are sa fi pesimist ?
-Sunt mai mult realista.
-Realist..pesimist..e acelasi lucru pentru mine. Vrei sa raman cu tine, sau te descurci?
-E in regula..nu vreau sa te deranjez mai mult decat o fac deja.
Ea iesii din camera si m-am bagat din nou sub asternuturi. Era o noapte extrem de racoroasa, se potrivea cu atmosfera.

Anunțuri
  1. No way! Ce dobitoc e Jacob!
    Si totul era asaaaaaaaa frumos intre Edward si Bella. Urma si o cerere in casatorie/logodna [ce o fi, important e ca ii dadea un inel!]. Saraca Bella. Ma bucur, ca dupa toate astea, are un sprijin in Julie.
    *hugs* and *kisses* pt. capitol.
    Ly :*

  2. Doamneeee, nu pot sa credddd ce a facut cretinu’ alaaaa. :((((((( Saracul Edward, mi s-a rupt inima. 😦
    Abia astept continuarea :*:*:*:*

  3. Mama…am de spart un cap,de lipit si de desteptat o persoana si mai am sa cert pe cineva,pe Jacob,Edward si Bella.Daca as incepe acum sa spun cat de prost si de penibil e Jacob,m-ar apuca aprilie.MI-a spintecat inima Edward.Bella este fraiera pentru ca ea chiar crede ca Jake a profitat de ea.Practic e aiurea.Am mai spus pana acum ca o ador pe JULIE? #am placut- o de cand a devenit iubita lui Max.sunt super suparata pe toate personajele inafara de Julie,Emmett si Alice.Sunt confuza…si abia astept next.
    Mi-a placut extrem de mult capitolul.poor Edward.Mi-e dor de ei impreuna.Mie si tuturor fanilor tai.te pup si spor la liceu.

  4. OMG!!! Nu pot sa cred ca abia acum am vazut noul capitol !!!!!!!!! Deci nu stiu cum sa spun, dar as vrea sa existe o cale prin care sa te oblig sa postezi inca un capitol :))
    Iar mesajele de la Jacob ar putea fi dovada nevinovatiei ei . Of… as vrea sa se impace odata !!!
    Te rogg mult de tot sa postezi repede !!!!!

    • O sa inceeeeerc sa postez!!!

      • Te roooooooggggg !!!!!!!!! :* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*:* :* :* :* :* :* :* :* :*

  5. e cel mai bun fic din cate am citit si vorbesc serios pentru ca nu-mi place sa fiu lingusitoare :)). Daca asta ar fi o carte , cu siguranta as cumparar-o :* Abia astept sa scrii urmatorul capitol :**

  6. sunt de acord cu tine felicia…..si eu intru zilnic sa vad daca ai mai postat ceva…..spor la scris si multa bafta la scoala

  7. Still crying, you know…
    Bastard, nenorocit, dobitoc..Jacob javra…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: