Capitolul XXXIV – It Gets Better

tumblr_m0yp8cG5Ti1ql2bs6o1_500

Cand am deschis ochii nu eram sigura ca am facut asta pana cand nu au trecut vreo cateva minute. Camera se invartea cu mine si asta era clar. Era de aseara.
Am cascat hotarata ca nu eram in starea necesara pentru a ma ridica din pat. Am cautat patura pentru a ma inveli si am dat de altceva. Ceva mai tare. Am crezut ca era telecomanda si am vrut sa o dau la o parte dar nu se misca. Am intepenit cand am intors capul sa vad ce e. Am stat cateva secunde sa constientizez ce faceam dar nu puteam iesii din soc. „Bella i-a mana de acolo! ” imi spunea o voce din capul meu. ” Daca se trezeste si te vede asa, ia odata mana ” . Dar nu voiam  sau nu puteam, sau ambele. Ei bine nu era telecomanda pentru ca era cu mult mai mare. Oh Doamne ce naiba facusem?! Am tresarit imediat si am sarit ca si arsa din pat cand l-am vazut ca se misca in pat. Pana la urma de ce ma agitam asa, era iubitul meu, aveam tot dreptul , si in plus nu fusesem singura care facusem asta, altele si mai rau. Dar doamne dumnezeule cum fusese asta! Speram doar ca nu simtise nimic.
” Bella nu te mai holba dracu ” . Incepeam sa am conversatii penibile cu mintea mea mai ales ca eram in contradictoriu. Aveam noroc ca macar era imbracat in pantaloni de trening si nu era in boxeri sau mai rau. Avea un tricou alb ce se potrivea perfect cu pielea lui de cristal si dormea ca un ingeras. Ma jur daca l-ar fi vazut cineva dormind nu ar fi crezut ca e vorba de aceeasi persoana. Am incercat sa imi iau gandul de la acel moment… nu pot spune neplacut deoarece nu era si incercam sa ma concetrez pe altceva. Totusi era bine ca imi trecuse si somn si tot. M-am uitat la ceas, cu siguranta nu ajungeam la prima ora. M-am apropiat de pat si m-am pus langa Edward care inca dormea si nici ca ma lasa inima sa il trezesc dar trebuia.
Un lucru care mi-a trecut prin minte a fost cum am ajuns eu schimbata de rochie intr’o camasa, dar cred ca stiam deja raspunsul. Ce dragut din partea lui ca facuse asta, pe mine ma luasese somnul prea repede. Era camasa lui si mirosea atat de ametitor incat as fi vrut sa o port toata ziua dar cu siguranta Alice nu m-ar fi lasat. Adoram sa ii port hainele deoarece ma simteam mult mai legata de el, ma simteam atat de bine si era atat de placut de parca il simteam lipit de mine in tot acest timp. I-as fi purtat toate hainele in fiecare zi, dar din pacate trebuia sa ma bucur de acest privilegiu doar cand dormeam. Daca reactionam asa doar la niste simple haine ma intrebam cum o sa fie mai tarziu.
-Edward trezestete, ii spun si eu la fel de somnoroasa.
Nimic. Era clar nu aveam prea multe sanse sa il ridic de acolo, si imi demonstrase asta si inainte.
-Haide Edward, chiar trebuie sa trag de tine? spun sarutandu-l pe obraz. Mergi la scoala sau nu?
El deschise ochii incet si abia ii putea mentine asa. Am zambit slab dar el nu imi raspunse la zambet. Am considerat ca era prea adormit ca sa mai constientizeze ceva.
-Imi e rau, spuse fara voce.
Mi-a luat ceva sa inteleg ce zice pentru ca vorbise asa incet si fara vlaga incat imi venea sa il mai intreb odata.
L-am mangaiat pe frunte si el inchise ochii la loc.
-Ramai acasa? il intreb preocupata.
-Nu stiu.. raspunse dupa cateva secunde. Stai cu mine.
M-am strambat.
-Nu pot, am un test important astazi si nu pot sa il ratez, altfel nici nu ar fi trebuit sa imi spui ca era clar ca ramaneam.
-E in regula, am avut dati si mai proaste.
-Offfff. Atunci o sa raman si eu cu tine. Nu te pot lasa singur.
-Nu vreau sa pierzi ceva important la scoala. Eu sunt bine, o sa aiba grija Esme de mine, spuse razand slab.
-Nici nu ma gandesc, tu esti mai important ca orice.
-Si tu la fel, deci trebuie sa te duci la scoala. Nu ma face sa te oblig.
Am inceput sa rad si m-am uitat la el zambind.
-Nici macar nu te poti ridica din pat cum m-ai putea obliga?
-Nu ma provoca. Apropo tu cum de esti asa fresh?
Nu am vrut sa raspund la ceea ce m-a trezit cu adevarat, mai mult alarmat. M-as fi facut de ras si am decis ca nu mai trebuia sa fac asta mai ales de fata cu el.
-Probabil n-am baut asa mult ca tine…
-Glumesti? Incepu sa rada. Dar e mai bine asa oricum, as fi murit daca si tu te simteai rau. Asa ca haide fugi de aici si pregatestete.
-Ti-am zis ca nu te las aici, am spus incapatanata.
Se gandi dupa cateva minute si eu eram sigura ca nu avea cum sa ma faca sa cedez asa ca mi-am mentinut decizia.
-Foarte bine atunci, e clar ca n-am cum sa te fac sa te razgandesti, asa ca fugi la baie, mergem la scoala, spuse ridicandu-se din pat.
-Mergem? intreb uitandu-ma urat.
-Da sigur, ce vrei sa zburam?
Avea o fata de iti venea sa plangi cand te uitai la ea, era atat de frumos si asa adormit si cu o stare nu prea placuta.
-Edward daca te simti rau ramanem acasa.. pe bune nu trebuie sa faci asta, ii spun pentru ultima oara.
-Oricum nu prea acord eu multa atentie scolii, va fi ca si cum as fi acasa.
-Ok dar sa fie clar numai pui gura pe bautura, si o sa ma asigur ca te oblig daca te opui cumva. Nu imi place sa te vad asa…
-Asa cum…? intreba zambind dulce.
-Asa.. slabit…
-Eu slabit? intreba ridicand din spranceana. Ok poate ca sunt putin dar imi revin. Doar sa beau o cafea si o sa vezi.
Se vedea ca era hotarat dar nu cred ca starea asta il ajuta prea mult si faptul ca il obligam practic sa vina la scoala ma chinuia si mai rau. Se intinse din nou pe pat si eram aproape sigura ca adormise la loc daca nu ma rugase sa ii fac o cafea. Si nu doar bauto a luat si la pachet. Nu credeam ca poate intra atata cafea intr-un om, dar ce ma mai mira la el?! M-am dus la Alice in camera care nu era nici ea intr-o stare prea buna.
-Buna dimineata, spuse somnoroasa.
-Hey, spun vesela. Cum ai dormit?
-Foarte bine, pacat ca prea putin.
-Mergi la scoala?
-Tu ce crezi? Cu cel mai mare chef din istoria mea ca si eleva.
-De ce nu ramai acasa ? o intreb incurcata
-Pentru ca nu vreau sa il am pe Carlisle pe cap. Nu prea e de acord cu chiulitul chiar daca ne lasa sa facem ce vrem, cu scoala e foarte sacaitor.
-Poate il convingi si pe Edward sa ramana, nici el nu se simte prea bine dar e foarte incapatanat.
-Sincer, nu cred ca pot. Daca tu n-ai putut..
-Uhmm…da , in fine te las sa te pregatesti, ma duc sa vad ce scot de la fratele tau.
-Bella? spuse ea inainte sa ies pe usa.
-Ce este? intreb curioasa.
Se inrosi putin dupa care se aseza pe pat cuminte. am asteptat sa vad ce zice pentru ca era destul de important pentru ea si ezita de cateva ori sa deschida gura.
-Haide Alice ce e … ?
-Vreau sa iti zic doua lucruri. In primul rand este legat de tine si voiam sa sti ca daca vreodata ai nevoie de… sfaturi.. sau nu stiu vreo favoare eu sunt aici sa te ajut si
-Stai asa Alice, ce fel de favoare?
-Stiu ca este ceva nou pentru tine si credema toate am fost emotionate la inceput dar chiar nu trebuie sa iti fie teama, Edward va avea grija de tine.
-Oh nu iar discutia asta, ceea ce facem eu si Edward e chiar treaba noastra pe aceasta tema nu mai discut.
-Dar e foarte ciudat ca voi doi inca… cunoscandu-l pe Edward nu trece asa mult timp pana…
-TERMINA!! DECI TERMINA ALICE, MA ADUCI LA DISPERARE SI TU SI TOATA LUMEA CARE NU ARE ALTCEVA DE DISCUTAT DECAT VIATA MEA SEXUALA CU EDWARD.
-Am vrut vreau sa fiu draguta si sa iti spun ca ai tot ajutorul meu, nu trebuie sa te agiti asa, se vede ca si tu esti stresata pe tema asta.
-Pai sunt, si faptul ca toti ma criticati nu ma ajuta deloc. Crezi ca nu imi este frica ca orice fufa ar vrea sa sara in bratele lui si sa ii ” satisfaca placerile?”
-Haide ca ajungem undeva unde nu trebuie, eu am adus asta in discutie pentru ca… as vrea in seara asta sa am casa doar pentru mine adica vreau sa vina Jasper si sa avem parte de un moment mai..intim. Crezi ca poti rezolva tu si Edward? Adica sigur Emm pleaca la Rosalie, Carlisle si Esme au unde.. problema este Betty dar o sa incerc sa rezolv si asta.
Am inceput sa rad si Alice se uita ciudat la mine. De ce nu a zis de la inceput ce vrea, ar fi fost mult mai usor si nu mai pierdeam atata timp pe un subiect nu foarte placut mie. Era chiar enervant faptul ca toata lumea stia de faptul ca eu si Edward nu o facusem. Ce era asa interesant in asta. Toata lumea se preocupa de parca erau ei implicati in vreun fel.
-Pai o sa vorbesc cu Edward si la cate cunostinte are cu siguranta casa va fi numai a ta, i-am spus zambind.
Aceasta ma imbratisa strans si imi multumii. Se indrepta spre sifonier intrebandu-ma daca am nevoie de ajutor. I-am zis ca ma descurc, stiam si eu sa ma imbrac si singura. Se pare ca asta nu trecea de la bautura.
M-am dus la Edward in camera si cand am deschis usa am avut o mare surpriza.
-Emmett de ce sari in pat? il intreb ingrijorata de sanatatea lui mintala.
-Ca sa ne trezim.
-Dar pe cine vezi tu ca doarme?
-Dute dracu si date jos din pat, tipa Edward cu juma’ de gura in timp ce se bataia pe saltea deoarece Emmett sarea nu se juca.
-O sa dai cu capu’n tavan, i-am spus razand
-Doamne ajuta, adauga Edward, nare el norocul asta.
-Haide fratilor scularea, ca avem treaba.
-Ce dracu treaba? intreba Edward
-Am avut asa o premonitie ca azi va fi o zi mare! spuse Emmett fericit
Ma intrebam de ce Emmett este intr-o stare asa buna si restul nu, care mai era si treaba cu el? Credeam ca va fi la fel de molesit ca si ceilalti deoarece si el bause extrem de mult. Edward era intins pe marginea patului si Emmett se puse langa el oprindu-se din sarit. Erau asa amuzanti unul langa altul, imi venea sa le fac o poza.
-O sa mor, spuse Edward morocanos. Doamne ce’i cu mine?! Emmett iesi afara.
-Opaaaa de ce sa ies? Ce nu poti face de fata si cu mine? intreba ranjind.
-Nu pot sa traiesc. Dute si mori la tine in camera.
Edward se ridica enervat din pat si m-am uitat la el uimita deoarece deodata parca isi gasise putere. Incepu sa cotrobaie prin buzunarele de la geaca pe care o avusese ieri seara si i-am oprit mana.
-Nici sa nu te gandesti.
-Haideeee, una singura, imi trebuie.
-Ba nu iti trebuie, esti tu incapatanat.
-Aseara nu eram incapatanat cand iti dadeam, spuse sarcastic.
-Aseara era aseara acum este acum. Asa ca lasa pachetu acolo inainte sa il arunc.
Se bosumfla si se intinse din nou pe pat. Emmett iesit morocanos din camera dupa insistentele lui Edward si se duse sa se imbrace pentru scoala. Am facut niste cafele si am trecut pe la fiecare sa le las cate una deoarece eu eram singura in stare sa faca asta. Edward statea rezemat de perete si se uita spre tavan. Era clar ca nu se simtea prea bine. I-am lasat cafeaua pe noptiera si m-am asezat langa el.
-Grea noapte ah? il intreb incercand sa zambesc.
El se uita la mine si zambi usor. Era adorabil, era minunat sa il am aici langa mine, sa il simt aproape, sa simt ca eu chiar contez pentru cineva, pentru el.
-Grea dimineata.
Ma trase mai aproape de el si imi saruta crestetul capului.
-Dar tu o faci mult mai usuoara, spuse impletindu-si mana cu a mea.
Am stat asa ceva timp , impreuna. Am incercat sa nu ma mai gandesc la nimic, contam doar noi doi. Fara scoala, stres, fanii lui infocati, probleme, drama, nimic, doar noi doi. Si eram fericiti asa.
M-am ridicat pentru ca era destul de tarziu si m-am dus spre sifonier sa iau niste haine. Am vazut ca Edward nu prea avea de gand sa se miste de acolo si m-am uitat insistent la el.
-Vreau o tigara…. se planse el.
-Hai lasa ca supravietuesti.
Am luat hainele din sifonier si el ma oprii atunci cand voiam sa deschid usa la baie.
-Ramai aici .
Am inghitit in sec si m-am dat din dreptul usii.
-Nu trebuie sa te duci la baie pentru orice, spuse zambind. Promit ca nu trag cu ochiul, sau cel putin o sa incerc.
Incepu sa rada usor,  si ma trase pe pat. Imi lua mainile si le puse peste ochii sai. Eu tremuram toata.
-Haide poti sa incepi sa te schimbi.
Am inceput sa rad.
-Dar am mainile ocupate, spun si incerc sa le dau la o parte dar el nu ma lasa.
-Eu nu le am.
Am inceput sa tremur usor in timp ce ma uitam la zambetul sau inocent de pe fata. Ma gandeam ca dimineata asta devenise mai perversa decat trebuia sa fie. Isi puse mainile pe picioarele mele si incepu sa imi dea jos pantalonii. Ma trase deasupra lui ca sa ii poata scoate jos , si se pricepea mai bine decat m-as fi asteptat, eu abia ma schimbam singura , dar sa o mai fac si legata la ochii. Incepu sa imi sarute abdomenul si am picat lipita in bratele sale luandu-mi mainile de la ochii sai pentru ca imi amortise corpul.
-Ah usor ai mai cedat, spuse continuand sa ma sarute pe buze. Tocmai cand ma simteam si eu mai bine.
Imi incrucisa picioarele in jurul taliei sale si incepu sa rada.
-Nu e vina mea, ok? Ar trebui sa ma lasi sa ma schimb.. normal.
-Ar trebuit.. dar nu vreau, spuse privindu-ma insistent in ochii.
Mi-am luat privirea de la el pentru ca ma topeam instant si am incercat sa ma gandesc la altceva. Pur si simplu imi pierdeam cunostinta cand facea chestii dastea.
Ne-am sarutat ceva timp pana n-am mai avut aer. A trebuit sa ne oprim deoarece cineva batea la usa. Edward ma baga sub plapuma si se duse sa deschida usa. Am inceput sa chicotesc sub plapuma si el statea in fata usii in timp ce se certa cu Alice.
-Nu suntem gata, spuse el rapid, poti sa pleci.
-Cum adica sa plec? spuse Alice indignata. Unde e Bella?
-La baie, spuse simplu.
Mincinos mai era.
-Ah Doamne enervant mai esti , mai ales cand te si stradui. Vreau sa iti spun ca Rachel vrea sa vorbeasca cu tine in sufragerie.
-Rachel? intreba Edward mirat.
Acesta iesii pe usa imediat cum ii auzi numele, si inchise usa in spatele lui. M-am enervat putin, ce era asa important incat sa iasa fara macar sa se uita in urma? Stiam ca era foarte apropiata de ea, si ii era ca si mana lui dreapta, se ocupa de tot ce trebuia in scoala si era una dintre cele mai populare persoane, deoarece era foarte apropiata de Edward. Daca eram putin geloasa? Da chiar eram, deoarece eu nu aveam parte de privilegiile astea. Cred ca de cand il uram pe Edward eu eram inca geloasa pe capacitatea lui Rachel de a se integra si de a face orice vrea. Desigur era frumoasa si avea un corp demential, si haine de firma , se respecta ca persoana si baietii alergau dupa ea mereu, dar ea niciodata nu a avut relatii, si asta mi s-a parut suspect. Edward mi-a spus ca ea si Max se cunosteau dinainte, de cand el fusese.. cu panarama aia. Nu cred ca il placea pe Edward in felu ala.. sau poate ma inselam, dar eu credeam doar ca ii este foarte devotat. Am sarit ca arsa din pat si m-am imbracat mai rapid ca niciodata. Am coborat scarile val vartej si i-am vazut pe canapea. Radeau. Nu il prea vedeam niciodata pe Edward razand asa, mai ales cu persoane din afara familiei. Rachel ma observa si ma saluta zambind. Am salutato si eu incercand sa fie prietenoasa desii nu prea eram in apele mele.
-UITE CINE E GATA, urla Alice din capatul scarilor.
Mi-am dat ochii peste cap si m-am asezat in capatul celalalt al camerei. Stiu ca nu era politicos sa ii intrerup dar nici nu puteam sta degeaba in camera mea.
-Ma doare capu’ de mor Rachel, spuse Edward cascand.
-Ohhh puiule, hai sa cumparam niste muraturi.
-Nu prea merg la mine, dar mersi oricum.
Chiar daca eram fericita de relatia placuta dintre cei doi, tot nu eram multumita sau impacata.
-Edward ar cam trebui sa plecam, i-am spus sperand ca vom merge odata la scoala.
Dar apoi am regretat si mai mult, acolo erau si mai multe fete, si avand in vedere ca el nu prea dadea pe la ore.. era perfect.
-Sigur iubire, mergem imediat.
Am mers sus sa iau gentile dupa care Alice si Emmett coborara si ei molesiti.
-Cine dracu merge la scoala pe vremea asta?! intreba Emmett enervat.
-Toata lumea, spuse Alice bosumflata. Rachel tu cum de esti asa in forma?
-Eh, ma mentin, oricum am treaba azi , spuse si se uita spre Edward.
-La ce te referi? intreb curioasa.
-Lasa papusa, ca nu’i treaba de tine.
Edward ma lua de mana si m-am incordat. El se uita ciudat la mine dupa care ma trase la pieptul sau.
-Nu face fata asta ca nu-mi place, ia spune, ce nu’ti convine? intreba el mangaindu-mi obrazul.
-Faptul ca eu nu am voie sa stiu de treburile tale, de ce le ti asa secret.
-Dar nu sunt un secret, altfel si-ar pierde tot farmecul. Pur si simplu nu e asa important pentru tine.
Am ajuns la scoala foarte repede. Rachel a venit cu noi spre fericirea tuturor. Cand Edward s-a indreptat spre locul sau obisnuit spre parcare cu toti au facut niste fete de inmormantare cand au vazut ca locul era ocupat. Am incercat sa il calmez pe Edward dar el cobora enervat din masina.
-Ce dracu mai e si asta?! tipa Rachel uimita. Sti a cui e masina? intreba ea terifiata.
-Uimestene, spuse Emmett agitat si dornic de cearta.
-A retardatului de Caleb, spuse ea cu jumatate de gura.
-A fost, o corecta Edward si se duse spre curtea scolii.
Mergea repede si a trebuit sa alerg ca sa il prind din urma. Rachel ma prinse de mana si m-am uitat urat la ea. Ce dracu voia sa ma lase in pace nu il puteam lasa pe Edward sa faca o prostie din nimic.
-Unde crezi ca te duci? intreba ea linistita.
-Unde vreau. De ce nu am voie? intreba ridicand din spranceana.
-Ba da ai, dar lasa lucrurile asa, nu te baga peste asta, nu e treaba noastra. Nu intelegi ca asta e doar o modalitate de a se impune in fata lui Edward, si din cate am auzit nu e singurul lucru pe care Caleb vrea sa il faca. Nu vreau sa cobesc dar sio face cu mana lui. In plus sunt zvonuri cum ca a intrat deja in gasca lui Mike si ratatii lui.
-Caleb nu ar face asa ceva! tip uimita.
-Ba da chiar ar face. Eu chiar am vrut sa il ajut la inceput, chiar daca pe sorsa nu am suportato, dar asa nu se mai poate. In plus tu esti vinovata pentru ca din cauza ta se intampla toate astea, si Edward stie.
-Ce vrei sa spui? intreb crispata.
-Adica de ce ar avea Caleb ceva cu Edward dintro data? Avand in vedere ca inainte de relatia voastra el chiar voia sa ii faca pe plac, dar deodata s-a schimbat totul si e din cauza ta si a faptului ca el te place. Are ura asta pentru Edward deoarece el are ceea ce vrea el, si aici ma refer la tine. Asa ca lasal pe Edward sa se ocupe de asta ca ar fi cazul, nu vreau sa fiu rea, dar s-a cam lasat de meserie.
Eu si Rachel am asteptat pe banca in fata parcarii. Desigur, nu a trebuit sa asteptam foarte mult pana sa auzim de marele scandal pe care il facuse Edward din cauza parcarii masini. M-am uitat la Rachel care zambea multumita de rezultat. Imi explica apoi de unde vine aceasta bucurie.
-Nu vreau sa il supar pe Edward, dar deja lumea incepea sa se intrebe ce s-a ales de el, daca mai este sau nu cum era inainte, deoarece trecea cu vederea prea multe lucruri, dar acum, totul a revenit la normal, spuse ranjind.
Il cautam pe Edward dar nu il vedeam pe nicaieri, desii ii auzisem numele de o gramada de ori, deoarece elevii nu se mai opreau din barfit. Ce bine de ei, aveau subiect nou de discutie, probabil se plictisisera prea mult. M-am dus la masina lui Edward care era parcata chiar in spatele masinii lui Caleb, ma mir ca nu intrase in ea cand i-am vazut si pe ei apropiandu-se. Rachel se puse langa mine si zambea victorioasa.
-Ia jegu asta de masina din fata mea si carate inainte sa te lipesc sub ea, ii spuse Edward agresiv.
-Dar nu stiam ca e ocupat, si cum am ajuns inainte, am parcat. Era gol.
-Tu nu intelegi ca nimeni nu parcheaza in locu’ asta? Vrei sa iti desenez cu creta pe loc sau ce? Nu ma intereseaza ca nu stiai, trebuia sa te interesezi, aici nu parcheaza nimeni inafara de mine!
Am facut cativa pasi in spate din instincul de autoaparare, mai ca imi venea sa si fug.
-Nu ma intereseaza, nu ti-a cumparat nimeni loc, si daca o sa vin si maine, si aici o sa fie gol, o sa parchez.
Toata lumea prezenta scoase un Ooo. Pana si eu cascasem gura din obisnuinta. Din toata experienta mea, ca si observatoare, care insemna… cam toata viata mea, niciodata nu i se impotrivise lui Edward sau familiei lui. Caleb va ramane in istorie pentru asta.. imi zic meditand, dar imi schimb imediat parerea dupa ce il vad cu fata lipita de parbriz. Nimeni nu a intervenit, sa il ajute macar, sau sa il opreasca pe Edward.
-Asculta copilasule, vad ca nu ai inteles cu vorba buna, nu stiu ce e in capu’ tau, dar tocmai ti-ai semnat sentinta.
L-a dat cu capu de geam inca odata dupa care ii deschise usa de la masina si il baga inauntru. Se urca in masina lui si incepu sa dea inapoi pana i-a scos masina din parcare. Nu erau foarte avariate dar nici intacte nu erau. Nu cred ca asta era problema la Edward , dar Caleb nu se simtea prea bine si isi tinea capu pe volan pana cand ajunse in mijlocul parcarii. Edward parca masina normal in locul lui de parca nu se intamplase nimic. Se stransese mai mult de jumatate de liceu la scena, si spre placerea tuturor, eroul lor castiga din nou. Cobora din masina si il scoase pe Caleb din nou din masina care se zbatea in stransoarea lui.
-E ultima data cand se va intampla asta, pentru ca urmatoare data o sa te lipesc pe tine de masina si o sa intru in primu’ gard. Deci, sa mai repetam odata, al cui e locul asta de parcare? intreba Edward uitandu-se in ochii lui.
-Al …tau, spuse Caleb infrant si tinandu-se de cap.
Incepuse sa ii curga sange si eram chiar ingrijorata nu voiam sa intre Edward la belele din nou si nici sa pateasca Caleb ceva.
-Ai vazut ce simplu era? Chiar trebuiau atatea complicati… vad ca acum toata lumea prefera metoda asta. Si ca sa fie clar, spuse mai tare fiind constient ca toata lumea il asculta, daca va mai prind ca faceti porcarii dastea cu mine, o sa vio luati triplu.
Ii dadu drumu’ lui Caleb si acesta se sprijinii de masina lui.
-Ai grija unde parchezi maine dimineata, ii spuse Edward si se indrepta spre mine impletindu-si mana in a mea.
Eu cred ca tremuram si el se uita ingrijorat la mine.
-Iubire esti bine ? intreba mangaindumi obrazul. Ai patit ceva?
-Cred ca e doar…. putin soc. Sunt bine, nu iti face griji.
-Imi pare rau ca a trebuit sa vezi asta, ma simt groaznic acum.
-Nu Nu Nu, e treaba ta, am zis ca nu ma bag. Nu trebuie sa te simti vinovat deloc.
El ma lua in brate si mi-am pus capul pe pieptul lui. Ma strange in bratele sale si m-am mai calmat, trebuia doar sa il am langa mine si imi trecea orice imediat.
Eram fericita ca in sfarsit nu ne mai intrerupea nimeni. Daca era nevoie de asta pentru a ma putea bucura de putina liniste alaturi de Edward eram dispusa sa imi asum lucrul asta. Cred ca erau prea speriati ca sa se aproprie. Am inceput sa rad si Edward se uita la mine intrebandu-ma ce am.
-Doar ma gandeam cat de linistita e toata lumea in jurul tau, cred ca s-au speriat.
-Oh stai tu linistita ca nu va trece prea mult timp pana sa revina iar la instinctul de turma, deci ar fi mai bine sa ne bucuram de aceste momente.
-Mergi la ora? intreb cu speranta ca va zice da.
El statu pe ganduri putin dupa care ma intreba ce ora avem.
-Ah da, sa sti ca mi-am programat cateva ore doar cu tine, si oricum chiar daca nu le aveam cu tine tot aveam de gand sa stea cu tine pentru ca nu vreau sa te mai las in pace, deci va trebui sa ma suporti.
Am inceput sa rad si sa imi dau ochii peste cap.
-Imi dau seama cat de groaznic va fi. Sa ma gandesc cum scap de tine.
-Ha Ha, pai lasa-ma sa iti spun ca va fi imposibil.
Ma lua de mana si am pornit spre scoala. Era chiar mai bine decat ma asteptam. Daca stiam ca cearta cu Caleb ar fi creat atatat pace si liniste, clar m-as fi trezit cu o dispozitie mult mai buna. Holul era plin, dar nimeni nu se arunca pe Edward. Simteam putin ca revenisem la perioada in care se arunca cu rosii in mine doar pentru simplul fapt ca respiram. Toata lumea ma ura, si acum totul mi se pare amuzant.
Ne-am asezat in banca si dupa cateva secunde mi-am dat seama ca mi-am uitat geanta in masina. Am vrut sa ma ridic dar Edward ma oprii.
-Unde te duci? intreba uitandu-se mirat la mine.
-Nu am luat gentile din masina.
-Gentile?
-Da si a ta, pentru ca se pare ca nu e asa importanta incat sa o iei la tine.
El incepu sa rada pentru cateva minute si am asteptat rabdatoare sa termine deoarece nu intelegeam ce e asa amuzant pentru el.
-Cand termini sa imi spui, ii zic intorcandu-ma cu fata spre tabla.
Stateam in ultima banca, de fapt banca era ocupata dar Edward a vrut sa se aseze acolo deoarece nu o suporta pe profesoara asta de niciun fel si banca s-a eliberat imediat.
-Scuze, doar ca nu am mai venit de mult timp cu un ghiozdan la scoala.
-Deci ma lasi si pe mine sa le iau sau ai de gand sa nu?
-Am de gand sa nu, spuse ranjind punandu-ma in poala lui.
Acesta il chema pe Sebastian, un tip cam timid si destul de linistit chiar daca cateodata o mai dadea in bara , si aceasta venii langa banca noastra.
-Dute si i’a si tu gentile din masina, spuse Edward inmanandui cheia.
Aceasta aproba din cap dupa care iesii din clasa. M-am uitat uimita la el vazand ca lumea chiar face ce spunea el. De cand era cu mine nu prea mai profita de toate astea, dar o discutie cu Rachel putea schimba multe.
-Apropo, Alice mi-a spus ca vrea sa fie singura cu Jasper in seara asta, ce facem? il intreb zambind.
El se gandi cateva minute dupa care ochii ii sclipira de parca ii venise cine stie ce idee.
-O sa vedem noi, spuse rapid.  Trebuie sa ii fac serviciul asta lui Alice, doar e sora mea, spuse el facand niste ochii de catelus.
-Ce frate bun mai esti, hate date in spectacol, spun sarcastica.
Clasa se umplu, fiecare la locul lui, uitandu-se mirati spre Edward care nu avea ce cauta aici deoarece nu era ora lui. Expresiile de pe fata lor ma amuzau foarte tare, unii erau curiosi, altii barfeau, altii se retrageau in ultimele banci cat mai departe de noi. Edward parea ca nu ii baga in seama, si eu nici nu stiam ce e in mintea lui. Ma enervasem mai devreme din cauza relatiei lui cu Rachel deoarece ea il cunostea mult mai bine ca mine si asta ma scoatea din sarite. Stiam ca aveam timp destul si ca pe mine ma iubea nespus, dar totusi nu imi puteam scoate asta din minte. Meritam sa aflu mai mult.
-Am vazut ca esti foarte apropiat de Rachel, spun incercand sa par neinteresata.
El se prinse de tentativa mea si spuse simplu:
-Da, imi este ca o sora. Doar atat.
Pusese accent pe atat, si raspunsul lui ma bucura nespus.
-Nici nu ma asteptam la altceva… spun lasand propozitia in aer.
-Cum sa fie altceva cand am langa mine cea mai perfecta fata de pe pamant? spuse sarutandu-ma scurt pe buze.
-Si care ar fi aia? intreb razand
-Angela, spuse si arata spre banca din fata noastra.
L-am plesnit si el incepu sa rada.
-Au, se vaita el.
-Da sunt sigura ca o sa faci o rana foarte mare din cauza mea, spun ironica.
-O sa ma bagi in spital, zise prefacandu-se trist.
Am inceput sa rad si profesoara intra in clasa. Telefonul lui Edward vibra deoarece primise un mesaj. L-am citit si eu, si din ce apucasem sa vad era de la Max si ii spunea despre Caleb si faptul ca s-a dus la director din cauza a ceea ce se intamplase mai devreme.
Sebastian intra si el pe usa cu ghiozdanele noastra chiar daca profesoara tipa la el sa se duca mai repede in banca el venii spre noi sa ni le inmaneze si ii dadu cheia inapoi lui Edward.
-Multumim, am spus avand in vedere ca Edward nu se simtise.
Sebastian aproba din cap putin mai fericit decat inainte si se puse in banca lui.
-Buna ziua clasa, tipa profesoara avand in vedere ca nimeni nu tacea.
Deodata se facu mai liniste. Doar Edward tasta pe telefon. Nu am vazut ce a scris dar l-am simtit destul de calm deci nu a trebuit sa imi fac grij.
-Domnule Cullen pot sa stiu ce cauti la ora mea? intreba profesoara iritata. Din cate stiu aveam sa te vad abia la a patra ora.
-Haideti sa fim seriosi, cand m-ati vazut pe mine vreodata la ora dumneavoastra. Va rog nu va flatati.
Profesoara se enerva si jumate de clasa incepu sa rada. Am pufnit si eu. Edward ma avertizase cu privire la faptul ca nu o suporta de niciun fel deoarece in primul an a vrut sa il exmatriculeze si pe el si pe Alice si de atunci ii face viata amara de cate ori poate. Din cauza lui nu mai vine cu masina la scoala, saraca femeie trebuie sa mearga pe jos kilometri intregi, deoarece mereu iesea cu ea avariata.
-Vrei sa mergi la director?
-Nu stiu, vreau? intreba Edward serios. Sincer nu v-ati saturat de replica asta? Oricum stiti ca nu ajung pana acolo. Asa ca va rog nu mai pierdeti timpul cu mine, mi-am schimbat orarul pentru ca imi era prea drag de dumneavoastra, si am zis sa ma vedeti de doua ori pe zi, nu’i asa ca e o idee incantoare. Stiu ca va place.
-Da , imi face cea mai mare placere. E intodeauna o binecuvantare sa te vad domnule Cullen, de aceea incerc sa o fac cat mai rar, nu cred ca pot suporta extazul. E oficiala mutarea ta sau ma faci sa pierd timpul degeaba?
Edward isi dadu ochii peste cap.
-Mda este.
-Foarte bine atunci, sa incepem ora, si te rog sa nu mai butonezi telefonul in timpul orei mele, ti-am zis asta de o mie de ori.
-De parca ar fi posibil, spuse Edward morocanos.
Isi puse mana peste a mea si imi zambi. Eram fericita cand il vedeam zambind in felul asta, de parca o facea din toata inima. Imi doream sa il vad fericit.
Euforia mi-a fost intrerupta de profesoara care se apleca pe banca noastra si ne puse sa ne deschide cartile la pagina 65. De fapt doar eu am deschiso deoarece Edward era prea ocupat cu telefonul. I l-am luat enervata din mana si i-am dat drumul in buzunarul de la geanta mea. El se uita socat dupa care i-am zambit satisfacuta. I-am aratat spre carte si i-am soptit: Parca voiai sa treci clasa, si din cate stiam, telefonul nu e cea mai buna metoda.
El adauga: Si din cate stiam, deja ti-am demonstrat ca am invatat destul, tu ai fost cea care nu si-a indeplinit partea, spuse viclean.
Aici m-a prins. Imi era groaza de chestia aia, si pe cat eram de fericita ca pusese mana pe carte, cu atat eram de ingrozita. Oricat de doritor era Edward eu nu eram chiar asa.
-Ce s-a intamplat? intreba Edward prefacandu-se mirat.
-Nimic… doar ca…
-Doar ca… pariul e pariu si trebuie sa iti indeplinesti pedepsa.
-O sa se intample si asta, am spus rusinata.
-Abia astept, spuse ranjind la mine fericit.
Ma saruta pe frunte dupa care se intoarse spre tabla.
Ma tot gandeam la ce imi spusese Rachel. Nu puteam sa cred ca lui Caleb chiar ii placea de mine. Adica ce era cu el? Eu credeam ca se prosteste. Era ciudat faptul ca ceilalti din jurul meu aflasera de asta si eu nu am putut sa imi dau seama, dar oricum nici nu am acordat prea multa atentie. Voiam sa vorbesc cu Caleb despre asta si sa il fac sa inteleaga ca degeaba se baga in probleme, eu nu aveam cum sa imi schimb sentimentele fata de Edward. Era imposibil ce incerca el, si va vedea ca va gasii alta fata la un moment dat si va regreta asta, cel mai rau fiind faptul ca nu va mai putea da inapoi prostiile de acum.
Ora asta trecea ca dracu si profesoara tot tipa la noi sa nu vorbim sau sa facem galagie. Ma intrebam ce vom face in seara asta, oricum eram fericita ca nu trebuia sa ma despart de Edward. M-am uitat la el si parea ca nu e cu picioarele pe pamant.  Se gandea la orice dar nu aici. Deodata se auzi vocea enervata si ragusita a directorului.
-Edward Cullen, in biroul meu acum.
M-am uitat urat si apoi m-am intors spre Edward care isi dadea ochii peste cap.
-Te duci? il intreb trista
-Mda, idiotu de Caleb probabil s-a dus la director, crede ca el ii va rezolva probleme, acesta rase, de parca ar fi posibil asa ceva.
-Vin cu tine, spun hotarata.
-Oh stai linitita, ne vedem dupa. O sa te astept afara.
Am aprobat din cap si m-am uitat trista cum pleca. Doar daca Caleb ar fi stiut ca problemele nu se rezolva asa… sa implici profesorii iti aduce mai multe probleme decat daca ai fi lasat lucrurile asa.

Edward pov

Uram toate complicatiile astea. De ce trebuia sa ii dau iar explicatii directorului si trebuia sa pierd timpul din nou cu advertismentele lui de tot rahatu. Holul era gol si m-am dus direct spre biroul directorului ca sa mai scutesc timp. Cel mai tare ma enerva faptul ca ii promisesem Bellei ca voi trece la toate materiile, iar problemele cu directorul cu siguranta nu ma ajutau. Trebuia sa vad cum o scoteam la capat si de data asta. Sa nu uitam ca trebuia sa organizem si porcaria aia pentru strangerea de fonduri care habar n-am cand trebuia sa aiba loc, dar oricum nu cred ca era recent pentru ca altfel ne-ar fi anuntat bosorogul.
Am deschis usa fara sa mai bat si era exact cum ma asteptam. Sau poate mai rau deoarece am vazut si un om mai in varsta care cred ca era tatal lui. Daca credea ca ma impresioneaza cu faptul ca isi aduce si parintii se insela amarnic.
Doamne baiatu asta chiar era un pampalau.
-Ma bucur ca ne-a onorat cu prezenta domnule Cullen.
Da serios acum asta spune de fiecare data cand vin la el in birou.
-Mda si pe mine ma mira, spun si ma asez.
-Ai ceva sa ne spui? ma intreba el zambind fals.
-Chiar nu am, cred ca dumneavoastra aveti, atata timp cat dumneavoastra a’ti vrut sa vin, ii zambesc la fel de fals.
-Sa sti, chiar am, spuse el. Dar mai bine il lasam pe colegul tau sa vorbeasca. Am auzit ca aveti cateva altercatii.
Am asteptat indiferent sa vad ce dracu are de zis, tot ce voiam era sa ma intorc la Bella.
-Trebuie sa platesti pentru daunele aduse masinii lui Caleb, ma anunta directorul.
Problema nu era faptul ca eu trebuia sa platesc ceva, problema era ca idiotul isi anuntase parintii si directorul, cine dracu face asta?! Trebuie sa fi cel mai mare ratat de pe pamant pentru a face asa ceva.
-Ma scuzati, dar ce fel de acuzatii mi se aduc ? intreb prefacandu-ma ca nu stu despre ce era vorba.
-Edward sti foarte bine ce ai facut, i-ai avariat masina, spuse directorul incepand sa se enerveze ca deobicei.
-Aveti cumva dovezi ca eu am fost vinovat? As vrea sa le vad.
-Caleb spune ca tu esti de vina, si la ce antecedente ai…
-Si asta e dovada voastra? Faptul ca am antecedente? Poate ca ar trebui sa imi sun si eu tatal, sa afle ce fel de acuzatii mi se aduc pe nedrept.
-Nu este nevoie sa iti suni tatal, spuse directorul tenstionat.
-De ce nu? Am dreptul la aparare, in plus de ce tatal meu nu are voie sa vina dar al lui da? Se numeste constrangere.
-Dar toata scoala a fost de fata cand ai facut asta, spuse Caleb iritat.
Oh chiar la asta voiam sa ajung, spun malefic in minte.
-Pai daca e asa, atunci chemati pe cineva care a fost ” prezent ” sa zica daca eu am vreo vina.
Mai perfect de atat nu se putea. Si Emmett care imi zisese mie de dimineata ca nu se mai intampla nimic interesant la scoala. Pentru el oricum nimic nu era destul de interesant daca nu includea bautura sau pe Rosalie.
-Chiar asa vom face, spuse directorul increzator. Dar acum intoarceti-va la ore.
Evident ca nu va face asta. Si tocmai am pierdut timpul degeaba. Am iesit dupa Caleb din birou si l-am oprit imediat ce am ramas singuri. Ce o sa ma mai distrez din cauza lui.
-Tin sa te anunt ca ai face bine sa iti anunti taticul ca vrei sa te transferi, pentru ca nu mai ai mult si o sa te mut eu cu forta.
El se uita urat la mine si vru sa plece dar nu i-am dat drumu.
-Nu stiu ce vrei sa faci, dar asculta-ma bine, daca tin la ceva mai mult decat orice pe lume e la Bella, asa ca ai face bine sa iti iei gandul ca vreodata ai putea sa ma desparti de macar un fir de par de al ei.
-Nu ma intereseaza ce vrei tu. Eu stiu sigur ce vreau, sa o lasi pe Bella in pace deoarece e prea buna pentru tine.
-Daca e nevoie o sa o duc si la capatul pamantului si te asigur ca nu o sa o mai vezi niciodata in viata ta, spun enervat de atitudinea lui.
-Nu stiu ce i-ai facut dar o sa isi revina ea, si o sa vezi cat o sa mai regreti.
-Abia astept, dar pana atunci aduti aminte ca e a mea, si doar a mea. Asa ca daca ai chef sa astepti dupa ea, te sfatuiesc sa o lasi balta pentru ca niciodata nu va fi cu tine, nici macar peste cadavrul meu. De azi ai interdictie sa mai respiri macar in directia ei.
Am plecat plin de nervi asta ca sa nu ii sparg capul chiar in fata biroului directorului. Il uram pentru simplul fapt ca exista, dar voi avea eu grija sa se invete minte. De mult timp banuisem ca o place pe Bella, si nu il condamn pentru asta, dar asa ceva nu puteam permite. Bella era a mea si acest idiot nu va pune mana pe ea. M-am dus spre clasa ei unde am asteptat cuminte sa iasa. Nu imi puteam scoate din cap faptul ca nenorocitul ala avea cine stie ce pretentii la ea. Trebuia sa fac ceva altfel inebuneam la propriu. Niciodata nu ma mai simtisem amenintat. Asa ceva nu puteam accepta, era ca si cum se rupea ceva in interiorul meu doar la gandul ca alt baiat ar putea sa o ia de langa mine. Se auzi soneria si am incercat sa imi revin deoarece nu voiam sa o speri oricum stiam ca ma va intreba ce s-a intamplat la director. Au iesit cativa elevi din clasa si am incercat sa nu rad cand s-au speriat de mine care asteptam cuminte langa perete. Intr-un sfarsit am vazuto si pe ea, ca mi s-a parut ca asteptasem o vesnicie. Avea o privire blanda pe fata si zambi cand ma observa. Practic sarii in bratele mele usurata si fericita si puteam spune ca simteam acelasi lucru.
-E totul bine? intreba ea
-Desigur. Stai linistita, nu e nimic de care sa iti faci tu griji, spun incercand sa par linistit.

Bella

Daca credea ca il voi crede se insela. Se vedea clar sa era tensionat si voiam sa vad ce se intampla cu el. Dar eram sigura ca nu imi va spune nimic ca sa nu ma preocup asa ca trebuia sa aflu de la altcineva, si stiam exact de la cine. Ne-am indreptat spre iesirea din scoala la fel de linistiti ca inainte. Eram fericita totusi ca nu ne mai deranja nimeni pe moment. Ne-am indreptat spre grupul nostru de prieteni care se pare ca discutau ceva foarte aprins.
-Hey, ii spun lui Alice care ma imbratisa zambareata.
Aceasta ma lua de mana si ma trase mai departe de restul.
-Ai vorbit cu Edward? intreba ea mai discret.
-Da sigur, e ca si aranjat. Casa e doar a ta Alice, spun zambind.
Aceasta se lumina toata la fata cand auzi si incepu sa topaie de fericire.
-Mersi Mersi Mersi Mersi Mersi Mersiiiii, esti cea mai buna prietena pe care o poate avea cineva! spuse chitaind.
-Nu ai pentru ce Alice, sa va distrati, spun vesela.
-Dar de tine, unde mergeti? intreba curioasa.
-Habar n-am, spun ridicand din umeri, nu mi-a spus nimic.
Alice aproba din cap si ne-am asezat pe banca langa ceilalti.
-Ce s-a intamplat la director Edward? intreba Max putin preocupat.
Edward se incorda si puteam vedea pe fata lui ca nu era asa relaxat ca deobicei, chiar daca incerca sa para. Ce naiba se intamplase cu el?
-Doar idiotul de Caleb , a venit sa se planga la director. A mai venit si cu parintii.
-Ce ratat, spuse Emmett. Nu e in stare sa isi rezolve singur problemele.
-Oricum nu cred ca isi va bate cineva capul cu asta. Dar oricum pe retardatul ala de baiat nu mai vreau nici macar sa respire in directia noastra.
-Ar putea sa nu mai respire deloc, spuse Emmett zambind malefic.
-Mda ar fi o idee, dar prefer sa nu, nu vreau sa ajungi la puscarie Emmett, spuse Edward sarcastic.
-Deci e oficial? Caleb iese din discutie? intreba Rachel.
-A iesit de tot din discutie, spuse Edward sumbru.
Puteam vedea pe fata lui era atat de nervos, avea pumnii stransi si o pozitie incordata. Nu se simteam deloc bine si ma durea sa vad asta. Voiam sa stiu ce patise. L-am chemat pe Edward langa mine si l-am luat de mana. Am mers putin mai departe de ceilalti deoarece nu voiam sa auda toata lumea ce urma sa vorbim.
-Poti sa imi spui te rog ce s-a intamplat? Nu te vad deloc in apele tale. intreb ingrijorata.
-Nu s-a intamplat nimic iubire, spuse cu ochii indurerati.
-Ba da, stiu ca s-a intamplat ceva, nu sunt asa proasta incat sa nu imi dau seama. Ce ai vorbit cu Caleb?
-Te rog sa nu ii mai pronunti numele, spuse enervat.
-Nu o sa mai fac asta, dar spune’mi ce ai. Gandeste’te si la mine, crezi ca imi place sa te vad asa si nici macar tu nu vorbesti cu mine despre asta.
El ofta si apoi se uita in ochii mei in timp ce incepu sa vorbeasca.
-Cred ca de la ultima mea … relatie am devenit putin cam paranoic. Imi e frica sa nu te pierd, si faptul ca stiu ca am competenta …
-Stai asa ce competenta? intreb mirata.
-Sti si tu foarte bine ca idiotul de Caleb te place, si tot nu vrea sa renunte la asta.
-Esti gelos pe Caleb? Te rog Edward, toate fetele din scoala asta te vor, dar tu crezi ca eu stau si ma enervez la fiecare lucru pe care il aud despre tine? Sti foarte bine ca nimic nu va intervenii intre noi. Nu te-as lasa pentru nimeni si nimic in lume, pentru numele lui Dumnezeu m-am mutat si de acasa.
-Stiu foarte bine asta, dar pur si simplu nu ma pot controla, imi vine sa ii sparg fata de fiecare data cand il vad.
-Dar cine a zis ca trebuie sa il vezi. Vreau doar sa te calmezi si nu uita tu esti singurul care conteaza pentru mine, vreau sa lasi in urma ceea ce s-a intamplat atunci, nu se va mai repeta.
L-am vazut cum incearca sa se mai linisteasca si asta ma mai linistii si pe mine. Mi-a spus ca nu vine la urmatoarea ora si asta m-a suparat automat.
-Ce am vorbit noi doi? ii spun certandu-l ca o mama constiincioasa.
-Stiu Stiu, si imi pare rau, dar o sa vezi ca o sa ma tin de cuvant, dar acum nu pot, chiar trebuie sa merg in alta parte.
Oftez si fac un botic suparat pentru ca nu imi placea cand ma lasa singura, mai ales la scoala. Era ca si cum ma lasa singura pe campul de lupta.
-Ok e in regula, oricum am urmatoarea ora cu Alice, deci o sa imi tina ea de urat.
El ofta usurat de parca si el era fericit ca nu ma lasa singura. Baiatul asta clar era ingrijorat de Caleb si nu il intelegeam deloc. Chiar credea ca urma sa il parasesc pentru altcineva ? Era asa prostut, nu as face niciodata asa ceva, cand o sa intelegeaga ca el era totul pentru mine.
-Sa te intorci repede, ii spun imbratisandu-l strans.
Mirosea atat de bine, cineva ar trebui sa faca un parfum dupa mirosul lui impecabil de perfect. Mi-am apasat capul pe pieptul sau si ma simteam asa de comod ca nu credeam ca ma mai putea dezlipii cineva de acolo. Nu neg faptul ca adoram ceea ce se afla dedesubtul tricoului…
M-am indepartat rapid deoarece amintiri din dimineata asta facea ravagii in mintea mea si nu voiam sa imi pierd controlul.
-Hey.. nu asa rapid, spuse si ma trase din nou spre el.
Ma saruta cu arzoare dand la o parte cu o simpla atingere a buzelor sale a tot ceea ce incercasem sa imi scot din minte. Pur si simplu ma luase valul din nou din cauza a ceea ce el producea in mine atunci cand ma saruta. Inca nu puteam crede ca dupa tot ce se intamplase, el era al meu, si cu siguranta nu aveam sa las pe nimeni sa strice asta.
Am fost intrerupti de soneria idioata care anunta faptul ca trebuia sa ne despartim, dar din fericire Edward nu intrerupse sarutul, de parca imi citise gandurile.
Alice ma trase de mana si parca ma forta sa ma dau la o parte.
-Sa sti ca esti foarte nepoliticoasa, ii spuse Edward enervat. Tocmai eram in mijlocul a ceva.
-Lasa ca aveti voi timp sa terminati, acum trebuie sa pleci.
Edward isi dadu ochii peste cap si isi lua la revedere de la mine cu inca un sarut dar de data asta mai rapid si ma lasa sa plec cu Alice.
-Deci tu sti unde se duce? intreb putin jignita.
-Nu chiar, dar stiam ca trebuie sa plece, Max mi-a spus.
Am aprobat din cap si apoi o idee stralucita mi-a venit in minte.
-Auzi Alice, vrei sa mergi neaparat la ora acum? o intreb cu speranta ca va zice nu.
-Normal ca nu, ma sti pe mine asa silitoare?
Am ineput sa rad, de fapt fara de fratii ei care erau de o mie de ori mai rai decat ea, se putea spune ca e silitoare. Sau cel putin se straduia, asta daca vreo pereche de pantofi nu intervenea intre ea si studiu.
-Ah super, pentru ca trebuie sa rezolv ceva neaparat.
-Cum ar fi? intreba stramband din nas.
-Vreau sa vorbesc cu Caleb, spun ferm.
Expresia de pe fata ei nu parea ca e foarte de acord cu decizia mea si stiu ca avea dreptate dar pur si simplu nu ma puteam abtine. Eram nervoasa pe faptul ca il facea pe Edward nefericit si el nu merita asta dupa ce in sfarsit isi gasise si el linistea.
-De ce ai face asta?
-Pentru ca trebuie. E de datoria mea.
-Eu zic sa il lasi pe Edward sa se ocupe de asta, spuse serioasa.
-Mda si eu m-am gandit la asta, dar nu pot sta cu mainile in san sa vad cum ei doi se cearta pe ceva ce nu are sens. Caleb trebuie sa inteleaga ca eu il iubesc sincer pe Edward si sa inceteze sa se mai chinuie singur si pe noi in acelasi timp.
Ne-am indreptat spre locul in care statea, si era singur. Imi aducea putin aminte de vremea in care si eu eram singura.
-Alice poti sa astepti aici? O sa vin repede, ii spun putin stresata.
-Sigur, aici te astept, spuse zambind slab.
M-am apropiat de el si el se inveselii putin vazandu-ma langa el. Era trist, si stiam exact motivul. Nu imi facea placere ca eu sa fiu motivul pentru care oamenii sufera de aceea trebuia sa vorbesc cu el. Nu ma simteam deloc comfortabil si acum Caleb avea de suferit inzecit dupa ce isi declarase in sfarsit sentimentele, si culmea nu mie, ci iubitului meu.
-Hey, esti bine? il intreb pe un ton placut.
-Nu stiu, spuse simplu.
M-am asezat langa el si nu intoarse capul spre mine.
-Vreau sa vorbim.
-Eu nu. spuse cu juma’ de gura.
-Dar tot trebuie sa vorbim, ii spun ferm. Nu se poate sa mai continuam asa.
-Asa cum ? Ah neinfricatul tau prieten a venit cu vestile nu-i asa? Sa sti ca nu imi e frica de el. Nu ma intereseaza de ceilalti, el nu imi da ordine mie.
-Ok, cu asta sunt de acord. Dar stii ca nu pot sa il schimb. Asa e el, si il iubesc asa. Imi pare rau Caleb dar ar trebui sa incetezi cu toate aceste acte eroice, pentru binele tau. Nu vreau sa suferi, eu chiar tin la tine, dar tu intri in si mai multe belele pe zi ce trece. Ar trebui sa te bucuri de liceu ca orice adolescent normal. Eu nu sunt de tine. Imi e mai mult decat bine cu Edward si stiu ca si lui ii e cu mine, asa ca te rog nu mai intervenii in relatia noastra daca imi vrei binele. Nu vreau sa il pierd. Tin la tine ca la un prieten si vreau sa fi fericit, de aceea iti dau aceste sfaturi.
-Dar pur si simplu nu suport sa va vad impreuna, tu meriti ceva mult mai bun. El nu e de tine Bella. De ce nu poti sa deschizi ochii.
-Tu nu sti ce e bine pentru mine, intelegi? Nu e treaba ta. Ma simt flatata pentru faptul ca tu chiar ma iubesti, si apreciez, dar te rog nu te mai baga intre mine si Edward deoarece nu vreau ca el sa isi piarda controlul si sa patesti ceva foarte… urat. L-am vazut nervos de multe ori, si de multe ori eu eram ” motivul ” nu vreau sa se intample la fel si cu tine. Tu nu sti cum e el, nu il cunosti, eu da, si aici nu ma refer la partea lui  ” violenta ” ci la el ca persoana. El e bun, daca ajungi sa il cunosti si sa il intelegi.
El ofta si se uita urat spre mine. Era clar ca nu intelegea ce spuneam. Era asa incapatanat, cand avea sa inteleaga ca nu e treaba lui cu cine umblu eu si sa nu imi mai strice fericirea.
-Lucrurile abia s-au calmat asa ca inceteaza sa te mai comporti copilareste. Vreau sa imi fie bine si daca nu intelegi de buna voie atunci il voi lasa pe Edward sa faca ce trebuie. Imi pare rau, dar e vorba de fericirea mea aici, si de mult nu am mai fost asa fericita, de cand sunt cu el. E alegerea ta.
-Adica si tu ii agreezi metodele lui masochiste de a convinge oamenii? Nu vezi ca te-a transformat de tot? Crezi ca nu am vazut? La petrecerea lui Sophie. Ii canti in struna, de parca esti alta persoana. El nu e o influenta buna pentru tine, o sa te distruga si pe tine asa cum a facuto si cu el.
-Tu nu sti ce s-a intamplat cu el sau cum este Edward. Asa ca nu il mai judeca si tineti parerile pentru tine. Vad ca nu intelegi cu frumosul, eu vreau sa iti fie bine dar vad ca tu esti cea mai incapatanata persoana pe care am cunoscuto. E treaba ta, eu doar ti-am spus, si crede-ma Edward nu e singurul care poate actiona, daca relatia mea are de suferit din cauza ta, o sa regreti si ziua in care te-ai nascut. Apar ce e al meu si ceea ce iubesc, asa ca nu ma provoca.
M-am ridicat plina de nervi si am plecat fara sa mai zic sau sa aud un cuvant. Trebuia sa am discutia asta cu el ca sa ii dau de inteles ceea ce cred si ceea ce urmeaza sa se intample. E doar decizia lui. Cum ii pot dorii binele unei persoane care pe mine nu ma lasa sa fiu fericita?! Nu voi mai lasa pe nimeni sa ii faca rau lui Edward nu conteaza din ce motive, urma sa il apar cu toata fiinta mea deoarece dupa toata masca asta de baiat dur, el este cea mai dulce si buna persoana pe care o cunosc.
M-am dus la Alice care ma astepta rabdatoare dar totusi cred ca urmarise fiecare pas pe care il facusem.
-Deci cum a fost? intreba ganditoare.
-Foarte rau, e incapatanat si tot nu vrea sa lase lucrurile asa cum sunt.
-Eh, daca el o vrea asa, se condamneaza singur, spuse Alice indiferenta.
Cateodata ma enervau fazele astea ale ei. Alice era una dintre cele mai adorabile persoane , era blanda si sensibila si putea sa se dedice foarte mult unei persoane pe care o iubea, dar asta doar daca facea parte din grupul ei de prieteni, sau daca ea considera ca e suficient de bun pentru a fi langa ea. Asta era foarte stresant deoarece in situatii ca astea, o durea undeva de Caleb sau de suferinta lui. Ea stia ca iubitul ei si fratii ei se vor ocupa de el ca si cum ar fi fost un animal. Era foarte insensibila cand venea vorba de chestii dastea, exact ca toti ceilalti prieteni ai ei.
Domnul Smith nu ne-a mai primit la ora deoarece intarziasem destul de mult asa ca Alice ii tranti usa in nas si ma lua de mana imbufnata.
Am inceput sa rad si Alice practic ma tara afara din scoala.
-Auzi la el, nu ma lasa sa intru la ora, dar ce credea ca o sa ma rog de el?
-Sunt sigura ca daca nu te comportai asa te-ai fi primit pana la urma. Puteai sa il rogi mai frumos.
-Eu sa il rog? Dar cine se crede? spuse strambandu-se.
-Profesorul tau? spun ceva ce era evident.
-Pffff, si ce? De parca vorbeam cu David Beckham.
Am pufnit in ras si am mers spre parcare.
-Daca tot avem ora asta libera as vrea sa merg pana la Charlie, sa ii cer niste bani.
-Ok, o sa luam masina lui Emmett, dar ne trebuie cheile.
-Si cum ai de gand sa faci rost de chei? intreb curioasa.
-Mereu isi lasa cheile de la masina la Rosalie pentru ca altfel le-ar fi pierdut de mult. Probabil ea e la ora. Sau cine stie.. oricum o sa ii dau un mesaj. Asteapta doar putin.
Alice isi scoase telefonul din buzunar si tasta rapid aproape ca nici nu se uita la ce scrie. Sincera sa fiu imi era putin dor sa conduc. De cand ma mutasem la Edward doar el ma ducea la scoala si imi era dor de camioneta mea ce veche, macar sa simt si eu volanul ala in maini. Telefonul lui Alice bipai in semn de raspuns si ma trase de mana spre intrarea din scoala.
-Deci unde este? intreb tusind.
-La ora de Istorie.
-Pai si intram asa ca la noi acasa? intreb ingrozita.
-Pai ce are? Vrei sa mergi la Charlie sau nu? intreba devenind serioasa de odata.
-Mda vreau, spun cu juma’ de gura.
Eram fericita totusi ca Charlie o placea pe Alice mai mult decat pe Edward. Cu mult mai mult as putea spune.  Macar cu ea sa fie de acord. Inca nu imi trecuse supararea din cauza faptului ca Charlie imi facuse asemenea scandal din cauza noului meu iubit. Era chiar foarte exagerat, dar in mare parte il intelegeam, asa eram si eu inainte sa il cunosc cu adevarat. Daca Charlie mi-ar fi dat o sansa sa petreaca mai mult timp cu el, doar ca el era asa de incapatanat incat nici macar nu voia sa il vada in ochi. Daca a fost in stare sa il si aresteze, nu voiam sa ma gandesc mai departe. Alice mergea destul de usor, eram sigura ca nu voia sa faca galagie si sa ne bage vreun profesor la ora obligate, cum se intampla cateodata, dar nu mie evident. Deschise usa clasei fara macar sa bata si toata lumea isi intoarse privirea spre noi. Perfect.
-Va putem ajuta cu ceva? spuse profesoara de Istorie
-Am venit doar sa iau ceva, spuse Alice dragalasa. Dureaza doar cateva secunde. Multumesc.
Profesoara aproba din cap ganditoare si putin derutata dar probabil nu protesta. Stia ca nu o sa ajunga in nicio parte.
Eu am asteptat in dreptul usii in timp ce o urmaream pe Alice cu privirea.
Rosalie cauta prin geanta ceva timp si spuse exasperata
-Nu le gasesc! spuse ridicand mainile in aer.
-Cum naiba nu le gasesti? Mai cauta. Sunt la tine sau nu? intreba Alice exasperata si nerabdatoare.
-Ba da mai, mi le-a dat de dimineata. Nu stiu unde naiba le-am pus. Stai asa, spuse si ridica geanta pe banca.
Si a inceput sa rastoarne vrute si nevrute din acea geanta care parea infinita. Inafara de faptul ca erau doar vreo 3 caiete, in rest gaseai doar machiaje, perii de par, telefoane, o pereche de cercei, o placa de par, haine de schimb, vreo 2 sticle de parfum, un ceas de mana si cred ca am vazut si o umbrela dar nu eram sigura.
-Esti culmea ! tipa Alice. Cum sa gasesti ceva in tornada asta. Cauta in portofel.
-As vrea sa va grabiti, spuse profesoara incepand sa se enerveze. Incerc sa imi tin ora aici.
-Oricum nu se observa, ii spuse Rosalie indiferenta.
M-am abtinut sa nu rad si profesoara se uita urat la ele.
-Ah in sfarsit! spuse Rosalie fericita. Le-am gasit. Da ce faci cu ele? intreba.
-Pai vrem sa mergem undeva si nu avem masina pentru ca toti sunt plecati.
-Da vreau si eu sa merg, se planse Rosalie. M-am plictisit aici.
Alice incepu sa rada si ii lua cheile din mana.
-Alta data Rose, acum avem treaba. Vorbim dupa, te pupam, spuse si ii facu cu mana.
Am iesit din clasa inca razand doarece profesoara era rosie la fata de nervi.
Ne-am indreptat spre masina lui Emmett care era mult mai mare decat a lui Edward dar la fel de scumpa si ” de fite ” . Am rugato pe Alice sa ma lase sa conduc, macar la dus deoarece muream daca nu puteam mana pe un volan rapid si aceasta a fost de acord. Ne-am pus centurile de siguranta si am pornit la drum.
-De ce te-ai hotarat sa mergi la Charlie? Ma intreba Alice deodata.
-Pai vreau sa vad ce mai face, chiar daca lui nu ii pasa de mine tot e tatal meu, si sa ii cer bani deoarece chiar daca stau la voi nu pot sa va las sa platiti tot.
-Dar sti ca asta nu e o problema…
Am facuto sa taca inainte sa zica mai multe.
-Stiu, dar ma simt eu prost. Oricum faceti si asa o gramada pentru mine.
Am ajuns foarte repede la mine acasa si Alice a fost putin tematoare cu privire la intalnirea ei cu Charlie dar i-am zis ca nu e nicio problema, Charlie o place.  Cel putin mai mult decat pe fratii ei. Sau unul dintre ei.. ma rog.
As fi vrut ca Charlie sa ma sprijine in toata chestia asta, dar din pacate nu o facea deloc. Imi gasisem si eu in sfarsit fericirea si el era absolut orbit de aparente.
M-am dat jos din masina si stiam ca la ora asta Charlie venea acasa sa manance, masina parcata in fata casei imi confirma asta. Am intrat in casa in liniste si l-am vazut pe canapea uitandu-se la un meci, ca deobicei.
Se intoarse putin bulversat spre noi, iar cand ne recunoscu se mai linisti putin. Alice ezita putin sa se apropie dar am traso eu de mana ca nu o manca nimeni.
-Hey tata, l-am salutat eu facand cu mana usor.
-Hey Bells, spuse simplu.
Felul in care ma salutase imi dadea putin sperante.
-Ce te aduce pe aici ? intreba el intr-un final.
-Am venit sa vad ce mai faci. Esti bine ?
El se lumina putin la fata.
-Da sunt bine. Mi-a fost asa dor de tine Bella.
Veni la mine si ma imbratisa asa de strans, dar nu-mi pasa deoarece si mie imi fusese foarte dor de el.
Mi-au dat lacrimile deoarece nu ma asteptam sa ma primeasca asa.
-Esti bine fetita mea draga?
-Da tata eu sunt foarte bine, la tine ma gandeam..
-Acum ca sunt cu tine imi e mult mai bine, recunoscu el inca imbratisandu-ma. In tot acest timp doar la tine m-am gandit. Am fost asa preocupat. Imi pare rau, stiu ca te-am facut sa suferi si ma urasc pentru asta. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine, dar nu vreau sa mai pleci de acasa, nu vreau sa ma mai lasi singur.
-Ai vazut ca cel mai bine ar fi fost sa fi calm de la inceput? i-am zis zambind.
-Suntem bine acum Bells? intreba el plin de speranta
-Suntem cum vrei tu.
Ne-am asezat pe canapea si m-am uitat la Alice zambind. Pana si ea avea lacrimi in ochi. Se aseza pe fotoliu incercand sa ne ofere putin intimitate.
-Si cum ramane cu Edward? intreb suspicioasa.
-Am avut timp sa ma gandesc si la asta.. si e in regula. Daca voi doi chiar va iubiti, eu nu am cum sa va despart. Dar daca vreodata Edward te supara cu ceva o sa am eu grija de –-
L-am intrerupt repede rosind.
-Nu s-a intamplat nimic tata si nici nu o sa se intample. Edward e un baiat asa  bun, daca o sa il cunosti.
-Si cand ma rog se va intampla asta? intreba dandu-si ochii peste cap.
-Pai nu stiu…
Alice intervenii imediat cu una dintre ideile ei stralucite.
-Ce ar fi sa iesiti voi trei in seara asta la cina? Stiu localul perfect. Daca vreti va fac rezervarea de acum.
-Ce? intreb eu si Charlie amandoi odata.
-Ce e asa mare scofala. O sa aveti ocazia sa va cunoasteti mai bine si asa Charlie va putea sa isi dea cu parerea cu adevarat despre Edward. Daca nu il va place, atunci e dreptul lui, daca il place, foarte bine.
Ideea lui Alice era chiar buna, desii nu stiam ce parere va avea Edward despre asta, dar merita sa incercam.
-Ce zici tata ? intreb plina de speranta
Oare era asta singura modalitate sa il fac pe Charlie sa inteleaga ca Edward nu e asa cum pare? Ar fi fost o binecuvantare ca lucrurile sa mearga bine intre ei. Charlie se gandi putin dupa care spuse
-Mie imi suna bine. Daca Alice spune ca poate aranja totul, atunci de ce sa nu facem asta? In plus iti datorez asta.
Am zambit usurata. Trecusem de ce era mai greu. Am luat telefonul din buzunar si m-am dus in bucatarie ca sa il sun pe Edward. Speram sa raspunda.
-Hey, ce faci? il intreb usurata ca a raspuns.
-Esti bine? intreba fara sa ma salute macar.
Era asa amuzant cand se preocupa din orice.
-Da sunt bine, buna si tie Bella.
-Scuze, spuse razand in telefon. Buna iubire. Pe unde umbli ? Nu ar trebui sa fi la ore? intreba preocupat
-Sunt la Charlie.
-Vrei sa vin sa te iau?
-Nup. Sunt cu Alice stai linistit. Lucrurile merg foarte bine intre noi doi. Cred ca ne-am impacat.
-Wow. M-am acceptat pana al urma dragul meu socru?
-Mda nici mie nu imi vine sa cred, daca eram in locul lui cu siguranta nu as fi facut asta.
-Haha spuse sarcastic dar totusi razand in acelasi timp. Ma bucur. Trebuia sa isi dea seama ca el era cel care pierde.
-Si eu ma bucur. Dar nu de asta te-am sunat. Alice a venit cu magnifica idee de a iesii noi trei la cine in seara asta. Tu eu si Charlie. Ca sa va cunoasteti mai bine.
A urmat o pauza lunga. Foarte lunga. Am vrut sa il intreb daca mai e pe linie dar mi s-a parut ca aud un oftat.
-In seara asta? intreba intr-un final.
-Da, e vreo problema? Ai alte planuri.
-Nu. E in regula. Foarte bine, e o idee buna, spuse mai mult pentru el.
-Cand ne vedem? il intreb
-La cina?
-Nu. Noi doi separat cand ne vedem.
-Vrei sa vin la tine? intreba de parca nu era deja evident ca voiam.
-Normal. Te astept.
-Okay, o sa ajung relativ rapid. Te iubesc mult.
-Si eu te iubesc.
Am inchis telefonul zambind. Era perfect. Sau cel putin asa parea, cine stie cum va decurge mirifica cina intre cei mai importanti barbati din viata mea.
Am iesit din bucatarie vesela si m-am asezat inapoi pe canapea. Era clar ca totul decursese bine avand in vedere expresia de pe fata mea.
-Deci ne poti face rost de rezervarea aia? o intreb pe Alice fericita.
-Sigur, chiar acum o sa sun.
-Super.
-La ce ora? intreba ea tastand.
-Nu stiu.. tu pe la cati poti tata? intreb uitandu-ma spre el.
-Uhmm.. nu stiu copii, eu pot oricand, depinde de programul vostru.
-Pe la 7 e bine? intreb
-E perfect, spuse Alice. Doar doua minute sa sun si s-a rezolvat.
Alice se duse in camera cealalta ca sa vorbeasca la telefon si eu am oftat usurata. Imi fusese asa dor de data, chiar daca nu voiam sa mi se arate suferinta, era tatal meu si ma simtisem groaznic deoarece il abandonasem si fusesem respinsa. Voiam a se rezolva lucrurile si nu credeam ca asta se va intampla vreodata dar in sfarsit visele mele devenisera realitate. Daca lucrurile urmau sa mearga bine intre el si Edward atunci viata mea chiar ar fi fost un paradis. Tata nu avea de ce sa nu il placa pe Edward, deoarece el era un baiat educat, respectuos si toate cele, tot ce voiau tatii sa vada la baiatul cu care se intalneste fata lor. Desigur, Charlie il vedea pe Edward ca pe cel mai mare infractor din oras, si nu il invinovateam, dar stiam ca era o minciuna.
-O sa te intorci acasa Bella? intreba Charlie aproape implorandu-ma. Perioada asta fara tine a fost groaznica. Cred ca am dat foc de trei ori la bucatarie incercand sa imi fac ceva de mancare. Sunt mort fara tine. In plus n-a fost noapte in care sa nu ma gandesc ce face fetita mea fara mine.
-Pai se pare tata ca de acum incolo va trebui sa ma impart in doua locuri. Dar normal ca ma intorc la tine, ai foarte mare nevoie de tine. Desigur asta nu inseamna ca nu voi mai merge si la Edward si sper sa nu te deranjeze asta, dar el face parte din viata mea acum si vreau sa petrec foarte mult timp cu el.
-Ti-am zis, o sa va accept relatia, dar asta nu inseamna ca nu am si eu un cuvant de zis, chiar daca se pare faci tot ce vrei tu.
-O sa iti accept sfaturile, atata timp cat sunt de acord cu ele, i-am spus sincer.
Nu imi parea rau de faptul ca urma sa ma mut inapoi acasa. Imi era dor de locul ala, chiar daca adoram casa lui Edward si familia lui. Tata avea nevoie de mine, nu voiam sa il mai las singur. Se vedea ca lipseste o femeie in casa asta deoarece tata nu se pricepea asa bine sa aiba grija de el. De cand ma stiu am facut totul in locul lui, decat sa distruga casa. Adoram sa il stiu fericit si bine , la locul lui, si stiu ca si lui i-a fost greu fara mine si nu voiam sa il mai las sa treaca prin aceleasi chinuri.
Alice se intoarse inapoi si isi baga telefonul in geanta
-Totul este aranjat. La ora 7. spuse zambind.
Am aprobat din cap usurata, dar lucrul care ma termina cel mai tare era faptul ca trebuia sa traiesc iar fara Edward, adica fusesem obisnuita sa stau cu el 24 din 24.. iar acum, trebuia sa fim iar despartiti, chiar daca era pentru putin timp deoarece ne puteam vedeam la scoala etc. Dar eu luam masa cu el.. dormeam cu el, imparteam totul cu el, si era mai mult decat perfect pentru mine. Nu  voiam sa ma mai despart de el, cum aveam oare sa traiesc?
Dar trebuia sa incetez sa fiu egoista si sa ma gandesc si la Charlie. El m-a crescut atata timp si eu ii intorceam ” spatele ” la batranete? Nici vorba. Urma sa ma impart intre prieteni + Edward si familie ( Charlie ) . Ma voi descurca eu, dar nu stiu ce va zice Edward. Trebuia sa ma inteleaga.ms

Anunțuri
  1. Deci asa a scapat Alice de Edward si Bellaaaa! wahahaha.
    Miroaseeee [a stii tu ce =)) ] Haidi bafta :*:*:*:*:*

  2. WOW….
    Abea pot sa-mi gasesc cuvintele.Trebuie sa iti recunosc ca,cum am vazut ca ai postat am tipat de cred ca m-au auzit si vecine.oricum capitolul-MAGNIFIC.

    Nu am cuvinte.Mi-a placut scena cand Edward a vrut sa o dezbrace pe Bella,a fost pur si simplu magnifica.Si imi place cat de proctectiv este Edward si un pic gelos .Nu stiu dc dar am avut presimtirea ca Edward vroia sa o duca pe Bella la un hotel pt o noapte romantica asta ma intristat putin pt ca acum ei trebuie sa se intalneasca cu tatal ei

    Bella sincer ma enerveaza un pic nu il lasa pe Edward nici sa respire,e mult prea ingrijorat dar imi place ca pe el nu il deranjaza.
    Caled incepe sa ma enerveze si cred ca nu doar pe mine .Ce se baga el in viata Bellei si al lui Edward .

    Oricum capitolul este foarte reusit dar daca nu te superi eu as vrea sa iti dau o sugestie sau sa iti spun cum as vre eu sa apara Ed si Bella in urmatoarele capitole.Nu stiu as vrea sa fie mai multe ei doi singuri si fie impreuna…,daca ma intelegi uunde bat.

    Dar oricum srisul tau intdeauna ma facut sa ma minunez pt ca tu sti cum sa atragi omul prin scrisul tau.
    BRAVO!!

    Scuze ca am scris atat dar cred ca trebuie sa recuperez la cat nu am comentat.
    Oricum abea astept next-ull si sper sa fie mai rapid decat acesta pt ca eu cred ca daca mai asteptam 2 zile inbuneam.
    Buna treaba!

    xoxoxoxoxo <3<3<3

    • Mersi mult! Apreciez fiecare comentariu nu conteaza marimea lui!
      Sunt foarte fericita pentru ce ai spus si ma bucur ca iti place asa mult!
      Esti cumva sora cu Alice * cea reala din Twilight * deoarece ai prezis destul de bine =]]]] o sa se intample stai tu linistita, puuuuuutin mai incolo xD
      xoxoxo

      • Sincer nu cred ca sunt sora lui Alice ,doar daca ma pot reincarna.Oricum ”’puuuuuutin mai incolo xD”” ai vrut sa spui ca in urmatorul capitol se va intampla?
        Offf nu cred ca mai pot astepata daca acum ca abea am citit capitolul si il vrreau pe urmatarul ……of of of of sunt culmea.

        Succes cu urmatorul capitol!!!!<3

        • Ahahahaha Pai sincer nici eu nu stiu sigur. In orele alea plictisitoare de mate imi vin cele mai bune idei la fic si cand ajung acasa le uit, mereu ma razgandesc =)))))) xD Deci.. in viitorul apropiat.

  3. frumos ,cu fiecare capitol povestea e mai frumoasa ,sint curioasa cum o sa evolueze povestea lor

  4. Îmi place capitolul mult! Îmi place că s-a împăcat cu Charlie, iar acum Charlie este cât-de cât de acord cu relaţia dintre Bella şi Edward. ❤
    Mă bucur că măcar de data asta am prins şi eu un capitol care nu a fost postat de mult timp:))
    Caleb ar cam trebui să-şi vadă de ale lui, dacă nu vrea să primească una de zile mari.
    Edward este neliniştit din nimic, pentru că Bella pe el îl iubeşte, cum a zis şi ea, şi-a lăsat tatăl şi s-a mutat cu el, dăăăăă. :)))
    Faza cu Rachel mă intrgă şi faza cu cina. Nu ştiu, parcă amândouă îmi prevestesc ceva rău, sau sunt doar eu paranoică.

    Îmi place muuuuuuuult povestea! Ţi-am mai spus până acum?! :)))
    :* Paşte fericit! Să fi fericită, să ai tot ce-ţi doreşti şi multă iubire, odată cu Învierea domnului nostru Iisus Hristos. :*

    • Da pai nu il puteam lasa pe Charlie personajul negativ e mult prea adorabil ;o3 !
      Daaaaa, dar o sa se mute inapoi acasa ;o3 !!… so…
      Paranoiaaaaaa . ahahaahha pup si paste fericit!
      Mersi mult pentru tot! :*:*:*:*:*

  5. decii…il ador!!!!abia astept urmatorul:X

  6. Deci ador capitolul. Totul e bine. Charlie a acceptat in sfarsit relatia ei! Batran incapatanat si greu de cap :))))
    Abia astept sa vad cum decurge seara la restaurant !

    Si mai incolo cum se va achita Bella de pariu 😉

    Pupiciiii geniala mica! :*:*:*:*:*:*:*

  7. pe cand urmatorul capitol?abia astept sa vad ce se intampla…:X:*

  8. Heyy!Ce mai faci?Ai uitat de poveste ?eu una sper sa nu pt ca vreu sa vad ce se intampla asa ca sper sa postezi cat de curand<3 ❤

  9. Tuuu. A trecut o căruţă de timp de când n-ai mai postat la poveste. Cand o să pui continuare? 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: