Capitolul VIII – Solidaritate

Priveam uimita in jurul meu. Nu intelegeam nimic, si da, eram derutata. Dupa o relatie si o iubire cu un vampir eram absolut sigura ca trebuia sa am vederea impecabila, dar acum nu era deloc asa. Vedeam neclar, cu mici gauri si pete, culori sterse parca cu radiera. Nu simteam nimic nou, nimic special, asta era nemurirea?  Un tipat imi ramase in gat. Il vedeam pe Edward alarmat langa corpul meu. Dar cum? M-am intors si mi-am privit corpul zacand pe masa gri din metal. Toata familia era aici asteptand trezirea mea. Dar, daca corpul meu era acolo, eu ce eram? Aveam ochii deschisi si pe masa, dar eram o statuie. Alba, bruneta, ochii rosii… dar nemiscata. Ce se intampla cu mine?  Pur si simplu nu reactionam. Aveam o senzatie ciudata ca si cum as privii un cadavru…propriul cadavru.
-Bella! ma striga alarmat Edward alarmat vazand ca nu reactionez.
Normal corpul nu raspunse, eu eram aici deasupra socata.
-Carlisle ce are? Ai mai vazut asa ceva? tipand mult mai tare de data aceasta.
-Nu inteleg. Este…atat de nemiscata! Nu am mai vazut asa ceva in toata existenta mea . Trebuia deja sa isi i-a in serios rolul de nou-nascut pana acum.
Voiam sa le spun ca sunt aici langa ei, ca ii pot vedea, dar nu stiam cum. Eram ca o fantoma. Corpul meu nu era solid, eram o iluzie. Am vrut sa ma apropii de Edward sa il linistesc, durerea i se citea pe chip, era mai palid ca niciodata sau poate asa vedeam…nu mai eram sigura de nimic. Nu eram eu. Am incercat sa ma linistesc, totul se rezolva cu calm. Alice se duse langa Edward rapid, dar de acolo de unde eram, i-am putut vedea foarte bine si clar miscarea, nu a mai fost o umbra ca si pana acum.
-Va fi bine! Ea este unica, mereu a fost. Se va trezi. Ii spuse asta incercand sa il calmeze, desii puteam vedea ca nici ea nu este foarte sigura de asta.
-Ba nu Alice! De ce are ochii deschisi? Ea nu este moarta! urla Edward tinand ochii inchisi. Cel putin nu cu adevarat. Te rog Alice cauta in viitor.
Ea incuviinta din cap si inchise ochii. Ma intrebam ce vedea.
-Edwad o simt-spuse Jasper- este aici cu noi….confuza, sufera dar nu o pot simtii bine. Nu clar.
Edward ofta.
Am incercat sa ma concentrez, trebuia sa fac ceva, nu stiam daca voi mai revenii la normal. Corpul era intact, paream paralizata.
Se pare ca ma puteam misca. M-am privit si paream o pictograma.
-Va fi bine iubire, sunt aici langa tine, mereu voi fi. Te iubesc! Trezeste’te. spuse el mangaindu-mi palma palida si nemiscata.
Ciudat, i-am simtit foarte slab atingerea. M-am apropiat de el parca zburand si m-am pus in fata lui. Cu siguranta nu ma vedea. Parea un om terminat, fara speranta. Ochii sai exprimau durere profunda , ma durea sa il vad asa. Il vroiam fericit, pe Edward…Edward al meu. Am vazut’o pe Rosalie stand intr-un colt cu Emmett in fata ei. Emmett nu era vesel asa cum il vedea in majoritatea timpului…defapt nimeni nu era. Si nu vroiam asta. Cu siguranta asta nu era o etapa a transformarii mele in vampir. Atunci, ce era?
Am intins mana si i-am mangaiat obrazul. El inchise ochii.
-Bella… spuse el parca hipnotizat.
„Sunt aici, mereu voi fi” am spus desii el nu ma auzea. Si era adevarat, oriunde el se va duce , eu il voi urma.
-Unde esti iubire? intreba el confuz.
-Ar trebui sa il luam de aici. Nu vreau sa inebuneasca. Fa ceva.Nu este bine pentru el am auzit o voce ingrijorata , soptita, a lui Esme.
-Nimeni nu ma ia de aici! tipa Edward, probabil auzind si el.
-Nu este bine fiule. Daca reactioneaza te vom chema imediat.Poate ar trebui sa iei o pauza, te poti intoarce apoi. Nu te putem lasa asa, in aceasta stare, nu este sanatos. ii spuse Carlisle intelegator, evident ingrijorat si el.
-Ar trebuit sa il asculti Edward, ii sopti Alice.
-Nu o las singura. marai Edward.
-Edward…o faci pentru tine. Nu o vom lasa pe Bella singura , cred ca Esme si Carlisle au dreptate. Ar fi mai bine sa te distantezi putin, daca se trezeste crede-ma ca in secunda urmatoare vei fi aici. ii spuse Alice.
Sincer nu stiam ce vreau. Poate ca era mai bine sa plece , sa se relaxeze putin, dar o parte din mine striga sa ramana aici , langa mine , voiam sa il vad , sa il stiu langa mine. Dar oare daca el pleca eu puteam merge dupa el? Sau trebuia sa stau aici…langa corpul meu nemiscat si din ce in ce mai infricosator. Dar trebuia sa ma gandesc la el..la ce era mai bine pentru el.
Edward se ridica , cu capul plecat si ofta grav. Mi se rupea sufletul cand il vedeam asa. Ii arunca o privire trista lui Alice si apoi se intoarse spre corpul meu.
-Poate ca asa este mai bine…
Carlisle incuviinta din cap. Edward si apleca si imi saruta usor si delicat buzele reci.
-Voi fi aproape iubire, te voi astepta, mereu. Suspina si incepu sa mearga spre usa, cu pasi domoli si fata viata.
Cu totii il priveau cu ingrijorare si mila. Imi venea sa urlu, ce se petrecea cu mine? Acum ar fi trebuit sa fiu cu el..nu o fantasma invizibila si fara glas. M-am deplasat spre Edward si l-am urmat. Mereu o voi face oriunde va fi. El incepu sa alegre si eu am facut la fel, si foarte ciudat a fost ca am tinut pasul cu el. Desii totul trecea extrem de rapid pe langa mine , putea vedea , in aceeasi calitate , dar totusi nu vedea umbre ca si pana acum cand alergam cu Edward. Era o senzatie ciudata, adrenelina amestecata cu putere, facandu-ma sa vreau mai mult. Era o senzatie unica, si acum intelegeam ciudatul mod in care alerga Edward si familia lui. Am vazut ca se aflau in casa din Forks , acum parca mai luminata fiind si ei acolo. Stiam ca niciodata nu voi putea uita nimic din ce am trait inainte de aceasta ciudata transformare. Faceau parte din mine. Edward se opri si privi inapoi. Daca m-ar fi vazut m-ar fi privit direct in ochi. Apoi porni din nou , alergand elegant si rapid si eu tinand pasul cu el.
Si ajunse in poiana in care ne petreceam clipele frumoase si memorabile. Se intinse pe spate si inchise ochii. Soarele incepea sa isi faca aparitia pe pielea sa neteda, micutele diamante dansau pe chipul sau palid. Era perfect…dar trist. Un inger cazut. M-am apropiat mainile tremurandu-mi se emotie. As fi vrut sa plang, dar lacrimile nu isi gaseau locul in ochii mei. M-am asezat langa el si i-am atins mana , simtind cum corpul imi vibreaza la aceea atingere. Il iubeam cu toata fiinta mea si mereu voi fi a lui.
La atingerea mea Edward deschise imediat ochii. Se ridica instantaneu si privii in jur alarmat.
-Este cineva acolo? striga el punandu-se intro pozitie defensiva.
Ce? Cine sa fie ? Nu am vazut sau simtit pe nimeni…ce era cu Edward.
El incremenii si eu am inceput sa ma foiesc.
-Bella? aproape sopti precaut si uimit.
Aaa..ce ar fi trebuit sa fac? M-am pus in fata lui.
„Sunt aici”
El inchise ochii..
-Visez..asa frumos. Un zambet discret i se ivii pe chip.
Nu intelegeam. Ce se intampla cu el? Poate ar trebui sa vina cineva sa il ia, nu il puteau lasa singur in aceasta stare.
„Edward ce este cu tine?”  am intrebat panicata.
Ochii ii erau inchisi din noi inconjurati de niste cearcane violente de parca era bolnav. Vorbea singur si asta nu era bine. Parea de pe alta lume…in lumea lui.
-Nu este nimic cu mine iubire, sunt langa tine, te iubesc atat de mult…spuse el intinzandu-se din nou pe spate.
Dar ce naiba facea? De ce imi raspundea la intrebari? Ar fi trebuit sa nu ma auda.
-Te aud…te iubesc atat de mult.. spuse el zambind de parca ar fi fost drogat.
Am incremenit. Ce se intampla aici? Stai asa , deci eu eram acum o fantasma care parea pictograma, nu ma putea auzi si vedea nimeni , dar Edward se pare ca imi raspunde la intrebari ca si cum m-ar auzi. Ok, cred ca nebuna de aici eu sunt. Am incercat sa ma calmez si sa gandesc cu calm. Oare chiar ma putea auzi Edward? Daca era asa…atunci asta trebuia sa ma ajute la ceva, nu? Bine…
„Edward ma auzi? ” am incercat eu din nou.
Nimic.
„Hai Edward stiu ca poti, fi atent, concentreaza’te. Hai Edward”
Nimic. Ce naiba!
„Edward daca ma auzi s-au mai auzit fa ceva! Spune’mi Edward…sunt aici langa tine. Te iubesc”
-Si eu te iubesc….mai mult ca propria mea viata. Vocea lui melodioasa se transformase parca intr-un cantec grav de vioara.
Este mai mult decat evident ca inebunea. L-am apucat de umeri dar evident nu ma simtea…desii acum nu mai stiam ce sa cred.
„Edward asculta-ma bine. Trebuie sa fi atent la mine. Revino’ti si ascultama. Esti santos. Eu sunt aici si trebuie sa ma ajuti! Te rog Edward pentru mine”
-Ba nu…. tu nu ma iubesti, ai spus ca nu vrei sa ma mai vezi, sunt un monstru!
Am oftat.
” Te iubesc Edward, am mintit. Mereu te-am iubit si mereu ai facut parte din mine tu ai fost singurul barbat pe care l-am iubit si il voi iubii cu adevarat. Te rog Edward ascultama, am nevoie de tine, sunt aici langa tine”
Se ridica si scutura din cap. Privii in jur.
-Bella? intreba el confuz.
„Sunt in fata ta, dar tu nu ma poti vedea. Sincer nu stiu nici cum ma auzi. De fapt….acum nu mai stiu nimic.”
-Dar unde esti? Bella chiar tu esti? Ce este asta?
Ochii sai erau precauti cautand.
„Da Edward, sunt aici. Am fost si in camera…pur si simplu nu stiu ce se intampla. Corpul meu este acolo dau eu sunt aici…invizibila dar tu totusi ma auzi.”
-Nu inteleg…eu…eu iti aud gandurile Bella. spuse el uluit. Imposibil.
„Sincer acum nu ma mai mira nimic”
-Dar esti bine ? Ai patit ceva? Te doare ceva? intreba el panicandu-se din nou.
„Nu ma doare nimc. Stai linistit. Doar ca vreau sa revin in corpul meu Edward…ajuta’ma” m-am plans eu aproape implodandu’l. Totusi eram fericita si usurata ca isi revenise.
„Da ..da…trebuie sa vorbim cu ceilalti. Nu poti ramane asa, ne trebuie o solutie. Off Doamne ma bucur asa mult ca esti cu mine, si ca esti bine. ”
„Sunt”
-Mereu. Dar spui ca esti in fata mea? intreba el din nou
„la cativa cm de fata ta”
-Saruta’ma. spuse el pe o voce suava.
„Ce? Dar nu o sa simti nimic. Edward eu nu sunt normala ”
-Nu conteaza…saruta-ma…
M-am apropiat de el si i-am atins buzele incet, cu grija, tremurand. El inchise ochii , desigur presupuneam ca nu simte, nimic, dar avand in vedere ca acum imi citea gandurile se pare ca ar trebuie SA TAC MENTAL DIN GURA.
El incepu sa rada si eu as fi rosit daca as fi putut! Am fost binecuvantata tot acest timp ca nu mi-a putut citii gandurile. Ma intreb acum de ce doamne iarta-ma putea! Sa ma faca pe mine sa ma simt inconfortabil ca trebuie sa imi controlez pana si gandurile.
-Nu spune asta iubire, nu trebuie sa faci asta. Voi incerca sa te blochez, dar nu trebuie sa iti controlezi gandurile in preajma mea.
Asta s’o crezi tu…
Zambi un pic fortat.
-Hai la Carlisle…Iubire trebuia sa imi spui mai devreme ca esti aici, m-ar fi scutit de atata suferinta.
„Oricum nu mai auzit inainte…deci degeaba”
El incuviinta scurt din cap
A inceput sa alerge si in cateva minute am ajuns acasa. Ma simteam mai bine acum sa il stiu intr’o stare mai buna. Si totusi..speram ca totul va fi bine, ca voi revenii in corpul meu. Poate ca aveam rapiditate,Edward ma auzea…da nu eram vampir in adevaratul sens al cuvatului, cel putin nu pana nu reveneam in corpul meu. Daca aveam incredere in familia Cullen si in proprile puterii poate ca totul va revenii la normal. Dar ..daca nu va fi asa? Daca voi ramane mereu o fantasma..? Si fica mea? Oare ce face acum ? Unde este? Ce se intamplase cu Tanya si Victoria? Si Michael? Si seriviciul? Si Charlie? Atatea intrebarii se agitau in interiorul meu…majoritatea fara rapsuns.
-Edward….spuse Esme usurata vazandu-l intrand pe usa. Unde ai fost?
Dar el nu i-a raspuns dar s-a uitat spre Carlisle cu ochii indurerati.
-Fiule..imi pare rau..dar nu s-a trezit. spuse el inspaimantat.
-Stiu.
-De unde sti? spuse el confuz.
-Pentru ca Bella a fost cu mine. Bella este aici cu noi Carlisle. Nu stiu ce se intampla dar trebuie sa ne ajuti! aproape tipa el disperat.
Esme ii sopti lui Carlisle.
-Cred ca ar trebui sa il iei de aici si sa vorbesti cu el. In vocea ei suna tristete, si durere…durerea unei mame.
-Sunt perfect lucid Esme. Spun adevarul. Eu ii aud gandurile! Am vorbit cu ea Carlisle. Este aici cu noi doar ca nu o putem vedea.
„Crezi ca ne vor crede?” l-am intrebat eu panicata.
-Sa speram. Stai linistita iubire, eu te cred. Sunt aici langa tine si vom rezolva asta.
Cu totii se uitau ca la un extraterestru la Edward.
-Spun adevarul. Nu sunt nebun Carlisle. Te rog asculta’ma. Bella este aici cu noi doar ca intr’o forma diferita. Eram in poiana cand am auzit’o si o pot auzi deoarece ii citesc gandurile.
-Are dreptate. spuse dintr-un colt mai retras Jasper. Si eu o simt.
-Vedeti? Are nevoie de ajutor, trebuie sa o readucem inapoi. Carlisle te rog!
-Dar e imposibil! Nu am mai vazut asa ceva niciodata! medita Carlisle. Orice vampir se trezeste. Dar ai mare dreptate, trebuie sa facem ceva, este necunoscut noua deci nu stim ce urmarii poate avea. Spui ca Bella e aici si tu o poti auzi?
-Doar gandurile ei . rapsunde Edward.
-Bella? intreba Carlisle. Spunei lui Edward unde te afli.
„Langa masa unde se afla corpul meu.”
-Langa masa unde se afla…corpul ei .spuse Edward cu un nod in gat.
Cu totii se intoarsera spre masa cu fata spre mine privind spre nimic. E asa ciudat. Eram confuza si speriata. Ma ingrijora Mel..nu stiam unde este si asta era iadul pe pamant pentru mine.
-Bine atunci. Bella spune tot ce ai simtit la transformare si dupa, cand ai ajuns ce esti acum. Te rog sa nu omiti nimic, nu stim despre ce este vorba asa ca fiecare lucru este important.
Ce le voi spune? Ce am ars de vie?
Edward se crispa.
-Stiu ca este greu ..pentru noi toti, dar trebuie sa aflam asta. Adauga Carlisle.
– ” Dupa ce am fost torturata de Victoria si Tanya durerea m-a cuprins si ma incoltit in propriul corp. A durat mult intunericul in care eram captiva si durerea la fel . Am ajuns sa cred ca ma parasise si durerea. Eram singura in intuneric. Nimic altceva. Si cand credeam ca asa urma sa imi „traiesc” moartea ceva ma izbi. Era o durere mult mai mare si voiam sa mor. Pur si simplu ma ardea , ma distrugea in interior si as fi vrut sa implor pe oricine sa termine cu asta. Dupa multa durere , am ajuns sa il simt pe Edward si sa simt camera unde ma aflam..si pe voi din ce in ce mai bine. Am inceput sa tip cand credeam ca buzele nu se vor mai putea misca, am inceput sa imi simt si aud inima din ce in ce mai puternica. Il simteam si auzeam pe Edward..si pe cei din camera. Apoi am deschis ochii si mi-am vazut corpul zacand pe masa. Ma simteam ciudat, ma vedeam ca pe o imagine proiectata, nimeni nu ma vedea, iar eu era aici sus in camera derutata si speriata. Va vedeam pe voi discutand despre mine si de ce nu ma trezeam. Am incercat sa vorbesc si sa va ating dar nu ma-ti simtit si auzit. Am plecat dupa Edward in poiana si acolo el imi raspundea la ganduri, crezand probabil ca delireaza. Dar apoi mi-am dat seama ca el ma auzea si am incercat sa il fac sa reactioneze. ”
Gata a spus tot ce am spus eu. Acum ce era de facut? Vedeam teroarea si mila pe fiecare chip, chiar si pe a lui Rosalie. Edward se puse in genunchi langa corpul meu si suspina.
-Interesant. spuse Carlisle , ducandu-si mana la cap. Trebuie sa fac cateva teste. Imi pare rau Bella dar pana gasim o solutie va trebui sa mai ramai asa. Acum explica’mi ce simti acum.
– ” Sincer ma simt destul de ciudat. Sunt un pic speriata. Simt ceva energie in jurul meu, dar nu ma doare nimic. Ma simt normal si in acelasi timp sunt anormala. Dar sincer m-as simtii mai confortabil in corpul meu si nu o fantasma invizibila”
-Nu am cuvinte. Nu am mai vazut sau auzit asa ceva in viata mea, se mira Carlisle.
-Trebuie sa facem ceva. Nu o putem lasa asa. spuse ingrijorata Esme.
Cea care ma uimit a fost Alice. Nu a spus nimic. Nu spunea nimic. Statea langa Jasper ca o stana de piatra.
„Edward ce are Alice?”
-Alice? o striga Edward.
Nimic.
-Alice? incerca el din nou.
-D..a. raspunse ea incet.
-Ce este cu tine? Stiam ca si el incepuse sa se panicheze.
-Nimic. Eram cu gandul in alta parte. spuse ea repede.
Edward incuviinta din cap si se uita din nou spre corpul meu.
-Bine Bella , Edward iti va atinge corpul si vreau sa imi spui daca simti ceva. Vreau orice detaliu.
Am incuviintat din cap degeaba. Oricum nu ma vedeau. Cu totii stateau in semicerc, doar Edward si Carlisle stateau langa masa de metal pe care se afla corpul meu. Puteam face asta. Trebuia. Aveam prea mult de rezolvat , acolo, pe pamant, intr-un corp. Aveam nevoie de corpul meu.
Edward se apropie de pat si imi atinse usor mana. Am simtit atingerea ca o adiere pe pielea mea inexistenta. El urca mai sus pe antebrat si acolo apasa mai tare…apasarea reproducandu-se si la mine. Imi mangaie obrazul si am inchis ochii. Ma simteam excelent. As fi stat asa toata viata mea. Desii nu simteam pe deplin, totusi simteam ceva.
-Cum este Bella?
Grozav …as fi spus eu . Dar din pacate Edward a raspuns in locul meu. Doamne! Uitasem ca problema mea mintala in starea asta nu mai era valabila. Edward zambi si imi mangaie din nou obrazul.
-A simtit , mai slab dar a simtit. spuse el solemn si usurat.
-Sa presupunem ca asta e ceva bun, inseamna ca mai are inca conexiune cu corpul.
Nu eram pierduta. Nu inca. Daca mai ramasesem aici, pe acest pamant ,insemna ca nu eram atat de neimportanta pe cum credeam. Viata mea avea un sens, o misiune. Nedescoperita inca, dar ea exista acolo…undeva…asteptandu-ma pe mine. Toata suferinta, durerea si tristetea suportata pana acum poate ca aveau un rost pana la urma. Poate ca …de cate ori incercasem sa mor, dar in zadar, niciodata nu am reusit, oare pentru ca chiar merita sa traiesc? Stiam ca il voi intalnii din nou? Ca nu imi incheiasem viata aici? Aceasta conexiune a gandurilor mele era importanta, ma facea sa realizez multe lucruri din trecut. Trecutul indepartat , aproape gol, cu mici scapari si fara el. Poate ca am reusit sa supravietuiesc deoarece Edward ma iubit mereu, pentru el am trait si viata mi-a mai dat a doua sansa. Era o varianta.
Edward era concentrat,  probabil pe mine si gandurile mele din pacate.
-Bella cum faci sa te deplasezi? intreba Carlisle.
-” Eu ma vad Carlisle. Ca un om doar ca mai „decolorat” deci pur si simplu merg unde vreau sa merg. Dupa transformare m-am trezit direct asa. ”
-Incearca sa te asezi din nou in corpul tau …nu stiu sa te pui in tine.
Am incremenit. Cum sa ma pun in mine?!
-Va fi bine , noi suntem aici. ma incuraja Edward.
Am inghitit in sec. Ei erau langa mine deci nu aveam pentru ce sa ma tem. Eram deja anormala, ce se mai putea inampla? Sa dispar de tot? Sa ma evapor pur si simplu ca un abur? Edward incremenii langa mine. Stiam ca nu vroia asta..dar cine ar fi vrut? M-am indreptat tremurand spre corpul meu nemiscat si palid. Eram frumoasa, dar infricosatoare in acelasi timp. Ce ironic…ma speriam de propria imagine. Trebuia acum sa ma accept asa cum sunt, si sa sper ca voi reintra in corpul ..care odata imi apartinuse mie. Am incercat sa imi bag mana dreapta …respectiv mana dreapta din corp si incepu sa ma doara. Cu fiecare miscare pe care o faceam durerea era mult mai mare , dar nu mai puteam iesii. Intram din nou in corp, si durerea ma urma, crescand cu orice membru pe care il recuperam. Era puternica poate mai puternica ca mine. Ca propria mea vointa. Am tipat mental cand piciorul stang intra si el. Trebuia sa suport. Daca asta era de facut , atunci asta voi face. Ma dureau oasele si energia din corpul meu o atragea pe cea a sufletului meu, vrand sa formeze un intreg, durandu-ma. Daca as fi putut , as fi format o simfonie de urlete in agonie.
Edward vru sa ma prinda, sa ma traga inapoi , auzind durerea, dar pentru el nici macar o iluzie nu eram. Daca nu suportam asta nu mai eram nimic.
-Bella iesi de acolo! Vom gasii alta metoda nu trebuie sa suferi! tipa el ingrozit la mine.
” Este singura cale , te iubesc” am spus eu si m-am avantat mai rau in propriul cadavru.

Anunțuri
  1. LOL!! Bella e fantoma:))=))
    Asta e ca in Just like heaven sti? :))
    Oricum mijto faza cu Edward.Edward delirand:)) As vrea sa o vad si pe asta:))
    Vreau next!!!!!!!!!
    Sa puui repede:-w
    Succes in continuare!!
    Kisses:*:*:*:*:*

  2. Oauuuu, rasturnare de situatie. Esti geniala.

  3. la asta chiar nu m-am asteptat!esti de-a dreptul geniala!felicitari:*

  4. incredibil!!!!!!un capitol fascinant 😡 ce intorsatura de situatie, la asta chiar nu ma gandeam. sper k bella va reveni „la normal”
    sincerele mele felicitari :-*:-*:-*

  5. ce tare…nu pot sa cred ca ai transformat-o intr-o fantoma

  6. Asta chiar este ceva diferit . Nu m-as fi gandit niciodata la o trecere in lumea fantasmei .Adica ea era prinsa intre lumea noastra si lumea de dincolo , cum s-ar zice . Acum chiar ca m-ai lasat in suspans . Astept nerabdatoare nextul Pwpici !!!!!!!!!!!!

  7. nu mai zik nimic…la asta nu ma asteptam…bafta in continuare

  8. Imprevizibila esti =)) Sper sa invie moarta, ca mi-e mila de copila aia, poate o da ta’su afara din ‘casa lui’ =))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: