Capitolul X – Sunt aici

Eram panicata. Eram nervoasa si nu intelegeam ce se intampla. Cum era posibil asa ceva? Eram geloasa ca Edward o atingea pe ea…eram eu, intr-un fel, dar nu era acelasi lucru. Eu nu mai simteam nimic. Nu era ca data trecuta. Vroiam sa imi reiua corpul, sa merg dupa fica mea, sa fiu cu Edward. Vroiam sa ma iubeasca pe mine, nu pe intrusa asta!
-Oh Bella nici nu sti cat de mult m-ai speriat. spuse Edward usurat si ii saruta fruntea.
Corpul meu se smuci si se duse cu o viteza uimitoare spre perete lipindu-se speriata de el. Cu toti au ramas socati.
-Ce faci? intreba Edward . Iubire esti bine?
-Ce…cine sunteti voi? vocea intrusei tremura.
Eu priveam , nervozitatea mai trecandu-mi dar incepeam sa devin curioasa.
-Nu inteleg. spuse Carlisle. Asa ceva nu am mai vazut in toata viata mea, si nu e scurta. Trebuia sa se transforme foarte normal si acum sa fie un vampir nou nascut in toata regula. Nu sa devina o fantoma si acum sa isi piarda memoria.
-Dar Carlisle, adu-ti aminte cum am fost eu. interveni trista Alice.
Edward pica in genunchi in fata corpului, derutat si distrus.
-Nu….nu se poate ca Bella…Bella mea sa treaca prin asta! Nu se poate sa ma fi uitat!
Glasul lui nu mai avea viata. Parea un cadavru. Nu vroiam ca el sa sufere, si mai ales din cauza mea, sau a chestiei asteia care imi fura viata! Era o impostoare si trebuia sa plece. O uram!
-Trebuie..sa facem ceva, spuse ingrojorata Esme.
Nimeni nu mai scotea vreun sunet. Toti se gandeau, dar nu vorbeau. Nu stiau ce sa spuna, si nici nu aveau ce. Era clar, eu eram aici pierduta, ea era acolo bucurandu-se de ceea ce eu niciodata nu voi mai avea. Memoria nu mai conta acum, odata si odata se va resemna , Edward ii va povesti totul si ea va crede ca asa e normal. Ea va fi ceea ce eu nu am fost niciodata.
-Bella, asculta-ma. Noi, suntem familia ta. Tu…treci printr-o perioada mai grea acum, si stiu ca este dificil de inteles, dar aici este locul tau. Aici apartii si chiar daca nu iti mai amintesti de noi, incearca te rog sa ai incredere in noi, spuse calm Carlisle.
Corpul nu mai statu pe ganduri si facu un pas in fata. Edward zambi iar ea ii raspunse la zambet. Parea un copil. Ea mai inainta putin si se puse si ea in genunchi in fata lui Edward. Era clar, o sa imi scot ochii!
-Tu …ma iubesti? intreba ea.
-Mai mult decat viata, raspunse el.
-Te tin minte… tu… ai plecat! tipa ea furioasa si se ridica deodata!
Ou, i-a revenit memoria! Perfect!
-Nu…Nu asta a trecut Bella, asta nu mai este, spuse alarmat Edward.
Corpul se uita prin camera la fiecare membru al familiei. Vroiam sa mor. De unde stia ea ca Edward ma parasise? Cine era ea?
-Atunci…de ce nu imi poate scoate asta din minte?! tipa corpul si isi puse mainile in cap enervata. De ce singurele mele amintiri sunt cu…mine, plangand!? De ce imi aduc aminte doar suferinta!?
Edward ofta si parca ar fii vrut sa planga.
-M-ai iertat iubire, asta a trecut, stiu ca am gresit si ti-am mai spus de un milion de ori si o voi mai face de cate ori este nevoie! Am fost un prost cand te-am parasit si stiu ca este doar vina mea pentru toata suferinta ta, dar asta s-a schimbat acum. Vom fi feiriciti. spuse el incercand sa fie bland si calm.
Ea era confuza dar vedeam ca incerca sa il creada.
-Bella….o ruga Edward
NU II MAI SPUNE BELLA!!! am urlat eu. Nu e Bella! De ce nu ma auzi Edward?! De ce? Poate ca ar fi mai bine sa plec de aici… sa ii las fericiti. Poate asta il va face pe Edward fericit. De ce sa ma amestec? De ce sa il chinui pe Edward , sa traiasca cu o fantoma ca mine? Ea il putea face fericit, corpul meu si intrusa asta puteau. Dar, asta nu inseamna ca il paraseam eu? Sa fac ceea ce a facut el acum 10 ani? Sa fug, sa ma ascund si sa uit de mine. Dar el nu va ramane singur, o parte din mine este acolo, langa el, gata sa il faca fericit.
Edward se apropie de ea si vru sa o sarute. Nu puteam privii asta. Chiar daca era corpul meu, sufletul nu era al meu. Pacat ca el nu stia asta. Isi lipii usor buzele de ale ei, temotor sa nu strice momentul, sa nu o sperie. Ea ii raspunse dar cu o oarecare restrangere, nu era gata sa il creada. Dar totusi… cand am vazut cum ea isi punea mainile in parul lui ca si cum ar fi al ei si zambea nu m-am putut abtine si m-am dus in fata ei incercand sa o dau la o parte. Dar nu puteam, eram doar o fantoma  idioata care statea aici in timp ce iubirea vietii ei se saruta cu alta. M-am uitat la Alice, care era fericita, la Rosalie care il tinea de mana pe Emmett si zambeau, la Esme care rasufla usurata, la Carlisle care inca medita, si la Jasper care statea crispat si nemultumit. Nemultumit? Ce avea Jasper? Mi-am luat ochii de la sarutul celor 2 care tocmai lua sfarsit si m-am dus incet catre Jasper. El se uita spre mine si enervata de ceea ce vedeam am inceput sa urlu tare sa se opreasca. Dar nu ma auzeam decat eu. Incepusem sa plang disperata , imi vroiam corpul! Imi vroiam viata mizerabila asa cum era , dar era a mea! Vedeam cum lacrimile curgeau pe covor, una cate una neordonate, fara sa le pese de cel care le provoca.
„Opriti-va!”| am mai tipat odata si mai tare.
Degeaba. Era aproape seara. Alice o lua pe Ea si incepu sa ii explice ce se intample. Edward era acolo langa ea, ajutand’o. A inteles ca era vampir. Asta a fost partea simpla. Ii povestea de apetit, sete, putere. I-au spus ca ei vor avea grija de ea, ca nu vor lasa sa i se intample nimic rau, pana se obisnuieste cu tot. A inteles ca trebuie sa vaneze oameni.
-Oh, asta era  arsura din gatul meu. explica ea. Vreau, nu mai pot trebuie sa ma hranesc. spuse exasperata intr-un final.
-Iubire merg eu cu tine. Te voi invata sa vanezi animale. Si sunt sigur ca vei face o treaba excelenta.
Perfect! Duceti’va! ! Distracite placuta! Sper sa te manance ursi!
Era clar ca nu aveam sa merg cu ei. Nu vroiam sa vad cum o invata pe ea tot ce trebuia sa ma invete pe mine. Nu vroiam sa ma apuc sa sufar singura. Era oricum de ajuns tot ceea ce faceam pana acum. Acum teoria cu plecatul era din ce in ce mai tentanta. Sa fie fericita aici in lumea lor. Eram sigura ca noua Bella se va obisnui cu totul. Va vana, se va iubi cu Edward, va trai cu familia Cullen, familia care nu mi-a fost destinata mie. Edward ii va explica totul, vampirii, toata viata mea umana, toate momentele pe care ea nu le traise, care erau ale mele, dar in acest caz ea nu si le mai amintea. M-am uitat la Alice care vorbea cu Jasper. Eu ce mai aveam de facut aici? Ea era cu Edward, fiecare la locul lui…eu ce sa mai caut aici? Nu im gaseam locul…rostul. Eu nu mai faceam parte din peisaj. Am stat, inima nu ma lasa sa plec.

Cand s-au intors de la vanatoare, Ea era vesela. El era vesel. Inima mea era distrusa, eram distrusa cu totul. Erau fericiti, o familie. Carlisle o intreba pe Ea daca si-a mai adus aminte ceva din viata umana. A spus simplu ca nu. Ce „surpriza”. Edward o lauda ca s-a descurcat excelent la vanatoare, ca sa acomodeaza foarte bine cu aceasta viata. Macar daca as fi putut sa imi iau ramas bun de le Edward. Un ultim adio, macar de la mine, indiferent daca ea ramanea aici. Sincer , chiar daca el nu stia ca ea nu eram eu, tot ma simteam tradata si inselata. Nu era vina lor. Dar a cui era vina?
Edward statea pe canapea cu ea. Incerca sa o faca sa isi aduca aminte momentele frumoase petrecuta acum mult timp. Dar nu reusea. Desii ea ar fi trebuit sa fie mai distantata de el, totusi nu il cunostea, nu era deloc asa. Se simtea bine in prezenta lui. Si eram geloasa, foarte geloasa. Au hotarat sa urce in camera lui Edward, care acum era mobilata. Nu vroiam sa imi aduc aminte, dar fara sa gandesc am urcat si eu dupa ei. Inca nu stiam daca sa plec sau nu. Edward inchise usa si eu am intrat direct prin ea. Ea se aseza pe pat.
-E foarte frumos aici. Am mai fost nu’i asa? intreba ea.
-Da. Ai mai fost. In viata ta umana. Ah..iubito sa te am langa mine este tot ce imi doresc. Si acum ca te am nu mai pot cere nimic de la viata. Stiu ca este greu deocamdata cu setea si amintirile, dar vom trece impreuna peste asta, ai incredere in mine.
-Am. Si in ceea ce priveste setea ma descurc destul de bine. Este chinuitor dar nu am ce face. Simt ca pot avea incredere in tine si familia ta si ma las dusa de instinct. Sper ca fac ceea ce trebuie.
-Te iubesc Bella.
Eu priveam. Ce puteam face mai mult de atat?
-Cred in tine, ii spuse ea. Si spune’mi mai multe despre mine, cum eram?
-Erai si esti o persoana minunata, cea mai importanta din viata mea. Nu neg, mi-ar fi placut sa iti aduci aminte tot ce am trait impreuna, dar poate ca asa e mai bine. Daca asta este pretul ce trebuie platit pentru a fi impreuna , il accept cu mare placere. Avem timp sa ne facem alte amintiri. Iti iubeam viata umana si imi pare rau ca a trebuit sa renunti la ea, dar asa a trebuit sa fie.
Se imbratisara .
-O sa fie totul bine… sper. spuse ea. Sper sa nu fac vreo gafa acum ca sunt vampir.
-O sa te ajut eu . In orice.
Nu mai puteam privi.
Ma simteam inselata. Ma simteam ca cea mai murdara si neimportanta persoana de pe pamant. Asta daca mai contam ca persoana.
Au inceput sa se sarute si lacrimile imi ieseau fara sa vreau. M-am dus la Edward si imi venea sa ii scot ochii si ei si lui.
„INCETATI ACUM !!!” am tipat la ei.
„AWWW!!!”
Nu mai suportam.
Am fugit de acolo, si nu vroiam sa  ma mai intorc niciodata. A doua oara cand eram tradata. Viata ma ura si asa o voi ura si eu pe ea! Sa fie fericiti impreuna, le doresc numai bine. Si ei si lui. Eu nu vroiam sa ii mai vad niciodata! Imi furase viata , persoana, corpul si pe Edward. Era extrem de nedrept si nu puteam face nimic. Ma uram si pe mine cat ii uram pe ei! Pe ea! Nu era viata ei dar totusi se bucura de ea. Sa fie un vampir iubit si fericit! Viata mea nu mai era acum si nu stiam ce ma asteapta .
Dar un lucru stiu sigur, la ei nu ma mai intorc. Nu mai am ce face. Sa privesc cum se iubesc si se simt bine? Nu, multumesc. In timp ce eu sufar dupa el si ea se bucura de tot ce e al meu! Nu stiam cine era si cum a aparut. Nici macar nu intelegeam de ce mi-ai furat corpul si cum. Ce drept avea ea! Dar cine ma putea ajuta?! Fica mea unde era? Fugeam prin padurea din Forks incercand sa imi scot imaginea lor din minte, sa uit de impostoare si sa incerc sa ma resemnez. Fugeam dar nu stiam unde.

  1. Ce drama :o3 Abia astept sa vad urmatorul capitol :X:X:X

  2. plang…plang…cum nu si-a dat seama???????

  3. Saraca :(( Abia astept sa vad cum se va rezolva acesta incurcatura. Dar macar Jasper daca putea sa isi dea seama de prezenta ei, mai ales k Bella avea niste sentimente extrem de puternice cat a stat in casa.
    Spor la lucru in continuate :-* >:d<

  4. BAAA!!! Ce are Bella!! :((:((
    Ce-i faci???
    Cine e impostoarea aiaaa????:((
    O vreau pe…Bella inapoi:((:((
    Vreau nexxt!!!:((
    Sa-l pui repede:-w
    Kisses:*:*:*:*:*:*:*

  5. Pare chiar foarte ciudat . Totusi cred ca exista doar o singura bella si ca defapt impostoarea e tot bella , doar ca……………. nu stiu . E greu sa incerc sa ma gandesc la asa ceva . Sunt tare curioasa ce se va intampla . Oare Jasper isi va da seama , fiindca parea cam neincrezator , Iar Edward de ce nu o mai poate auzi pe Bella ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: