Capitolul XI – Sperante nepierdute

Vremea incepea sa se inrautateasca, dar nu imi pasa, oricum nu simteam nimic. Vroiam sa fug de acolo, sa ii las fericiti. Daca Edward era fericit cu noua Bella eu de ce sa ma bag? Nu puteam sa cred ca il pierdeam din nou.. si tot din cauza mea, iar nu eram buna pentru el. Se vedea ca ei nu aveau nicio problema cu aceea Bella, ma intreb daca isi vor da seama vreodata…Dar cum sa isi dea seama cand se pare ca si corpul meu ii iubeste si are o pierdere de memorie. Ce perfect a decurs totul. Perfect pentru ea.
Oricum acum nu mai conta, imi pusesem in minte sa merg la fica mea. Dar cum sa merg la ea cand nu stiam unde este? Eram hotarata sa merg in New York dupa ea, probabil ei o lasasera la Michael. Sau daca nu o lasasera? Ce facusera cu fica mea? Am inceput sa ma alarmez si sa ma enervez in acelasi timp. Nu era posibil sa nu pot avea grija de Mel.
Am inceput sa alerg mai repede, chiar ma miram ca desii nu eram un vampir in toata firea aveam viteza destul de mare. Chiar foarte mare, treceam pe langa copacii cu o rapiditate uimitoare. Tot drumul m-am gandit cate am pierdut. Era mai bine daca Edward nu se mai intorcea. Nu mai pateam si patesc acum. Nu mai eram torturata de Tanya si Victoria , nu mai eram in statea asta de fantoma sau ce era ea, eram langa fica mea, langa Michael ( chiar daca nu era cea mai buna optiune) dar macar eram linistita.
Am urcat intr-un avion care mergea spre New York si m-am pus intr-un colt. Oricum nu ma vedea nimeni. Fiecare era cu treburile lui, problemele…fiecare isi avea propriul destin. Al meu se ratacise de mult. Mi-a atras privirea un barbat care citea in ziar. De cum venisem eu se tot alarma si se uita in jur , cateodata la mine ca si cum ar sti ca sunt acolo. Am presupus ca sunt eu paranoica si am incercat sa ma linistesc.

Avionul a aterizat. Am coborat si am privit in jur. Stiam unde trebuia sa merg si mijloace aveam. M-am intors si m-am trezit cu acel barbat uitandu-se insistent la mine.
-Stiu ca esti acolo, imi spuse el serios. Nu incerca sa fugi. Problema este ce faci tu aici?
Am inghitit in sec si am asteptat sa vad daca chiar cu mine vorbeste. El nu se clintii din loc si tot la mine se uita. Am incercat sa vorbesc cu el.
-Aa… cu mine vorbesti?
-Normal. Mai vezi pe altcineva langa tine? intreba el sarcastic
Ce sa spun… mi-am dat ochii peste cap.
-Ce vrei? l-am intrebat enervata de atitudinea lui.
-Hei…gata nu te supara. Sunt un vampir din familia Volturi.
-VOLTURI?! am urlat eu. Lasa-ma in pace! am facut cativa pasi in spate.
-Nu te speria. Nu iti fac nimic. Vreau sa te ajut. spuse el calm.
-Cu ce sa ma ajuti tu? am intrebat suspicioasa.
-Tu nu intelegi? Sunt singura persoana din lume care te poate vedea si care poate comunica cu tine. Este norocul tau ca ai dat peste mine. Sunt sigura ca nu esti moarta. Sau esti? Ai ochii rosi..deci am presupus ca esti un vampir.
-Da ar trebui sa fiu..dar din pacate nu sunt! Dupa transformare am ajuns asa. am spus dezamagita.
-Vrei sa vi cu mine la Voltera? Poate acolo vom rezolva problema.
-De ce sa am incredere in tine? Este prima data cand te vad.
-Este alegerea ta. Stiu ca amanuntul ca sunt  din familia Volturii te sperie, dar nu cred ca ai de ce mai ales in privinta mea. Eu vreau doar sa te ajut. Te vad mai bine acum ca vorbesc cu tine. Esti frumoasa sa sti. Eu nu te pot oprii daca tu vei vrea sa pleci. Eu nu te pot controla. Daca tu vrei ajutorul meu eu ti’l ofer.
Nu m-am gandit prea mult. Ce aveam de pierdut? Oricum nu mai aveam pe nimeni pe lume. Eram total singura si el parerea o persoana buna. Aveam de ales: plecam cu el si poate gasea o solutie la problema mea fiind si singura persoana care poate sti ca sunt acolo, sau sa plec si sa ma descurc singura.
Dar ce sa fac singura? Ajungeam la Mel si ce faceam? Cum sa stau cu ea cand pentru ea nici nu existam.
-Accept. am spus simplu.
El zambi si aproba din cap
-Chiar ma bucur. Sper ca nu vei regreta. Acum urmeaza-ma. Vom iesii din oras.
Am inceput sa mergem intr-un ritm normal dar sper ca nu va scapa fara cateva intrebari.
-Ce cautai tu aici? l-am intrebat eu
-Am plecat din Italia cu scopul de a imi gasii stra stra nepoata. Mi s-a spus ca locuieste in New York. Dar tu?
-Veneam dupa fica mea… am spus trista.
-Ai o fica? intreba derutat
-Da…dar acum probabil si sper eu ca este la tatal ei.
-Cine te-a transformat?
-Un…barbat. Dar m-am trezit asa..in afara corpului meu..iar in corpul meu era alta persoana.
-Poftim?! Cine?
-Nu stiu. Mi-a luat viata. Familia din care eu trebuia sa fac parte..acum face ea, in corpul meu si cu persoana pe care eu o iubesc.
-Dar este groaznic. De aceea ai plecat?
-Da. Nu mai aveam ce face acolo? Corpul meu era stapanit de altcineva, nimeni nu ma auzea sau vedea… si am hotarat sa merg dupa fica mea. Dar am decis ca e inutil pentru ca oricum nu ma poate vedea.
-Promit ca voi face orice este posibil sa te aduc intr-un corp. imi promise el
L-am privit in ochii si parea sincer.
-De ce faci asta? Nu ai nicio legatura cu mine..
-Este datoria mea. Nu te pot lasa asa cand stiu ca te pot ajuta.
-Mergem la Volturi?
-Da. Sunt sigur ca acolo vom gasii o solutie. Acolo va trebui sa spui toata povestea.
Am aprobat din cap ganditoare. Poate ca Volturi ma vor readuce inapoi, dar oricum in corpul meu era altcineva. Ma intrebam ce faceau acum… poate ar fi mai bine sa nu ma mai gandesc la asta si sa imi vad acum de problemele actuale.
-Apropo numele meu este Christopher. spuse calduros
-Al meu Isabella..dar prefer Bella.
El aproba din cap si incepu sa alerge mai repede.
-Urmeaza-ma..daca poti. spuse viclean.
-Sunt sigura ca ma pot descurca.
Am inceput sa alergam repede intrecandu-ne reciproc. Era placuta compania lui. El se mai uita din cand in cand la mine si eu la fel. Acum puteam observa ca era chiar frumos. Lentilele se dizolvara si avea ochi..rosi. Desigur, vana oameni. Avea parul brunet si era destul de musculos. Era inalt si era imbracat in haine normale si moderne.
-Nu vom merge chiar in Italia. ma anunta el
-Dar unde?
-Intr-un loc mai mic, acolo sunt stapanii acum.
Era ciudat sa il aud spunand stapani. Pana acum imi daduse impresia ca era independent, dar se pare ca nu era chiar asa. Am intrat intr-o cladire in care nu era nimeni. Christopher mergea linistit acum , fara sa ii pese de nimic. Am coborat niste scari , si aveam impresia ca noi coboram intr-un loc subteran. Daca la suprafata era mai nou peisajul aici totul era facut din piatra si culori inchise. Parea destul de infiorator. Christopher deschise niste usii si am intrat intr-o camera imensa dar aproape deloc mobilata.
-Ce facem aici? am intrebat speriata. Nu imi place deloc.
-Ai rabdare. ma sfatui el
Am intalnit o vampirita cu parul blond si ochii rosi. Christopher o saluta prietenos si era logic ca se cunosteau deja, doar faceau parte din acelasi clan. Arata excelent, corp bine definit, piele fin si alba , asa cum ma obisnuisem cu orice vampirita.
-Christopher! Ce faci pe aici? intreba ea
-Buna si tie Elisa. Am ceva pentru stapani. Unde sunt?
-Te sfatuiesc sa nu te duci la ei acum. Stiu ca tu esti foarte special pentru ei , dar Jane tocmai le-a adus victime noi.
-Despre ce este vorba? intreba curios el
-Cativa vampirii din America de Sud incep sa se lupte intre ei si Caius nu este deloc de acord. Au trimiso pe Jane in special sa vada despre ce e vorba si ea se presupune ca a adus vinovatii.
Am incremenit. Am analizat imprejurimile sa vad daca aveam pe unde sa fug. Ma speriau istorisirile si speram ca nu vom merge acum la ei, nervosi si in plin act. Dar dupa privirea pe care o avea Christopher se vedea de la o posta ca vroia sa mearga acum.
-Nu’i nimic. Sunt sigura ca ceea ce aduc acum va fi mai important.
-Dar ce este? intreba suspicioasa Elisa.
-Vei vedea..cu toti ve’ti vedea. spuse mandru.
-Poate ca ar fi bine sa mai asteptam putin.Nu sunt foarte sigura ca vreau sa ii supar. am spus tematoare
-Stai linistita Bella, nu vor fi probleme.
-Iar ai inceput cu fantomele tale Christopher? intreba razand
-Este cat se poate de serios. Acum trebuie sa plec, ne vedem mai tarziu.
-Cum vrei, spuse ea si se indeparta.
Ne-am continuat drumul , eu prea agitata pentru linistea lui. Mai deschise o usa de data aceasta cu o anumita teama si el dar totusi increzator. L-am urmat si am vazut ca acolo se aflau cei 3 ” stapani ” , cu cate 3 garzi langa fiecare perete de parca se pregateau de atac. Ma intrebam ce cauta aici …de ce nu erau in Italia. Nu stiam ca aveau mai multe sedii in diferite colturi ale lumii.
-Oh Christopher! spuse entuziasmat Aro. Ma bucur sa vad ca te-ai intors. De ce atat de repede?
Cu totii se uitau la el in timp ce Aro se apropia de el.
-Am ceva pentru tine stapane. spuse el. Ceva foarte important.
Aro aproba din cap
-Te ascult.
-Cred ca ar fi mai simplu sa vezi, spuse el si intinse mana.
Aro ii atinse mana si inchise ochii parca visand. Ce va vedea acolo? De ce ii atingea mana? De ce nu ii spunea odata ce se intampla? Caius se uita suspicios la noi in timp ce Marcus abia se interesa. Trecura cateva minute si Aro in sfarsit deschise ochii. Se uita curios in jurul lui de parca ma cauta.
-Acum intelegi? intreba Christopher
-Ea este aici? intreba Aro.
-Da. Este chiar aici langa mine. Sper ca intelegi de ce am aduso aici.
-Ai facut foarte bine dragul meu. Avem multe de invatat de pe urma acestei fete. Va ramane aici cu siguranta. Spune’mi Isabella…cine este acel barbat care te-a transformat? Iti aduci aminte cine este? ma intreba Aro
-Da. Stiu.
A urmat o pauza …lunga.
-A spus ca stie cine este. ii spuse Christopher.
-Atunci de ce nu spune?
-Spune Bella cine este? Cine te-a transformat?
Am oftat si am zis:
-Edward Cullen.
-Edward Cullen , spuse si Christopher.
Aro nu mai spuse nimic . Se intoarse spre fratii sai si se aseza pe scaun. Ma speria tacerea lui. Ce era in neregula ?
-Familia…care ti-a fost furata era familia Cullen?
Am dat din cap
-Spune ca da. zise Christopher.
-Cat de interesant! exclama Aro. Trebuie sa aflam mai multe daca vrei sa te ajutam draga mea Isabella.
Acesta facu un semn cu mana si un vampir aparu instantaneu. Aro ii spuse
-Adul pe Teofil , el ne va spune ce se petrece aici.
-Cine e Teofil? l-am intrebat eu pe Christopher.
-El vede in trecut. Ii va spune lui Aro toata povestea ta. Este mai usor sa afle lucrurile decat sa povestesti tu, si in plus nu va fi niciun amanunt ascuns. Nu iti face grij. ma informa el
Aro se uita la noi zambind siret si nerabdator.
-Ma mir Isabella ca familia Cullen nu si-a dat seama de aceasta problema. Vechiul meu prieten Carlisle este un vampir intelept si bun, cu o iubire neinteleasa pentru rasa umana , dar totusi …
Am aprobat din cap.
-Ai dreptate. Familia Cullen protejeaza oamenii, dar asta nu inseamna ca mi-au putut face si mie ceva.
Usa se deschise si un alt vampir aparu. Parea destul de batran cu parul castaniu si destul de slab. El se uita la Aro si spuse :
-M-ati chemat stapane?
-Da. Am nevoie de tine, avem aici o situatie foarte delicata. De fapt cred ca vom avea nevoie de foarte multa lume pe parcursul ” vindecarii” tale Isabella. Dar sa incepem cu inceputul. Teofil, avem aici o persoana speciala, tu nu o vezi dragul meu dar ea exista. Christopher vreau sa imi arati exact locul in care Isabella se afla.
In camera imansa din lemn vocea clara al lui Aro se auzea infricosator. Garzile Volturilor se uitau banuitori la noi si curiosi vrand sa afle ce se afla acolo, care era misterul. Ei bine eram pe cale sa il aflam.
Christopher arata locul unde eram si Teofil isi indrepta privirea spre mine.
-Ei bine? Simti ceva acolo? intreba Aro
-Da…foarte vag. Dar este cineva acolo, cineva pe care nu il pot vedea dar simtii. Ce este acolo?
-Ea este Isabella. Vreau sa te concentrezi si sa ii citesti trecutul. Fiecare amanunt al vietii ei.
Oh Doamne! Toata viata mea?! De ce? Ca sa imi vada iubirea oarba pe care am simtito pentru Edward? Cum el mi-a aratat lumea nemuritoare desi nu avea voie? Cum m-a lasat si mi-am petrecut restul vietii jelind dupa el? De ce vroiau sa afle toate astea..? Cu ce ii ajuta suferinta mea?
Teofil inchise ochii preocupat sa faca totul cum trebuie. Expresia faciala i se mai schimba din cand in cand, probabil din cauza ce vedea pe acolo. Imi vedea propria viata trecandui prin fata ochilor. Desii viata mea nu avea un sfarsit fericit cred ca avea destul  suspans si paranormal pe acolo.
Cand a deschis ochii cu totii se asteptau la o reactie.
-Sunt sigur ca vreti sa vedeti asta. spuse Teofil incremenit.
Aro ii lua mana destul de brutal si nerabadator si se concentra prin ceea ce vedea.
-De ce ii i-a mereu mana? am intrebat eu
-Aceasta este puterea lui Aro. Atingandu-i mana ii poate vedea orice gand i-a trecut vreodata prin minte..asa poate afla orice a vazut, gandit sau vorbit.
Dar de ce sa mai asteptam. Haideti sa aratam lumii intregi intreaga mea viata. Sa facem o expozitie. Incepeam sa ma enervez cu tot misterul asta. Sa ma faca odata la loc si sa terminam odata! Dar din cate se intamplau pe aici lucrurile aveau sa mai dureze.
-Incredibil! spuse Aro. Viata ta a luat niste intorsaturi foarte drastice. Deci tu ai fost iubita lui Edward… si Carlisle a acceptat asta. Foarte rau din partea lui, dar nu asta conteaza acum. Sa vedem…. cineva ti-a ocupat corpul. Acel cineva trebuie sa aiba o legatura directa cu tine. Nu poate fi oricine. Cat de misterios! Este foarte bine ca ai venit aici pentru ajutor, la Carlisle nu te putea ajuta nimeni.
-Imi vei spune si mie povestea ta intr-o zi , nui asa? ma intreba Cristopher.
-Odata ce tu mi’o vei spune pe a ta. i-am raspuns zambind.
-A mea nu e asa complicata sau interesanta.
-Viata oricarui om este unica. Sunt sigura ca si a ta are ceva foarte special.
-Ei bine acum conteaza a ta, spuse el.
Am aprobat din cap.
-Vom face o intrunire, asa ceva nu trebuie lasat deoparte, spuse Caius.
-Ai dreptate fratele meu, ne vom ocupa de aceasta situatie. Teofil adu’i pe Jane, Sophia , Alec si Carol , avem nevoie de ceva ajutor. spuse Aro. Ne vei gasi aici.
Teofil pleca in fuga si eu ma uitam speriata la Christopher. El era singurul in care aveam incredere deocamdata. Desi eram bucuroasa ca ma vor ajuta, eram totusi tematoare. Acum ei stiau toata viata mea, nu mai aveam niciun secret. Nimic al meu. Am ramas socata. Cum a putut Teofil sa imi intre in minte? Din cate stiam nimeni nu putea face asta?!
-Christopher!? l-am strigat eu.
-Da? raspunse el
-Cum a putut Teofil sa imi intre in minte? Nimeni nu putea face asta? El cum a putut?
El statu pe ganduri … si il intreba pe Aro. Era evident ca si el era uimit ca uitase acest amanunt. Dar apoi zambi si spuse:
-Stai linistita Isabella, scutul tau este tot acolo. Teofil nu iti intra intradevar in minte. Gandeste’te la prietena ta Alice Cullen. Ea are viziuni din viitor nu’i asa? Ei bine asa are si Teofil doar ca din trecut.
Eram mai usurata acum. Era bine de stiut. Aveam multe de invatat despre acesti Volturi. Ei bine cred ca voi avea destul timp sa aflu.
-Cine sunt acesti vampiri care vin ? l-am intrebat eu pe Christopher
-Ei sunt garzi ale stapanilor. Lucreaza pentru ei, ca si mine. Jane si Alec sunt mana dreapta a Volturilor. Poate si pentru ca au niste puteri incredibile.
-Ce puteri au? am intrebat sperinadu-ma
-Nu iti face grij. Daca stapanii nu vor ei nu actioneaza. Jane poate provoca durere cu mintea, iar Alec iti poate lua simturile. Desii nu cred ca vor avea vreun efect asupra ta oricum. Din cate mi-ai spus nu iti poate intra nimeni in minte. Teofil din cate ai vazut poate vedea in trecut, Carol are o intelepciune deosebita si cunostinte de mii de ani iar venirea Sophiei ma mira , ea stie cand cineva minte sau este vinovat, este deseori chemata in lupta pentru a afla cine este vinovat sau nu. Oricum stapanii iti stiu deja toata povestea..aaa..stiu de familia Cullen si de Edward. Nu mai ai nimic de ascuns.
Am dat din cap asteptand. Christopher batea din picior agitat.
-Deci…acel Edward…il mai iubesti? intreba el deodata timid
Imi venea sa rad in acel moment. La ce se gandea el ?!
-Nu stiu sincer. Sunt destul de confuza acum. Nu vreau sa ma implic , daca el acum este fericit cu noua eu.
El ofta si isi muta privirea in alta parte. Aveam ceva de munca la revenirea mea la normal. Volturi stiau acum trecutul meu dramatic, ma aveau aici, eu nu aveau deocamdata niciun viitor si nu stiam ce se va intampla cu mine de acum incolo.
-Am incredere in tine Christopher. i-am spus eu sincer
-Multumesc.
Chiar asa era. El imi dadea o incredere deosebita, puteam vedea ca nu e o persoana rea..chiar daca vana oameni.
-De ce vanezi oameni? l-am intrebat eu. Nu ai incercat… sa incerci si altceva?
-La ce te referi? intreba el confuz
-Pai..familia Cullen bea sange de animale. Cred ca ar trebui sa incerci si tu.
El incepu sa rada si spuse:
-Mersi de sfat. Nu cred ca dupa 80 de ani o sa ma pot obisnui cu altceva.
-Ai 80 de ani?
-Da. Odata imi vei afla povestea mea ” interesanta si speciala” .
-Abia astept.
Simteam ca o sa am multe de vazut si trait aici. Daca asta urma sa fie casa mea, atunci trebuia sa ma obisnuiesc cu ea. Odata si odata trebuia sa revin cu picioarele pe pamant la propriu. Si ei bine daca nu se va intampla asta il aveam pe Christopher. Familia Volturi era mare si cea mai puternica, stiam ca aveau solutii. Trebuiau sa existe. Asteptam tacuti ca ceilalti sa se alature „sedintei”. Oare trebuia sa uit inca odata de el? Viata ma punea iar la incercare? Acum simteam dezamagire. De ce nu putea fi Edward cel care ma ajuta acum? Sau Alice..sau Carlisle? De ce trebuiau sa fie acesti necunoscuti? De ce mi se intorcea iar viata cu susul in jos!

Anunțuri
  1. Cum baaa!!!!! ai trimis-o in gura lupului=))
    Hm..desi Christopher ala..cred ca e indragostit de Bella.Abia astept sa vad ce se intampla:X:X:X:X:X
    Vreau nextuu:((
    Succes in continuare;)
    Ti pup:*:*:*:*:*:*>:d:d:d:d<

  2. Christopher e indragostit de Bella ? Wow ! Asta va fi interesant „)

    Of ! Abia astept sa vad ce se va intampla cu Bella pana la urma ! Sunt super curioasa !

    Si sunt super Happy ca ai postat 😀

  3. imi plk…ai schimbat radical povestea,dar sunt un pic nelinistita;pare prea frumos ca sa fie adevarat…adik de ce ar ajuta-o pur si simplu volturii…in fine vom vedea mai tarziu ce in capusorul tau…spor la scris in continuare:x

  4. Wow, ce rasturnare de situatie :X
    Grabeste-te cu celelalte capitole :o3 :X:X:X:X

  5. Interesanta intorsatura a situatiei…

  6. mai lasat prea mult in suspans:((:((:(( vreau sa vad cum se vor intalni adevarata bella cu edward;););) spune-mi ca vei posta repede:X:X:X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: