Capitolul XV – Intreaga

Trebuia sa fiu socata? Probabil ca da, dar de fapt chiar nu eram. Muream de nervi, asta era clar, dar socul nu era atat de mare, ma asteptam la asta. Ori ca erau casatoriti ori ca nu erau , era acelasi lucru pentru mine, cel putin in lumea lui Edward eu asta gandeam. M-am dus la Aro si i-am cerut scrisoarea. El mi-o inmana fara nicio obiectie. Am stranso in mana pana am sfaramato. Ei bine daca asta iti doresti Edward, asta vei avea. M-am uitat la Christopher care ma urmarea cu privirea. Sa stea linistit, nu imi voi pierde cumpatul, nu pentru asta. Aro ne spuse sa mergem la vanatoare amandoi si apoi sa ne intoarcem aici pentru a pleca in Italia.  Am fost de acord iar Christopher spuse ca ne vom intoarce foarte repede. Am iesit din cladire si am luato la fuga. Era minunat, ma simteam atat de vie in timp ce alergam. Eu alergam , eram eu cea care era speciala si puternica acum. Banalitatea ma ocolise, pentru prima data.
Arsura din gat incercam sa o potolesc, de fapt ma gandeam ca in curand voi avea sangele mult dorit, as fi vrut ca acea arsura sa ma poata intelege, sa gandeasca ceea ce eu gandeam.
-Sti pe ce data este nunta? intreba Christopher.
-Peste o luna, i-am spus putin agitata.
-Sper… sper doar ca vei fi bine.
-Sunt foarte bine, multumesc. Crede-ma am altele mai importante pe cap decat scumpa lor nunta.
-Minti, imi reprosa el.
-O sa vezi, spun adevarul si o sa iti demonstrez curand, acum hai sa vanam ceva, daca mai raman mult asa o sa raman fara gat.
Am mers pe o strada intunecata si destul de pustie pe care Christopher o stia destul de bine , dar eu am negat sa vanez oameni. Cel putin acum nu ma puteam gandi la asta, nu puteam sa omor pur si simplu oamenii la cheful meu. Nunta aia nu avea sa fie sfarsitul meu. Eu meritam mai mult de atat.
Am auzit cateva tipete din josul strazi acolo unde cateva baraci isi mai faceau aparitia. Nu m-am speriat , chiar nu aveam de ce adica acum daca vroiam in cateva minute ieseam din oras, dar eram curioasa cu privire la tipetele auzite. I-am facut semn lui Christopher spre sursa tipatului si el a ridicat din umeri. Mi-a spus sa nu ne bagam si sa ne vedem de treaba, ca trebuia sa mai ajungem si la stapani. Nu am fost de acord , trebuia sa vad ce e acolo. M-am indreptat curioasa si Christopher ma urma oftand. Asta eram eu trebuia sa se obisnuiasca. Apoi am gasit sursa tipatului. O fata de maxim 15 ani era trantita jos de un barbat care avea un cutit in mana. Fata incerca sa tipe dar nu putea de mana agresorului. M-am uitat socata la Christopher care il lua pe barbat de gat si il arunca departe de fata. M-am dus langa ea si am ridicato de jos. Tremura toata si plangea. Era mica, ce cauta la ora asta pe strada asta intunecata aproape parasita. Am luato de mana si am mers spre strada principala masandui spatele ca sa se mai calmeze. Stiam ca va veni si Christopher imediat ce va termina cu acel animal. Incercam sa nu ma gandesc la cat de gustos ar putea fi sangele fetei, incercam sa nu ma gandesc la ce ar fi patit daca nu am fi fost noi si mai ales la cate fete patesc asta.
-Unde locuiesti ? am intrebato eu incercand sa fiu prietenoasa.
-Nu foarte departe. Ma pot duce si singura, multumesc frumos.
-Cum sa te las singura dupa ce ai patit? Te duc eu acasa in siguranta, nu ar trebui sa umbli noaptea singura pe strada.
-Ma descurc si singura..insista ea.
-Nu prea cred. Stai linistita,  nu iti voi face nimic.
Era foarte intuneric, abia ii putea vedea trasaturile fetei, dar se vedea ca nu depasea 15 ani. Nu o puteam lasa singura indiferent de cat de sete imi era , trebuia sa ma abtin, totusi viata ei era mai importanta acum. Ea ofta si ma conduse unde locuia. Nu am mers foarte mult dar sincer acest loc nu prea parea a fi un adapost. De fapt nu prea parea o casa. Era mai mult o cocioaba… o darapanatura.
-Aici locuiesti? intreb socata
-Cam asa.. acum te rog sa pleci. Nu vreau sa am probleme.
-De ce ai putea avea probleme?
-Doamna care are grija de mine.. e cam… adica nu prea … primeste oaspeti.
-Nu ai parinti ?
-Nu. Sunt orfana. Asa ca te rog pleaca.
Incerca sa ma impinga dar evident ca nu m-am clintit. Ceva era dubios aici, si nu imi placea deloc ceea ce banuiam.
-Stai asa, nu plec nicaieri pana nu imi explici ce se petrece aici. Locuiesti sigura doar cu ea?
Ea ofta si isi dadu seama ca nu mai avea cum sa scape de mine.
-Mai are destui copii pe care ii tine. Nu ne tine din bunatate, ci doar pentru a scoate bani pe urma noastra.
Am ramas cu gura cascata.
-De ce nu ai plecat de aici ?  intreb nervoasa.
-Unde sa ma duc?  Ai vazut si tu ce s-a intamplat cand am incercat sa fug.
-Nu va las sa ramaneti asa, femeia asta trebuie inchisa daca profita de voi!
-Te rog nu te implica, lasa lucrurile asa. Trebuie sa vina in curand acasa, trebuie sa intru, imi spuse rapid.
Intra in … chestia aia numita casa si am urmato. Nu lasam lucrurile asa. Mirosul era ingrozitor si interiorul era mai groaznic ca exteriorul. Era o mare camera , o singura camera jegoasa cu un covor si ciment pe jos perdele ciolofane pe la geam si o usa facuta din carpe. Cum putea cineva locui asa? Si mai ales sa tina atatia copii in asemenea condifii infecte. Paturi erau prea putine pentru cati copii erau aici. Cred ca erau vreo 10 copii in aceasta incapere inafara de fata pe care o salvasem. Se uitau toti la mine speriati. Majoritatea erau mici ca si varsta. Nimeni nu depasea 15 ani.
-Doamne fereste! Trebuie sa plecati de aici! i-am spus scarbita. Nu aveti cum sa locuiti aici! Trebuie sa anunti politia! Asa ceva nu se poate! De cand esti aici?
-De cand avea cativa ani ..si mereu aduce copii noi. Ea nu locuieste aici, are alta casa nu la mare departare dar ne vegheaza mereu. Nu avem ce sa facem, unde sa mergem atatia copii?
-La un orfelinat! Politia va avea grija si de voi si de aceasta doamna! Este inacceptabil.
Cineva intra in camera asta imputita si fata tresari. M-am uitat si era Christopher. I-am spus sa stea linstita pentru ca nu ne va face nimic.
-Cum de ai ajuns aici?  intreba Christopher mirat.
Se uita in jur si am vazut ca isi tine respiratia.
-Copii astia sunt tinuti aici cu forta! Trebuie sa ii ajutam!  l-am rugat eu.
-Aici? intreba socat. In duhoarea asta?!
-Iti vine sa crezi? Trebuie sa ii scoatem de aici si sa anuntam politia.
-Nu prea cred. Asa nu se poate. Cel putin nu acum. Sti starea in care esti..ochii tai… politia nu poate fi anuntata asa. O sa intram noi in probleme.
-Ne puteti ajuta?  intreb fata.
-Categoric, eu nu am inima sa va las asa, ii spun ingrijorata.
Christopher statu si medita putin. Era clar ca nu puteam sta indiferenti, cu sau fara politie. Erau niste suflete chinuite de cineva fara suflet.
-Trebuie sa va grabiti, trebuie sa vina iar in control. Nu mai aveti mult timp, ne spuse fata.
Fata se duse spre ceilalti copii si ii baga in paturi. Am urmarito cu privirea si mi-am dat seama ca ea era cea mai mare dintre ei, ea avea grija de ei. Nu o puteam lua de aici si sa ii lasam asa. Ea era ajutorul lor.
-Va fi bine , spuse fata cuiva. Oameni astia ne vor ajuta, vom pleca de aici.
Cand i-am auzit glasul plin de speranta , daca nu eram vampir clar as fi izbugnit in plans. Mi se rupea sufletul cand le vedeam fetele pline de amaraciune si tristete. Majoritatea aveau vanatai si lovituri, erau murdari si slabi. Traiau in cocina asta. Imi venea sa merg dupa cucoana aia si sa matur cu ea pe jos. Cum isi permitea sa chinuie atatia copii nevinovati?
-Haide Christopher gandestete la ceva! Nu putem lasa lucrurile asa.
-Nu putem… trebuie sa fie o solutie! Ma gandesc!
-O sa ma duceti la mami ? intreba o voce de fetita si m-am intors instant la auzul acelei voci.
Am crezut ca lesin , am crezut ca mor si reinviu. Asa ceva nu era posibil! Nu putea fi adevarat! Un tipat mi-a ramas in gat de parca ma inecam. Christopher se uita la mine ingrijorat.
-Esti bine?  intreba el mirat. Ce ai patit?
Am fugit spre fetita si imediat am putut recunoaste ochii ciocolatii si parul saten murdar si lung. Era superba, era fetita mea. Era Mel! Dar ce dracu cauta aici?! Am luato in brate disperata si am stranso la pieptul meu. Speram ca lacrimile sa apara , dar desigur ele erau inexistente. Era atat de bine sa o simt iar in bratele mele, sa o am langa mine. O iubeam mai mult decat pe mine, sa stau fara ea a fost o tortura. Era imbracata intr-o rochie maro subtire si avea picioarele goale. Era murdara pe tot corpul si avea cateva vanatai pe picioare. Cel putin atat am putut sa vad din cauza rochiei.
-Chrisopher! E Mel! am tipat la el si am luato in brate ridicandu-ma si ducandu-ma la el. Iti vine sa crezi?
-Fica ta?  intreba el incet.
-Da ! Ea ! Am gasito! am tipat fericita.
Asa ceva nu era posibil! Eram cea mai fericita de pe pamant, dar in acelasi timp simteam o furie imensa , o furie devastatoare pentru acea jigodie si mai ales pentru cine mi-a adus fata aici!
-Dar cum a ajuns aici?  intreba socat.
-Nu stiu, Doamne nu stiu! Dar important e ca am gasito! E cu mine!
M-am uitat la ea si ma simteam de parca inima incepea sa imi tresalte de bucurie, dar eram constienta ca inima mea era impietrita.
-Ma duci la mami ? intreba speriata.
Se uita cu ochisori ei mari la mine si ma topeam acolo de fericire. Nu credeam ca o sa mai vad prea curand. Dar macar atunci credeam ca e in siguranta si oarecum fericita! Nu in mediul asta …
-Da iubita mea! Te duci la mami. Nu vei mai trece niciodata prin asa ceva. Promit!
Trebuia sa ma hranesc, nu stiu cat as mai fi rezistat cu atatea persoane in jurul meu. Incercam sa ma abtin, capul imi era plin de imaginea ficei mele, dar stiam ca acest lucru se putea schimba dintr-un momentu in altul.
-Te rog ia-ma cu tine , du-ma la mami. Nu mai vreau sa stau aici! spuse ea cu lacrimi in ochi.
-Normal, normal, i-am spus apasandu-mi buzele pe fruntea ei. Niciodata nu o sa te mai las. Acum sunt destul de puternica incat sa imi apar familia, indiferent de cine mi se pune in cale.
Mel isi puse mainile in jurul gatului meu semn ca nu vrea sa imi mai dea drumu. O cunosteam atat de bine. Evident ca nu o mai las jos, omoram toata populatia pamantului daca cineva mai incerca sa ne desparta.
-Eu nu plec de aici fara Mel, i-am spus desi era de la sine inteles.
-Ma bucur pentru tine, sunt de parere ca asta era tot ce iti mai trebuia sa ca iti incepi din noua viata fericita. Dar daca stai sa te gandesti si la ceilalti de aici, nu ai cum sa o iei doar pe Mel. Probabil va observa si se va razbuna pe ei. Nu cred ca vrei asta.
-Normal ca nu! aproape am tipat. Nu sunt un monstru!
-Cred ca ar trebui sa venim maine dimineata tu o sa fi hranita , o sa cumparam si niste lentile de contact si vom anunta politia. Restul copiilor vor fi dusi la orfelinat iar tu o vei lua pe Mel. E bine asa ?
-Nu! Nu o mai las pe Mel in locul asta nici macar o secunda!
-E decizia ta. O putem lua acum, dar nu stim ce se va alege de ceilalti.
-Te rog, nu’i lasa aici. Ei sunt buni, imi spuse Mel si se uita spre copii.
-Poti sa mai stai aici inca o noapte?  Pana maine dimineata?
Ea aproba din cap. Am oftat. Nu stiu daca asta era ceea ce vroiam sa fac dar am acceptat pana la urma. Le-am spus sa stea cuminti si sa nu dea de banuit ca am fost pe aici. O sa venim dimineata dupa ei cu tot ce trebuie. Mi-am luat la revedere de la Mel de parca urma sa ma rup in mii de bucatele. Ma durea inima sa o las iar in locul ala chiar daca era pentru foarte putin timp. Eram atat de fericita ca o gasisem incat nu ma mai gandeam la nimic altceva. Urma sa fie iar langa mine si asta era cel mai important lucru.
-Ma intreb cum a ajuns acolo… imi spuse Christopher.
-Nu stiu, dar e clar ca cel care a duso acolo va plati scump.
-Crezi ca… el a facut asta? intreba ingrozit
-Categoric nu! El nu e asa, nu are cum, am negat eu. O sa imi povesteasca ea cand plecam de acolo. Sincer nu stiu cum voi face timpul sa treaca mai repede, nu imi pot imagina cum a stat intr-un loc ca ala!
-Cel mai bine ar fi sa te calmezi. Hai sa vanezi ceva si apoi ne vom intoarce la stapani. Ei vor intelege si probabil vom amana plecarea in Italia cu o zi, ca sa o putem lua pe Mel.
-Da, asa e. Multumesc..pentru tot, i-am spus sincer.
El imi zambi si apoi mi-am dat seama de un lucru. Nu aveam de ce sa neg ceea ce eram, cand alti oameni profitau de vietile altor oameni desi nu le statea in drept. Oameni aia nu meritau sa traiasca , prin urmare ma voi asigura sa nu se mai intample asta, oriunde as merge. I-am spus lui Christopher ideea mea si  a fost de acord, chiar era o idee buna. L-am urmat pe el si am vrut sa vad cum vaneaza. Imi spuse ca totul vine instinctiv nu am cum sa invat asa ceva. Nu stiam cum se face, dar cum vine de la sine cred ca ma puteam descurca.
Sincer nu ma mai gandeam la asta, vroiam doar sa vanez odata, si sa merg dupa Mel. Ea era cea mai importanta din viata mea acum. Imi dusese din minte pana si invitatia aia idioata la nunta aia si mai idioata. Nu mai erau importante pentru mine. Nici nu mai vroiam sa aud de ele. O vroiam doar pe Mel. Edward sa fie fericit cu logodnica lui,cat mai are timp pentru ca o sa ma asigur sa nu mai fie fericiti prea mult timp, nici ei si nici javrele care mi-au adus fica intr-un asemenea loc.

  1. Awww:(( Eram sigura ca o sa o gaseasca pe Mel acolo:((SARACAAA:((((((((
    Doamne bine ca a gasit-o:((
    Abia astept sa vad ce se intampla. Si sper ca aia, oricine ar fi ea sa moara in chinuri pentru ce le face copiilor aloraX(X(X(X(X(X(X(X(X(
    Succes al next!!
    :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

  2. Amazing, ma bucur ca si-a gasit fiica. Bravo, un capitol foarte bun.

  3. Waw ! E putin ciudat . Adica chiar ma gandeam de ce ai vrea sa ii incurci viata bellei cu niste copii orfani asa dintr-o data . Chiar ma intreb ce i s-a intamplat lui Melanie si sunt nerabdatoare pt urmatorul capitol 😀

  4. incredibil capitolul!
    Ma bucur k si-a fiica, acum s-a o si poate lua din locul ala groaznic.Sunt curioasa cum a ajuns Mel acolo….
    Astept cu nerabdare urmatorul capitol. pupici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: