Capitolul XXVIII – Din ce in ce mai rau.

Bella pov:

Am hotarat ca Seth sa imi dea ceea ce trebuia dupa cina. Am ajutat-o pe Esme sa puna masa in sufragerie, pentru ca in gradina era prea frig sa mancam, se facuse deja seara. Aceasta zambi si imi accepta ajutorul. Am asezat farfuriile pe masa in timp ce Edward ma urmarea cu privirea. Dupa ce am terminat m-am asezat langa el.
-Mai relaxeaza-te si tu, e doar o cina in familie, i-am soptit incercat sa sa nu auda si Seth si apoi sa se simta prost.
El isi dadu ochii peste cap la fel de stresat ca inainte.
-Nu ma simt bine, imi spuse simplu.
-Ce pot face sa te ajut ?
-Vreau sa plec de aici, asta e tot ce m-ar putea ajuta.
Desi la inceput am crezut ca exagereaza si ma enerva ca se prostea atata, am vazut pe chipul sau o durere atat de mare incat ma simteam vinovata ca l-am obligat sa stea aici. Nu stiu de la ce venea dar vroiam sa dispara atat de tare. Alice ne observa discutia si se muta de pe fotoliu pe canapea langa Edward.
-Daca o faci pe Esme sa sufere si ii strici buna dispozitie ai terminat orice legatura cu mine, il amentinta Alice.
-Nu fi asa dura cu el, intervin fara sa ma pot abtine.
Alice expira zgomotos si nu mai spuse nimic.
-Pofta buna, spuse Seth si incepu sa manance cu pofta.
-Sper sa iti stea in gat, sopti Edward si doar eu am auzit.
I-am dat un cot in coaste dar el nici nu ma baga in seama.
-Vreau sa ii multumesc Bellei pentru ca ma ajutat cu masa, spuse Esme tuturor.
Am rosit. Nu era necesar sa imi si multumeasca.
-Sa vedem cat de bun e, spuse Emmett si incepu sa manance.
Rosalie se uita la el cum infuleca si ii dadu una peste ceafa ca sa se mai opreasca.
-Sa inteleg ca e bun Emmett? intreba amuzata.
El dadu din cap in semn ca da si continua sa manance cu pofta. Am inceput sa rad vazand ca toata lumea era de acord cu el.
-Esme a facut toata treaba, ea merita laudele, adaug si incep sa mananc si eu.
Edward nici nu vroia sa se miste. Spuse ca nu ii este foame si isi intoarse privirea in celalata parte. Incapatanat mai era baiatul asta cand vroia, adica mai mereu. Mama lui Seth o ruga pe Esme sa vina intr-o zi la ei acasa pentru a o ajuta cu redecorarea sufrageriei pentru ca deja se saturasera de aspectul acela chiar daca Esme ii spusese ca mai schimbase mobila acum 3 luni. Aceasta accepta cu cea mai mare fiind foarte entuziasmata de astfel de sarcini. Alice se oferi si ea sa vina. Leah nu a vorbit deloc de cand venise, se uita la Rosalie putin ciudat si nu stiam care ar fost problema dupa care mi-am adus aminte ca intruna din zile, cand Seth si Jake se plimbau cu motocicletele pe plaja iar eu le pregateam o gustare Seth ii spusese ca Leah avusese o intalnire cu Emmett, dar fusese un dezastru. Prima data am ramas socata pentru ca nu intelegeam de ce ar fi facut Emmett asta, sau chiar Leah , chiar daca ea nu prea era implicata in cearta asta. Poate inca il mai placea, dar nu stiam daca Rosalie aflase de aceea intalnire. Jacob fusese foarte furios la vremea aceea si nu mai vorbise cu Leah cateva saptamani, o ignora complet chiar daca de vreo cateva ori ea incercase sa isi ceara scuze. Niciodata nu ma mai gandisem la asta pana acum pentru ca nu fusese treaba mea, dar acum ca ma apropiasem mai mult de ei lucruri ca astea imi tot veneau in minte, si eu nu le dadusem importanta pana acum.
-Cum e cu scoala baieti? intreba Harry
Edward se comporta de parca intrebarea nu ii era adresata lui asa ca Emmett incerca sa ii raspunda.
-Uhm…foarte bine cred, spuse el..nestiing ce sa mai zica.
-Incerc sa ii mai indrept, nu o duc asa bine cum as fi sperat eu, adauga Carlisle.
-Ma intreb de ce, reprosa Edward .
Seth ofta. Alice se uita urat la Edward iar Carlisle nu il baga in seama. Harry era nedumerit.
-Strang eu farfuriile, ii spun lui Esme inainte sa vrea sa se ridice.
-Oh multumesc scumpo, raspunse usurata.
-O sa te ajut si eu spuse Seth si lua 2 farfuri de pe masa.
-Ok, spun si ma indrept spre bucatarie.
Seth ma urma imediat si nici nu am vrut sa ma intorc sa vad expresia lui Edward. Chiar ma gandeam ca exagereaza, dar …la cum se comporta nu prea stiam ce sa zic.
-Deci Bella, spuse Seth rezemandu-se de bufet, acum ca suntem singuri, am o scrisoare de la Jake..pentru tine. M-a rugat sa ti-o dau si sa o citesti asa ca te rog nu o arunca pentru ca inseamna mult pentru el. Stiu ca esti suparata pentru comportamentul lui, dar si el se simte ranit, iti dai seama a fost atata timp langa tine cand Edward..sti foarte, bine si acum pur si simplu il dai la o parte? Nu cred ca merita asta.
-Daca el nu poate intelege ca Edward este cel mai important lucru din viata mea acum…nu stiu ce pot face. Pur si simplu e atat de incapatanat iar eu nu voi renunta la Edward. Stiu ca s-a schimbat , deci nu are de ce sa isi faca griji.
-De ce vrei sa dai cu piciorul la toate momentele in care doar Jake ti-a fost aproape si nu Edward? Nu spun ca Edward nu iti este acum..dar de ce nu mai apreciezi prietenia lui Jacob, el a fost langa tine cand nimeni nu era.
-Nu spun ca nu ai dreptate…dar daca Jacob s-ar comporta mai frumos, probabil inca am mai fi prieteni, ii spun cu regrete.
-Asta e problema, daca esti cu Edward, el nu va accepta sa fi prietenul lui Jake. De asta ii e teama lui Bella, si se pare ca se adevereste, tu il ignori.
Am scuturat din cap. Jake chiar se simtea asa rau? Daca nu renunta la atutudinea aceea incapatanata nu aveam cum sa devenim din nou prietenii.
-Chiar se simte rau Bella, si mai ales din cauza a tot ce s-a intamplat cu tatal lui. Citeste asta, e tot ce pot face pentru voi, spuse si imi inmana o hartie in buzunar. Dupa aceea faci ce vrei.
Se indrepta spre iesire si eu am ramas cu hartia in mana. Ok, acum de ce ma facea sa ma simt eu vinovata? Nu era corect, trebuia sa existe o portita de scapare pentru toate astea. Am bagat hartia in buzunarul de la blugi si am iesit din bucatarie inainte sa intre Edward la banuieli chiar nu aveam chef sa ma mai cert si cu el acum, dupa ce ca toate se asezasera la locul lor.
Dar Seth avea partial dreptate, la cate imi facuse Edward, si chiar daca acum nu mai este asa, si s-a schimbat, lucrurile alea tot s-au intamplat, si nu il invinovatesc de nimic, dar Jacob a fost singurul langa mine in acele momente, el si cei din rezervatie, ar fi incorect sa ii tratez acum cu indiferenta deoarece totul se rezolvase in viata mea?
Carlisle ne spuse ca suntem liberi sa facem ce vrem acum ca am luat cina in liniste si o facusera pe Esme fericita. Si cu siguranta vroiam sa plecam nu imi placea sa asist la lucruri ca astea….de ” adulti ” . Am mers sus iar Leah se ridica de pe canapea intreband daca mai trebuie sa stea mult. Sue se uita urat la ea si ii spuse sa mearga dupa ceilalti si sa nu mai fie incapatanata. Imi aducea putin la comportament de fata noua de la scoala. Edward ma lua de mana si ma simteam putin vinovata, chiar daca nu prea intelegeam de ce. Alice ne spuse sa mergem la ea in camera si nu prea am avut de ales, mai ales Edward pentru ca l-am tras si i-am zis sa nu mai comenteze. Poate daca il faceam sa se inteleaga mai bine cu Seth puteam sa mai imbunatatesc lucrurile si sa ajunga poate sa poarte o discutie normala cu Jacob. Desii sansele erau pe minus.
-Haideti baieti, sa ne simtim bine, e cel mai convenabil, spuse Alice incercand sa porneasca o conversatie.
-Uite sti care e treaba, am stat aici de dragul lui Esme, dar cum nu mai este de fata, ma scuzi Alice, eu am plecat, izbugni Edward
-De ce te comporti asa? il intreb speriata
Seth ofta si incerca sa spuna ceva dar Edward i-a luat-o inainte.
-Nici macar nu stiu de ce …am fost de acord cu asa ceva. Nici macar nu ar trebui sa te privesc in ochi, esti un jeg de om.
-Imi pare rau ok ? De cate ori trebuie sa iti mai spun asta sa ma crezi si sa treci peste? intreba Seth
– Sa trec peste? Tu ai idee cate probleme ai cauzat din cauza minciunilor tale infecte? Tu nu faci parte din familia asta. Nu vei face parte niciodata si nu am de ce sa macar sa te tolerez.
-Ce ar fi sa ne calmam …incerc sa spun dar Edward tranti usa in spatele lui.
Mi-am dus mana la cap si am oftat. Ce trebuia sa mai fac si cu asta acum? Nici macar nu stiam ce se intamplase intre ei, dar sa mai reusesc sa rezolv, si nimeni nu vroia sa imi spuna nimic de parca era cel mai mare secret de pe planeta. M-am uitat la Alice care stramba din dinti iar Emmett se uita la Alice crispat. Rosalie iesi din camera si spuse ca se duce pana la baie. Eu nu stiam ce sa mai fac, era clar ca nu se vor intelege niciodata si nu vor ajunge la un comportament civilizat si eu nici macar nu stiam ce trebuie sa fac. Ma simteam foarte prost, Seth era un baiat bun, dar nu intelegeam care era problema. Am iesit si eu si m-am dus la Edward in camera.
-Ai de gand sa stai aici? il intreb uitandu-ma la el. Nu stiam ca Edward Cullen e asa un las. Nu te-am vazut niciodata in postura asta. Probabil nu te cunosc deloc, ii spun si vreau sa ies.
-Asa e, nu ma cunosti, imi spuse ferm.
Ma opresc si ma intorc.
-Si e vina mea? Nu crezi ca ar trebui sa te cunosc avand in vedere ca sti tu..noi suntem intr-o relatie? Ce fel de relatie e asta cand tu imi reprosezi in fata ca nu te cunosc? Mi-ai dat voie sa o fac si eu nu am fost de acord? Nu prea cred, dar atata timp cat tu stai inchis in tine si nu vrei sa mi te destainui eu nu am ce sa fac ? Mai ti mine ce am vorbit in dimineata de la hotel? Cand ai spus ca imi vei vorbi clar si fara ocolisuri? Presupun ca a fost bine cat a durat.
-Putem sa nu mai continuam pe acest subiect? intreba el trist. Vezi la ce se ajunge? Stiam eu ca nu e o idee buna sa asist la asa ceva.
-De fapt aici e doar vina ta, nu a lui Seth, el se poarta frumos cu tine, i-am reprosat si el se crispa.
-Deci e vina mea..multumesc frumos, spuse intorcandu-se cu spatele la mine. Daca istoria se repeta, ma jur Bella, daca acest individ mai face inca odata ce a facut, daca imi mai strica din noua fericirea, nu mai iese viu din mainile mele.
Urma o pauza dramatica in care nimeni nu mai spunea nimic. Nu stiam ce sa fac..sau ce sa zic, pur si simplu stateam asteptand sa se miste. Cand buzele in sfarsit ii vorbira, am ramas socata.
-Probabil ar trebui sa te duci la Alice, nu ii lasa sa astepte.
-Nu vreau sa plec pana nu ne rezolvam problemele. De ce nu ne putem intoarce la normal, de ce nu pot fi lucrurile ca astazi de dimineata?
-Vor fi, imi promise el zambind slab, de parca ar fi fost un bolnav care nu mai avea mult de trait si incerca sa se bucure de ultimele zile de viata. Iti promit.
M-am apropiat de el si am ingenunchiat langa pat. El se uita in ochii mei si mai incerca sa zambeasca odata dar esua si isi lipii capul de umarul meu gemand usor. Am stat asa ceva timp, parca el nu vroia sa se mai desprinda, vroiam sa ii spun ca nu plec nicaieri, ca putea sta linistit, dar nu imi gaseam cuvintele.

––––––––

Dupa ce lucrurile se mai calmasera, si familia Clearwater plecase, am intrat in baie despaturind hartiuta primita de la Seth. Eram curioasa cu privire la ea, desii ma simteam atat de vinovata, de parca il tradam pe Edward in propria casa, dar trebuia sa vad ce imi scrisese Jacob, chiar daca nu urma sa mai vorbim vreodata. Ma simteam vinovata si fata de el, chiar daca acum era un mare badaran, nu merita toate astea, fusese langa mine si la bine si la greu, iar eu acum ii intorceam spatele. Iar Billy…probabil trecea prin momente foarte complicate. Foaia era foarte sifonata dar recunosteam scrisul , era foarte familiar, era al lui Jake. Un sentiment de melancolie ma cuprinse.

Bella,

Stiu ca esti suparata, stiu ca poate nu vrei sa mai auzi de mine, sa imi mai pronunti numele si nici macar in gandurile tale sa mai apar. Poate ca merit, poate ca nu, parerile sunt impartite. Merit dispretul tau pentru ca nu m-am purtat cum ar fi trebuit , iar viata ta este viata ta, dar…cand ma gandesc la toate momentele frumoase petrecute impreuna, cand noi doi….eram doar noi doi, ne aveam unul pe celalalt si asta era lucru cel mai valoros din viata noastra..parca sansele inclina inspre mine. Sa ai o relatie cat mai frumoasa o viata cat mai frumoasa, alaturi de cine vrei tu, dar te rog nu uita de mine, pentru ca nici eu nu am uitat NICIODATA de tine. Ma sunai eram acolo, aveai probleme eram acolo, radeai sau plangeai, eram acolo.  Acum nu mai sunt, si nu din vina mea. Vreau doar sa te mai vad, chiar daca e pentru ultima data, sa petrecem un timp placut impreuna, alaturi de ceilalti din rezervatie si sa ne simtim ca pe vremuri, dupa poti sa faci ce vrei tu, doar vreau sa stiu ca am avut sansa asta. Ca nu a fost totul degeaba. Te astept maine, in rezervatie, nu va fi multa lume, doar sa ne simtim in largul nostru si sa mai petrecem ca pe vremuri. Promite-mi ca vei venii, si voi avea constiinta impacata. Daca nu..presupun ca asta e ramas bun.

                                                                      Jake.

Mi-am sters ochii cu podul palmei deoarece lacrimile mi se faceau lungeau pe obraz. Nu era corect ce mi se intampla. De ce trebuia sa mi se complice viata in asemenea hal chiar acum ? Cand totul era in sfarsit bine si eram fericita alturi de Edward si de Fam. Cullen. Si oricum, cum as fi putut sa merg in rezervatie , Edward ar fi turbat la propriu numai daca as fi mentionat de Jacob. Nu era nicio solutie, el ar fi trebuit sa se gandeasca la asta inainte sa scrie scrisoarea asta afurisita. Am scuturat capul bulversata, am iesit din baie iar camera era goala. M-am intins pe pat gandindu-ma ca duminica seara ar fi trebuit sa fiu in rezervatie, cu Jacob, dar cum sa il las pe Edward in urma? Luptasem degeaba?
Trebuia sa lamuresc cateva lucruri cu Jacob dar nu puteam cere ajutorul nimanui, cine m-ar fi ajutat? Absolut nimeni . Eh, aveam o noapte la dispozitie pentru a ma gandi ce aveam sa fac, dar daca mergeam la Jacob ma simteam vinovata in legatura cu Edward. Daca nu mergeam ma simteam vinovata in legatura cu Jake. Am tras plapuma desupra capului si m-am afundat in asternuturile moi. Cineva intra pe usa si am presupus ca era Edward. Intra cu o tava in mana plina cu mancare si mi-o puse in fata. M-am ridicat mai bine pe perna pufoasa si i-am analizat privirea. Parea blanda, dar putea vedea inca durerea din spatele ei.
-Ia si mananca, imi spuse si intinse tava in fata.
-Mersi, dar chiar puteam sa cobor pana in bucatarie, ii spun zambind.
El rase slab si imi mangaie obrazul, degetele sale lungi se imprimau pe pielea mea calda. Eram obosita si maine aveam o decizie foarte grea de luat.
-Ce zi extenuanta, m-am plans .
-Mie imi spui…nu mai vreau sa trec prin asa ceva, dar daca asta e pretul fericirii, atunci il platesc.
Isi indrepta mana spre tava si apoi se ridica de pe pat lasandu-ma sa infulec. Eram chiar infometata si pe masura ce mancam imi dadeam seama ca stomacul meu era destul de gol iar mancarea era foarte delicioasa.
-Ai planuri in seara asta? il intreb
-Daca nu te includ pe tine, atunci nu am, raspunse.
-Eu sunt super obosita..si nu prea sunt obisnutia cu programul tau nocturn..imi pare rau.
-Pentru ce? Bella nu mai fi prostuta… prefer sa stau aici toata viata decat sa plec undeva fara tine. In plus, am planuri pentru noi maine.
-Maine? intreb curioasa.
-Exact. De fapt a fost mai mult ideea lui Alice dar mi s-a parut ceva foarte dragut, o sa vezi despre ce e vorba. Si cred ca ar fi un prilej pentru a ne cunoaste mai bine. In plus e duminica seara Bella, trebuie sa ne mai distram si noi. Acum mananca si odihnestete, a fost o zi lunga.
Am aprobat din cap si am continuat sa mestec. Doamne ma zapaceam de tot, nu stiam ce sa mai fac. Ieri era totul perfect si acum …. se ducea cam totul de rapa. Nu vroiam sa traiesc toata viata gandindu-ma ca l-am abandonat pe Jacob dar nici ca il tradasem in cel mai josnic mod pe Edward. Am pus tava deoparte si m-am bagat mai bine in asternuturi. Edward isi dadu tricoul jos ramanand doar in niste pantaloni de trening albastru inchis. Il urmaream cu privirea fara sa ma feresc , si chiar daca ma observase chiar nu ma mai interesa. Acum era al meu, aveam tot dreptul sa fac asta, nu ma mai ascundeam ca inainte. Un zambet mi se ivi pe fata in timp ce se apropie de pat. Ma saruta dulce pe buze dar nimic mai mult. Se aseza langa mine si ma cuprinse cu bratele.
-Edward? l-am strigat in intuneric
I-am simtit respiratia pe gat in timp ce ma tragea spre pieptul sau.
-Uhmmm? l-am auzit slab
-Asta a fost ultima noastra discutie, promiti?
-De aceea esti tu suparata?
-Tu esti suparat.
-Ba nu sunt.
Am lasat-o balta. Urma sa ii treaca, eram sigura.
––––––––-

Cand m-am trezit de dimineata Edward nu era in camera. M-am uitat la ceas si era o ora destul de tarzie. M-am frecat la ochi somnoroasa si eram decisa sa nu mai dorm, imi placea sa profit de timpul liber, mai ales ca era duminica. Am avut un vis foarte ciudat, probabil din cauza discutiei cu Seth, dar il uitasem aproape mai mult din jumatate. M-am ridicat din pat si m-am uitat spre ferestra care dadea spre padure. Era insorit afara, ceva foarte ciudat pentru acest oras.Totusi m-am bucurat, speram sa fie o zi frumoasa pentru noi toti. Am iesit din camera si am coborat. Emmett o mozolea pe Alice cu mancare pe fata si aceasta tipa ca ii strica machiajul si se zbatea ca un peste pe uscat. A puso pe canapea si apoi si-a asezat ambele maini pe fata ei pline cu mancare. Aceaasta dadea din picioare dar nu avea suficienta forta ca sa scape. Esme iesii din bucatarie si incepu sa tipe la ei.
-Imi murdariti canapeaua!!!! Emmett lasa’ti sora in pace! Mananca ca un om normal! il certa ea.
Emmett se uita la mama lui inca ranjind dar se dadu la o parte si Alice incepu sa urle mai rau ca inainte. Si-a pus mainile pe fata si a incremenit. Nici macar nu s-a mai uitat in spate, doar a urcat scarile aproape dand peste mine si intra la ea in camera.
-Unde este Edward? intreb
-A plecat acum o jumatate de ora..nu l-am intrebat unde, imi spuse Emmett si se concentra pe meciul de la Tv.
Incerca sa ma ignore sau ce? Nici Esme nu stia ce sa imi raspunda asa ca m-am hotarat sa il sun. Am luat telefonul si am format rapid numarul. Nu mi-a raspuns asa ca i-am lasat un mesaj. Unde se mai dusese acum? Oricum urma sa se intoarca curand deci nu aveam de ce sa imi fac griji.
Am intrat la Alice in camera care se schimba in niste haine curate.
-Hey..am salutat-o eu . Sti cumva unde e Edward?
-Nu am idee..spuse ea in timp ce se stergea cu un prosop.
Am aprobat din cap si m-am asezat pe marginea patului. De ce plecase asa fara sa spuna nimanui? Oare inca mai era suparat pentru ceea ce se intamplase ieri..sau era altceva? Nu prea imi place aceasta situatie si vroiam sa ma intorc din nou la normal.
-Uite si tu ce mi-a facut?! Nici nu il mai consider fratele meu! Gata, asta a fost prea mult!!! spuse ea furioasa.
Am chicotit chiar daca nu prea imi ardea …Uhmm..poate asta era cea mai perfecta modalitate de a pleca? Poate ma intorceam pana venea Edward..si ajungeam sa vorbesc si cu Jacob.
-Sti…Alice, o sa plec pentru  putin timp….am ceva treaba, ii spun rugandu-ma sa nu ma intrebe unde.
-Sa te intorci repede, imi spuse ea.
-Asa voi face, o aprob si ies rapid din camera.
M-am dus spre camera mea si am cautat ceva de imbracat adecvat avand in vedere vremea de afara.

Mirosul lui Edward era peste tot , cred ca se imprimase pana si pe hainele mele. Incepuse sa imi fie dor de el. M-am incaltat si mi-am luat telefonul si cheile de la masina mea. Am iesit din casa fara ca Emmett sa ma observe si asta m-a bucurat pentru ca nu mai vroiam si alte intrebari. Incepuse sa bata vantul, dar era destul de cald deci nu m-a deranjat. M-am urcat in camioneta si parca ceva nu se potrivea. Dar nu mai conta acum, era deja pe picior de plecare, indiferent de ce se intampla nu ma mai intorceam inapoi. Trebuia sa lamuresc totul cu Jacob ca sa am constiinta impacata. Stiam foarte bine drumul spre rezervatie, fusesem de atatea ori acolo incat as fi mers cu ochii inchisi. L-am sunat pe Jacob si speram sa fie acasa, pentru ca nu credeam ca mai aveam curajul sa ma mai intorc si sa plec iar in alta zi.
-Bella ? Nu pot sa cred ca ai sunat! spuse el uimit.
-Sincer nici eu.
-Deci… ce te face sa ma suni?
-Pai..vroiam sa stiu daca esti acasa.
-Sigur. Te astept, spuse inca socat.
-Ok, o sa ajung si eu.
I-am inchis telefonul si am tras aer adanc in piept. Oare era corect ce faceam? Nu vroiam sa ma simt vinovata fata de Edward….dar pur si simplu nu puteam. Nu puteam sa stau cu mainile in san , in timp ce imi erau reprosate tot felul de prostii. Dar cu Edward ce faceam, daca afla sigur se supara groaznic de rau, de aceea sper ca nu va afla niciodata pentru ca nu vroiam sa stiu ce s-ar putea intampla. Nu stiam daca voi mai putea sta langa el stiind de ce faceam acum, nu eram o persoana rea, nu eram obisnuita sa fac ceva … nepotrivit si apoi sa ma comport de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Cu siguranta m-as fi dat singura de gol mai devreme sau mai tarziu. Eram o mincinoasa groaznica, oricine isi poate da seama cand mint si cand spun adevarul. Dar riscam, eram pe propria raspundere acum, si chiar nu stiu de ce, dar nu mai vroiam sa dau inapoi. Era greseala mea,  mi-o asumam, dar nu stiam daca o puteam suporta.
Am parcat in fata casei lui si am coborat foarte stresata, nu pentru ca urma sa il vad pe Jake, pentru ca eram obisnuita cu asta. Eram stresata pentru Edward, nu vroiam sa creada altceva decat ce era. Dar ce era de fapt? Mergeam la Jacob Black. Persoana care l-a facut sa sufere mai mult decat oricine, persoana pe care nu o accepta nici in ruptul capului. Persoana care mi-a fost cel mai  bun prieten anii la rand. Acesta imi deschise usa zambaret si am vazut ca nu era singur acasa. Acolo mai erau si Embry si Sam. I-am salutat slab si am intrat in camera. Era ciudat sa ma aflu aici dupa atata timp, chiar nu mai dadusem de mult pe la Jacob, si totul luase o intorsatura ciudata.
-Am primit mesajul tau, asa ca spune, nu am prea mult timp.
-Ma bucur foarte mult ca ai venit, nu ma asteptam sa te vad, chiar a fost o mare surpriza, spuse el facand pe sfantul.
-Mda..in fine, ce vroiai sa vorbim?
-Ia loc, te rog, nu te grabii, e placut sa te revad.
M-am asezat pe canapeaua ingusta si am asteptat. Toti se uitau la mine si zambeau. Nu m-am ostenit sa fiu atenta la ce vorbeau. Jacob veni cu niste pahare si le umplu. Nu prea aveam chef sa stau la taclale, dar..
-Deci Bella, vi in seara asta pe plaja? Dam o mica petrecere..tocmai de aceea te-am chemat..adica ..putem discuta acolo, nu o sa dureze foarte mult.
-Nu prea stiu ce sa spun… nu vreau sa stau prea mult.
-Nu o sa dureze mult, dar daca ai venit pana aici de ce sa nu rezolvam lucrurile?!
Ceea ce spunea el parea cu dublu sens.
-In regula..dar nu o sa stau prea mult.
Se aseza langa mine si imi inamana un pahar. Am baut rapid si l-am pus pe masa.
-Deci..am auzit ca te-ai mutat la familia Cullen. Dar de ce ma mir, avand in vedere noua ta relatie. Sa sti ca Charlie nu e foarte fericit.
Ochii sai ma fixau si asteptau un raspuns, parca intimidandu-ma. Stiam atitudinea asta, vroia sa ma faca sa vorbesc si vroia asta fara sa para ca ma forteaza, desii deocamdata nu o facea.
-Stiu foarte bine ce gandeste Charlie, si avand in vedere atitudinea lui..nu prea cred ca vom ajunge la o intelegere.
-Dar iti vrea binele.
-Si eu mi-l vreau.
El ofta.
-Esti sigura ca asta iti doresti? Mai ai inca timp sa te razgandesti.
-Nu am de ce sa ma razgandesc, il iubesc, si daca nu intelegeti asta, nu mai e problema mea. Stiu ca am avut probleme inainte, dar Edward nu mai e asa..cel putin de cand e cu mine. S-a schimbat..sau cel putin si-a aratat cealalta fata, asta datorita mie, si nu voi schimba asta. Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, si iti spun ca regreta pentru toate problemele pe care mi le-a cauzat, dar nu vreau sa nu imi pot trai viata din cauza trecutului.
-Am inteles..daca aceasta este decizia ta..este ok. Dar…sa sti ca daca eu sunt de acord cu asta…adica cu tine si Edward..el nu va fi de acord sa fim prieteni.
-Stiu, spun simplu.
-Deci?
-Deci…nu stiu . Nu vreau sa te pierd, dar nici pe el. Si nu vreau sa aleg. Mi-ai fost cel mai bun prieten, eram distrusa fara tine. Dar acum…sunt distrusa fara el.
-Eu te-am inteles, dar el nu va intelege, si nu vreau sa te pierd. Nu vreau sa imi pierd cea mai buna prietena.
Isi puse mana in jurul meu si ma puse la pieptul lui. Era bine si rau. Vinovatie. De ce ma gandeam la Edward in momentele alea, era ca si cum i-as fi patat…imaginea…
Era urat ce faceam, dar era necesar.
-Edward nu trebuie sa stie ca am venit aic, ai inteles? il intreb
-Am inteles. Nu va afla..
Am mai baut ceva..si dupa el a inceput sa imi povesteasca de Billy. Se simteam foarte rau..era la spital..In oras…dar s-ar putea sa il transfere intr-un spital mai mare, pentru ca era foarte grav. Imi parea asa rau de el, era un om bun si nu merita asa ceva. Jacob imi spuse ca nu se dezlipea niciodata de el, dar Billy nu era foarte constient, desii ii simtea prezenta si nu ii placea sa il lase singur, avand in vedere ca surorile lui erau plecate. Le-au anuntat si au spus ca vor venii..dar nu stiau cand. Jacob era suparat pe ele, pentru ca nu se ocupau de tatal lor, si el trebuia sa suporte toate cheltuielile, si toata suferinta. Fetele ii trimisesera bani…iar cei din rezervatie il ajutasera…pentru ca medicamentele erau costisitoare…dar el avea nevoie de sustinere psihica. I-am spus ca sunt aici pentru el si imi multumi. Chiar nu vroiam sa treaca prin asta singur, si speram ca Billy se va recupera..imi pierdusem mama..nu era deloc usor, imi imaginam prin ce trece, si el stia asta.
Am mers dupa pe plaja si acestia au facut un foc de tabara. Era placut…sincer ma simteam foarte bine nu aveam de ce sa mint. Cei din rezervatie erau niste persoane foarte placute, asa cum ma obisnuisem pana acum. Toti s-au purtat foarte frumos, chiar daca stiau de noua mea relatie. Am vorbit cu toata lumea..si imi spuneau cat de dor le-au fost de mine. Sincer si mie imi fusese..dar….trebuia sa cantaresc situatia. Jacob ne umplea paharele la toti, nu stiu cu ce dar era foarte bun, si cu cat beam mai mult cu atat vroiam mai mult.
Nici nu stiu cat era ceasul, cand am vrut sa ma ridic si sa ma duc sa-mi iau geanta Jacob ma puse la loc, si nici nu am mai avut putere sa ma opun. M-am lasat in voi lui si el ma intinse pe nisip si se puse langa mine. Ma uitam la stele, era deja seara.
-Vreau apa, i-am spus cu gatul uscat.
-Nu am apa…daca vrei iti aduc paharul tau.
-Dar nu mai vreau…
-Altceva nu am, se apara el
-Bine..
Am baut tot paharul pentru ca eram atat de insetata. Parca mai rau ma seca bautura asta.
-Nu ma simt prea bine..ma doare capu.
Eram asa ametita, vedea totul neclar si parca se invartea pamantul cu mine.
-Probabil esti obosita, spuse usor.
-Ce mi-ai dat sa beau? intreb aproape intelegandu-ma si pe mine.
El nu raspunse.
-Spune..ce mi-ai dat sa beau? il intreb incercand sa ma rastesc dar a sunat ca o soapta.

––––––––

Alice pov

Unde naiba plecase toata lumea din casa asta!? Edward nu era de gasit si nu raspundea la telefon. Bella nu era de gasit si nu raspundea la telefon. Nu prea cred ca erau impreuna, deoarece el plecase inainte. Speram sa nu se fi intamplat ceva rau. Era destul de tarziu si ei nu erau acasa, Carlisle urma sa faca iar urat. L-am intrebat pe Emmett si nici el nu stia nimic, dar plecase la Rosalie. Jasper trebuia sa stea cu tatal lui asa ca nu ne-a putut vedea si eram super trista pentru asta. Citisem deja toate revistele de pe noptiera cred ca de vreo 3 ori. Imi trebuiau unele noi. Eram foarte plictisita, evident daca nu era nimeni acasa! Doar nu urma sa ma urc pe pereti de nebuna. Edward intra pe usa principala si se uita spre mine zambind. Slava domnului ca era bine. M-am ridicat de pe canapea si l-am imbratisat. Era foarte fericit. Eu eram fericita ca era bine .
-De ce nu raspunzi la telefon?! il cert
-Scuze Alice..am avut treaba, se scuza el si ma pupa pe frunte.
Ce era cu el?! Castigase la loto sau ce?! Nu il mai vazusem niciodata asa incantat.
-Unde e Bella? intreba zambind.
-Uhm….nu stiu. A spus ca pleaca..si ca se intoarce repede, dar nu s-a intors.
-Cum adica nu s-a intors, spuse deodata stergandui-se orice urma de fericire pe chip.
-Nu inteleg nici eu. Te-a cautat dar apoi a spus ca pleaca, nu stiu unde. Si nu raspunde la telefon.
Edward incerca sa o sune dar a fost in zadar, nu raspundea. Am oftat si stiam ca nu era de bine. Aveam un presentiment foarte urat. Telefonul lui Edward vibra pe masa si am crezut ca era de la Bella.
-Edward…nu fi trist, o sa se intoarca ea, ii spun incercand sa il incurajez.
-Sa speram..nu stiu ce sa fac.
-Unde ai fost?
El si-a bagat mana in buzunar si a scos o cutiuta neagra. O deschise si inauntru se afla un inel destul de simplu dar superb, si foarte fin.
-Edward e atat de frumos! spun uimita.
-L-am cumparat pentru ea… mai mult..ca un simbol.
-Este atat de frumos..nu am cuvinte. E atat de dragut din partea ta, ii spun si il imbratisez.
-Am stat toata ziua sa il caut, am gasit numai lucruri mari , impopotonate si scumpe, bineinteles. Nu conta pretul..dar oricum nu erau pe gustul ei. Cred ca asta i se va potrivi.
Il tinea in mana si il atingea…m-am uitat si eu la el..cu siguranta ii va placea.
-Aaaa…Edward ai primit un mesaj, ii spun si ii arat spre telefon.
Acesta il deschise si se uita la mesaj. Se uita …cateva secunde, apoi ii cazu cutiuta din mana. M-am aplecat sa o iau dar acesta ma opri, se ridica de pe canapea si arunca cu telefonul in perete. Am tresarit. Telefonul se sfarama in zeci de bucatele.

––––––

Bella pov

Mi-am dus mana la cap lent francandu-mi pielea. Ma dureau toate alea. Sa nu mai spun de cap care zici ca imi tragea cineva cu mitraliera in el. M-am intors pe partea cealalta si mi-am dat seama ca stateam pe o canapea. Eram pusa pe o patura si corpul imi era extrem de amortit. Am cascat si am observat ca eram singura in camera. Ce naiba faceam aici, eram la Jacob acasa din cate vedeam. Adormisem aici sau ce? Incetul cu incetul panica crestea si eu ma speriasem. Ce se intamplase cu mine?! Ce facusem? Am crezut ca lesin cand am intors capul si Jacob statea langa mine cu o mana in jurul gatului meu. Am sarit din pat ca arsa si am inceput sa imi caut agitata geanta. Imi venea sa plang, ce naiba facusem aici !? Eram asa ametita si aeriana parca veneam de pe alta planeta. Nu ma simteam deloc bine.
M-am uitat la ceasul de la telefon si apoi mi-am dus mana la gura. 20 de apeluri de la Alice si 3 de la Edward. Cum puteam sa le explic faptul ca nu dormisem acasa? Unde fusesem?! Totul devenise mai rau decat imi puteam imagina, de ce naiba nu am ramas acasa?! cine m-a pus sa vin aici, dar sa mai si dorm?! Aveam probleme foarte mari..si Edward probabil va fi foarte suparat..abia ce ne mai calmasem. Trebuia sa ii dau niste explicatii pe care nici macar nu le aveam, nu aveam habar de ce facusem aseara si cum ajunsesem pe canapea cu Jacob. Doar nu…amm..adica , nu are cum, Jacob nu mi-ar face niciodata asta! Mi-am luat geanta si geaca pe mine si am tulito din camera. M-am urcat in masina si m-am dat cu capul de volan. Eram o idioata, cea mai mare idioata de pe planeta asta. Aveam impresia ca stricasem totul. Am incercat sa il sun pe Edward dar nu mergea. Ce naiba facuse cu telefonul ala! Am mai incercat odata si tot la fel.. Acum era el cel care nu raspundea la telefon! Am pornit masina cu lacrimi in ochi  furioasa pe mine si pe ce facusem si m-am indreptat spre casa..
Ma simteam de parca eram mahmura, bausem aseara? Dar era mai mult de atat..de parca abia ma trezisem din anestezie. Aveam o stare de nesuportat si mai aveam si memoria incetosata. Ce naiba dormisem cu Jacob in pat?! Chiar asa…ma simteam atat de murdara. Niciodata nu mai patisem asa ceva..cu mine..
Am incercat tot drumul sa il sun pe Edward dar nu functiona. Era atat de frig afara..fata de ziua trecuta, cand era insorit si as fi sperat ca si ziua mea sa fie la fel..dar din pacate are niste consecinte mega proaste. Am parcat masina dar Volvo-ul lui Edward nu era..
Am intrat in casa rapid si am vazut sufrageria goala. Am intrebat-o pe Betty unde sunt, si mi-a zis indiferenta ca au plecat la scoala. Am urcat la Edward in camera si totul era asa cum lasasem cand am plecat. Am coborat scarile si imi venea sa ma dau cu capul cu pereti. Nici nu cred ca puteam sa dau ochii cu el acum. Ma simteam asa prost.
Am pornit spre scoala fara sa mai gandesc la nimic. Am condus cat de repede am putut si nu eram deloc atenta la drum, iar durerea de cap nu se calma deloc. Ma simteam atat de rau…zici ca eram bolnava. Imi venea sa vars si imi tremurau picioarele. Am ajuns la scoala mai repede decat ma asteptam si am parcat. Masina lui era acolo..asta inseamna ca si el era la scoala. Nici nu stiam daca orele incepusera pentru ca erau destule persoane pe afara. Dar pe el nu il vedeam. Nici nu ma asteptam. Trebuia sa il gasesc si sa ii explic …desii nici eu nu stiam ce . Cand am coborat din masina toata lumea se uita la mine.. unii mai urat decat altii. Mi-am vazut reflexia intr-un geam de la masina si am crezut ca nu vad bine. Ce naiba aveam pe gat?! Erau semne..de parca ma muscase cineva?! Ieri nu le aveam… sper ca nu…
Mi-am pus mana pe ele de parca urmau sa dispara..dar spre disperarea mea nu s-a intamplat asa ceva. Asta cum urma sa ii mai explic lui Edward?! Puteau lucrurile devenii mai groaznice decat erau deja?!
M-am dus spre scoala si simteam cum mi se balangane pamantul sub mine. Abia ma mai tineam bine pe picioare. Era luni, cel mai placut mod de a incepe saptamana. Imi venea sa ma sinucid. Am iesit din scoala pentru ca nu era de gasit pe nicaieri. M-am sprijinit de perete pentru ca ma luase ameteala. CINE M-A PUS SA FAC ASA CEVA?! Apoi am vazut-o pe Gabrielle si m-am indreptat spre ea.
-Gabrielle, am zis si abia imi mai recunosteam vocea.
-Da Bella? se intoarse ea spre mine.
-Unde e Edward? o intreb disperata
-Ai patit ceva? Arati groaznic Bella, zici ca ai iesit de la sanatoriu.
Nici macar nu ma mai interesa asta.
-Nu conteaza, unde e ?
-Uhmmm… e chiar in spatele tau ..adica..la masina lui…e vreo problema?
N-am mai zis nimic si m-am dus spre el. Nu stiu daca m-a observat sau nu..dar nu se uita la mine. Mi-am frecat ochii incercand sa ma mai trezesc.
-Edward… incep sa spun dar el nici macar nu se intoarse la mine.
Presupun ca urma sa vorbesc singura.
-Edward…uite inteleg ca esti suparat pe mine…si eu sunt dar..lucrurile…nu sunt asa cum crezi tu.
Am mai asteptat putin..dar n-a spus nimic.
-Te rog uitate la mine, il implor eu. Lucrurile nu sunt asa cum crezi tu, sunt sigura ca daca vom discuta, vom ajunge la o concluzie favorabila pentru noi. Te rog..doar..nu ma ignora asa.
-Te-ai culcat cu el. spuse si ochii ii turbau la propriu.
-Ce?! Nu…adica.. nu ma tin minte ce am facut aseara. Dar sigur nu eram atat de proasta …ma crezi in stare de asa ceva?!
-INCETEAZA SA MA MAI MINTI! tipa si am tresarit speriata. Decat sa ma minti mai bine nu mai spune nimic! Stiu ce ai facut..si unde ai fost..si cu cine. E de ajuns, deja, nu vreau si detalii.
-Edward intelege ca nu am facut asa ceva, nu stiu ce sti tu..dar cred ca sti prost,am incercat sa ma apar.
-Ti-as arata daca as mai avea cum. Dar mi-a ramas foarte bine in minte. Nu am cuvinte ca sa iti spun… cum ma simt acum. Am nevoie de timp..pentru a realiza ce tocmai mi s-a intamplat..din partea ta. Pleaca. Nu vreau sa te mai vad.
El se indeparta si am inceput sa plang cu sughituri. Eram o proasta, ce facusem? M-am asezat pe trotuar si mi-am pus capul intre genunchi. Edward nu mai vroia sa ma vada..stricasem totul. Nu mai aveam cum sa rezolv nimic. Dar ce vazuse el?! Cum de aflase unde fusesem? Adica putea sa banuiasca, dar de ce era asa sigur?! Si de ce m-a invinovatit de faptul ca l-am inselat? Daca eu nu stiam el de unde sa stie? Edward statea la distanta de mine, pe partea celalata a parcarii, si nici nu isi indrepta macar odata privirea spre mine. Nici ceilalti nu au facut asta. Macar cu Alice de puteam sa vorbesc.. dar.. ea nu era prin preajma. Nu vroiam sa ma duc la nicio ora! Vroiam doar sa rezolv lucrurile intre mine si Edward..daca mai erau de rezolvat. Dupa vreo 10 minute de gandire…incercand sa dau de cap…sa imi amintesc ceva, totul era degeaba. Nu imi mai aduceam aminte nimic. Am vazut-o pe Alice in sfarsit, singura, iesind din scoala. I-am facut cu mana si ma vazu. Era suparata.
-Spune-mi te rog ca tu vei vorbi cu mine, ii spun mai disperata ca niciodata.
-Inca nu sunt foarte sigura…spuse sincer.
-Mda…nu te judec. Dar Alice chiar nu a fost asa cum crede Edward! Trebuie sa ma ajuti sa ii demonstrez ca se inseala!
-Cred ca trebuie sa vorbim… spuse ea serios.
Cred ca era prima data cand o vedeam asa de serioasa.
-O sa vorbim, aprob eu din cap.
-Hai sa mergem intr-un loc mai ..singur, imi spuse si ma conduse spre spatele scolii.
Am mers in locul in care deobicei Edward si gasca fumau, si nimeni nu era acolo. M-am asezat pe jos si Alice mi se alatura, punandu-se langa mine. .
-Alice nu stiu ce sa fac… cum sa rezolv lucrurile , nu inteleg ce e in capul lui.
-Prima data spune-mi versiunea ta, primit ca te ascult. Imi esti cea mai buna, trebuie sa iti ofer aceeasi sansa ca si lui, desi..sincer..nu ar trebui.
-Te inteleg, si eu as gandii la fel. Vreau sa iti spun ca ma simt foarte prost, mai prost decat m-am simtit toata viata mea. Nu stiu ce s-a intamplat, pur si simplu am vrut sa merg la Jacob ca sa lamurim lucrurile. Alice a fost cel mai bun prieten al meu pentru atata timp, poate ca am fost fraiera, dar pur si simplu am simtit nevoia de a face asta. Poate ca a fost o prostie pe care o regret nespus dar nu mai pot da timpul inapoi. Am povestit…despre toata iar nu stiu…pur si simplu m-am simtit..cred ca de la ce mi-a dat el sa beau. Si nu am mai stiu de mine. Eu nu planuisem sa raman acolo toata noaptea, dar abia dimineata m-am mai trezit dupa noaptea cu peripetii. Chiar nu stiu cum de am ajuns in situatia asta. Poti sa ma crezi sau nu dar asta e adevarul.
-Bella..ai facut o mare greseala ca ai fost acolo. Doamnee… nu stiu ce sa mai zic, spuse scuturand din cap. Jacob i-a trimis niste imagini sau ceva de genu cu tine..si el.. intelegi. De aceea e Edward asa suparat. El crede ca voi doi..a-ti fost impreuna, aseara. Eu nu le-am vazut, pentru Edward si-a distrus telefonul imediat ce le-a vazut, dar din ce mi-a povestit el asa erau.. A venit acasa.. tu nu erai..si te-a cautat, te-a sunat..dar nu ai raspuns. Asa ca am asteptat si a primit mesajul. Si-a iesit din sarite… si-a distrus telefonul intr-o fractiune de secunda dar dupa..pur si simplu a incremenit si s-a transformat intr-o stana de piatra..parca ii simteam durerea..eu. De ce ai facut asa ceva?
-Dar ce poze?! Eu nu stiam de ele?! De ce i-ar trimite Jacob asa ceva?! Eu nu stiu cand le-a facut sau trimis eu eram inconstienta Alice!! spun ingrozita.
-Mi-ai promis ca nu imi vei face fratele sa sufere. Si cu Jacob…cum sa te duci la el! De parca nu stiai deja situatia!? Cat de mult te-ai gandit pana cand ai facut prostia asta si i-ai frant inima fratelui meu, cand in sfarsit crezusem ca se vindecase!
-Imi pare asa rau…
-Sufera din nou..si eu nu va pot rezolva problemele. Ai facut o greseala si trebuie sa ti-o asumi. Voi trebuie sa va descurcati, eu nu pot intervenii. Dar un lucru e sigur Bella,increderea lui in tine a fost distrusa. In primul rand pentru ca ai mers..la acel..jeg de om..dupa pentru ..sti tu. Chiar daca nu s-a intamplat asa cum crede el… nu stiu cum ai putea sa ii demonstrezi. Eu trebuie sa plec, ma asteapta Jasper. Ne mai vedem, imi spuse si se ridica.
-Nu mai vedem..am spus oftand.
Eram atat de suparata pe mine si pe Jacob, de ce naiba facuse asa ceva? Ma mintise?! De fapt nu acceptase niciodata relatia mea cu Edward? M-am ridicat de pe jos si m-am indreptat spre camioneta. Urma sa imi dea niste explicatii. Nu ma interesa daca ma vedea vrun profesor nu aveam de gand sa ma duc la ore. Edward era in masina cu o fata, nu am vazut prima data cine era dar dupa mi-am dat seama ca era Kendra. Cred ca mi s-a urcat sangele in cap. Ce cauta aia acolo cu el!? Sa dispara odata de pe fata pamantului. Cred ca m-am dus cu viteza pamantului spre ei in timp ce Edward statea rezemat de masina si ea era asezata pe scaunul soferului , picior peste picior, cu usa deschisa. Am expirat adanc ca sa ma fac observata.
-Ce naiba se intampla aici? intreb suparata
Kendra se stramba si facu o fata specifica de curva si am ridicat din sprancene.
-Probleme? intreba ea sictirita
-Da chiar unele foarte mari.
Aceasta isi inclina capul si flutura din mana. Avea parul drept lasat pe spate si il lua pe Edward de mana. Am crezut ca crap acolo de furie. Isi ridica capul spre el si intr-o fractiune de secunda avea deja buzele lipite de ale lui infigandu-se cu atat de multa putere incat Edward se sprijinea de usa din spate ca sa nu pice pe spate. Astia doi se sarutau in fata mea?! Asa ceva nu era posibil. Le-am privit buzele, impletite, aproape vomitand de scarba, gandindu-ma ca Edward ma iubea pe mine..el nu simtea nimic..acum. Nu avea cum. Atunci de ce nu o dadea la o parte? De ce continua sarutul asta dezgustator , in fata mea? Kendra era atat de doritoare, se putea vedea asta de la o posta. Edward termina sarutul si se departa usor.
-Hmmm…cred ca ar fi trebuit sa fac niste poze, dar avand in vedere ca deja am  avut audtienta, presupun ca nu mai este necesar.
Se uita spre mine, cu o privire atat de rece, care parca ma injunghia cu un cutit prin stomac, rasucindu-l prin tot corpul. Era suparat, era mai mult decat sigur.
-De ce faci asta…am putea vorbi civilizat ..ii spun aproape implorandu-l.
-Sa vorbim? spuse uimit. Sa vorbim. Aham…ok, sa vorbim. Despre? Despre faptul ca tu m-ai inselat in cel mai josnic mod, faptul ca m-ai tradat si te-ai dus la ultima persoana la care mi-as fi dorit sa te duci vreodata. Si pe deasupra, mai primesc si frumoasa veste ca voi doi v-ati facut de cap toata noaptea in timp ce eu…te asteptam acasa. Ce pot sa spun, incantator.
-Dar nu te-am inselat! Stiu ca am gresit ca am mers la el..dar daca m-ai asculta, ai vedea ca nu e vina mea, adica nu 100 % .
-Imi pot garanta ca nu te-ai culcat cu el? Ca nu ai avut nicio legatura si nicio vina?! imi spuse el mijind ochii.
-Nu..stiu…spun cu lacrimi in ochii.
-Asa credeam si eu. Nu am cuvinte sa iti spun cat de scarbit sunt de toate astea. Nu exista lucru mai josnic pe care il puteai face asa ca mai bine pleaca Bella.
Lacrimile mi se faceau siroaie pe obraz si picioarele imi amorteau. Nu se putea termina asa, nu il puteam pierde dintr-o simpla prostie.