Capitolul XVII – Invitatia

Particule de iubire care inoata in interiorul meu
Vor sa aprinda gheata inimii tale
Si mi-e teama sa nu-mi pierd controlul
Si nu mai astept sa ma intorc la tine
De fiecare data cand te voi intalni vei fi din nou ca dorinta
Care arde inauntru cu focul meu…

Cand m-am calmat am vazut ca Andrew deja nu mai era. Plecase, probabil credea ca asa e cel mai bine. Cu mintea limpede probabil voi putea sa ma concentrez mai bine si sa vad cum e situatia cu adevarat aici. Eram confuza, dar stiam ca nu mai pot schimba cu nimic situatia. Desigur, asta i se intampla oricarei fete sambata seara. E total si perfect normal. Am ramas si fara Edward si fara Andrew. Sunt o proasta. Dar cum sa il mai iubesc pe Andrew, cand el a facut acelasi lucru ca si Edward? M-a mintit, el nu a venit cu scopuri bune in viata mea. El a fost trimis de acei criminali fara scrupule, persoanele pe care le uram cel mai tare pe pamant, persoanele care m-au despartit de familia din care mereu vroiam sa fac parte. M-am intins pe pat , si mi-am pus mainile in cap. Ce naiba urma sa fac cu viata mea?


-Bella esti bine?  l-am auzit pe Charlie intrebandu-ma.
Se pare ca ajunsese si el acasa.
-Da, de ce intrebi asta?
-Pai..ai lacrimi in ochi. Sigur este totul in regula?
Mi-am sters lacrimile cu maneca de la bluza si apoi m-am ridicat de pe pat.
-Da, sunt bine tata.
-Unde este Andrew?  intreba el pe un ton care nu imi arata ca e foarte convins.
-A plecat.
-Se intoarce?
Am oftat. Avea chef de vorba tocmai in cele mai proaste momente.
-Nu stiu…
El zambi si apoi isi ridica mainile in aer.
-E in regula..vrei sa fi singura, inteleg. Ma gasesti jos.
Am aprobat din cap si m-am intins din nou in pat. Era bine sa fiu singura. Sa ma gandesc la ceea ce vreau si la ceea ce nu. Oare Andrew se va intoarce la mine? Sau a plecat probabil nu va vrea sa ma mai vada vreodata. Eram prea banala pentru el, de ce sa isi bata capul si cu mine. Incercam sa nu ma mai gandesc la el, gresise , consecintele sunt acestea. Probabil ii va fi mai bine fara mine. Tuturor se pare ca le este mai bine fara mine.
Daca urma sa imi petrec toata viata gandindu-ma la cat de mizerabila si nedorita sunt, probabil asta m-ar fi adus la nebunie, daca nu eram nebuna deja. Cum urma sa mai traiesc cand toata viata mea se invartea in jurul lor? Acum fara Andrew ce se va alege de mine? Aveam forta necesara pentru a face fata tuturor ?
Gandindu-ma la tot ce am facut pana acum, concluzia nu e una foarte buna. Am inlaturat de langa mine tot ce imi facea bine si tot ce iubeam. Daca s-ar da un premiu pentru asta eu as fi cu siguranta castigatoarea. Eram buna la facut prostii si greseli si se pare ca nu ma saturam sa le tot repet. Nu intelegeam de ce nimic nu imi era permis, de ce eram destinata sa traiesc in suferinta si tristete. Chiar nu ma iubea nimeni acolo sus ?
Imi era dor de el.. de Edward al meu . De ce sa spun al meu, cand nu a fost niciodata asa? Nu mi-a apartinut niciodata, motivul era mai mult ca evident. Schimbarea cateodata iti face bine, dar mie nu mi se pare deloc. Toate schimbarile din viata mea mi-au adus numai probleme.
M-am ridicat de pe pat si m-am uitat pe geam. Era noapte, era intuneric si padurea parea destul de infricosatoare. M-am asezat pe jos si am inceput sa imi cotrobai printre lucruri. Am dat peste o cutie cu cateva fotografii. Erau amintiri frumoase, majoritatea erau cu Alice, prietena mea. Am luat una in mana, de la ” aniversarea ” ei. Desigur totul era doar de fatada, nu imbatranea si cu siguranta nu implinea anii pe care ii pretindea ca ii implineste. Am mai gasit cateva din diferite plimbari deale noastre , de prin magazine si apoi ultima era foarte veche, de cand Alice organizase o petrecere in pijamale desigur destul de restransa. Am intorso cu spatele ca sa vad data sigura si am vazut ca scria ceva foarte mic deasupra. Era un numar de telefon. Si o adresa. Eu nu am scris niciodata un numar de telefon sau o adresa pe spatele acestei poze. Cine o facuse? Am hotarat ca ar fi mai bine sa sun la acest numar sa stiu cui ii apartine si ce cauta pe poza mea. Mi-am luat mobilul de pe noptiera si am format numarul grabita si nerabdatoare. Dupa 2 beep-uri cineva raspunse.
-Alo ? raspunse o voce feminina calda.
-Alo, Buna seara.
-Buna seara, cine este la telefon ?  intreba femeia
-Sunt Bella Swan – .. dar nu am mai putut continua.
-Aaaa da da, ma bucur asa de mult ca ai sunat , de cand astept.
Incepeam sa ma sperii, ce era si cu femeia asta?
-Puteti fi mai explicita va rog?  am incercat eu sa lamuresc situatia.
-Desigur, numele meu este Megan , asteptam telefonul tau deoarece domnisoara Alice Cullen mi-a lasat cateva date despre tine si mi-a spus ca va urma sa suni intr-un moment sau altul. M-a pus sa iti transmit ca trebuie sa vi la una dintre vilele mele „The Sun ” , te voi gazdui aici. Am deplina incredere in domnisoara Cullen, este o clienta fidela si foarte draga mie, tocmai de aceea am acceptat ceea ce mi-a propus.
-Cred ca glumiti. Alice v-a pus sa imi transmiteti asta?
-Absolut domnisoara Swan. M-a informat si mi-a dat oridine stricte de cum trebuie sa va tratez si stiam ca va trebui sa sunati intr-o zi sau alta. Sunt foarte fericita si multimita ca a’ti facuto in sfarsit.
Ce mai era si asta? Alice ma punea sa plec de acasa la o casa straina doar pentru ca ce?  Nu avea nicio logica, de ce ar face asta?
-Nu v-a dat si alte detalii? De ce ar trebui sa vin ?
-A spus doar ca nu trebuie sa mai afle si altcineva de asta. Dar va roaga sa acceptati si sa veniti la noi. Va asigur serviciile sunt de exceptie, domnisoara Cullen a inchiriat toata vila pe o perioada de doi ani si este numai a dumneavoastra. Nimeni nu se atinge de ea atata timp cat domnisoara plateste,si va asigur ca o face cu varf si indesat.
Alice nu era sanatoasa, cum sa faca asa ceva ? Ce logica are?! De ce as merge acolo? A inchiriat vila aia doar pentru mine? Ea nu intelege ca nu are niciun rost sa plec de aici..Doamne nici nu vreau sa imi imaginez ce este in capul ei.
-Sunt sigura ca aveti toate conditile dar nu v-a spus de ce trebuie sa vin ?
-Imi pare rau dar nu stiu. Daca acceptati sa veniti, voi trimite o masina dupa dumneavoastra care va ajunge in cateva ore si va aduce aici. Deci ce spuneti ? Eu va asigur ca nu veti regreta. Doamna Cullen va iubeste mult, a facut o gramada pentru dumneavoastra.
-Eu nu stiu… cum sa plec de acasa asa pur si simplu ? Cum am siguranta ca imi spuneti adevarul?
– Stiam ca se va ajunge si la asta, dar nu va faceti grij domnisoara Cullen v-a lasat totul aici asigurat de la mancare, haine , bani etc. Este decizia dumneavoastra, eu nu va pot obliga la nimic. A fost datoria mea sa v-a informez, asta mi s-a dat, asta v-am spus.
-Da, inteleg. Accept.
-Foarte bine, masina v-a sosi dupa dumneavoastra in cateva ore. Mai aveti nevoie si de altceva?
-Nu multumesc. O sa astept masina.
-Desigur, la revedere.
-La revedere, i-am spus si am inchis telefonul.
Ok, inteleg, eram nebuna. Dar asta era o sansa prea mare ca sa dau de Alice ca sa o pot rata. Ea nu ar fi facut toate astea de nebuna, sigur era ceva in spatele acestor lucruri si daca nu acceptam nu aveam sa le aflu niciodata. Imi era prea dor de ea, eram prea obsedata de aceasta lume ca sa las ceva sa imi scape. Daca totul se dovedea a fi o minciuna atunci ar fi greseala mea. Dar chiar daca as fi gresit, nu urma sa las asta balta. Era o oportunitate imensa sa gasesc familia Cullen din nou. Cate sacrificii a facut Alice pentru mine, pentru sansa asta, cum sa o las balta? Cum altfel as fi dat de ei, din toata lumea asta cum i-as mai fi gasit. Ar fi fost mai mult decat imposibil. Acum singura problema era Charlie, cum urma sa scap de el, si fara sa nu’l ingrijorez. Trebuia sa fac ceva, Charlie nu va sta in calea mea. Am coborat jos si am vazut ca Charlie nu era. Am deschis usa de la dormitor in liniste, adormise. Speram sa nu se trezeasca prea curand. Am intrat din nou in camera mea si am cautat o foaie si un pix. Un bilet, cel mai frumos mod de a pleca de acasa.

” Tata, imi pare extrem de rau ca iti fac asta. Nu vreau sa suferi si sincer crede-ma ca nu ti-as face niciodata una ca asta daca nu as fi nevoita. Nu am murit , nu am plecat de acasa ca o adolescenta rebela si nu vreau sa iti fac rau. Plec, nu stiu pentru cat timp, dar stiu ca asta trebuie sa fac. Este ceva fara de care viata mea nu e completa. Te rog, ramai aici fara grij, nu trimite tot FBI -ul dupa mine si nu ma cauta. O sa ma intorc acasa repede, iti promit. Te iubesc ”

O sa ii rup inima cu asta, dar cum sa o intregesc pe a mea daca nu plecam?  Viata mea nu era viata fara ei. Erau mai necesari ca aerul, iar acum fara Andrew care macar ma mentinea la suprafata cum as fi putut face sa nu ma scufund de tot? Nu eram in stare, fara ei eram un nimic. Nu mi-am facut bagajele nu mi-am luat nimic. Trebuia sa vad despre ce e vorba acolo, ce vroia Alice, de ce naiba facuse atatea ca sa ma duc acolo. Era straniu, si ma baga putin in sperieti, dar era un risc pe care mi’l asumam. Era o nebunie si eram constienta de asta. Dar urma sa fac nebunia asta si nu simteam nici pic de regret in mine.


Am asteptat pe pat si ma uitam din minut in minut pe geam sa vad daca masina ajunsese. Incercam sa nu ma gandesc la cat de mult urma sa ii fac pe cei dragi sa sufere, si incercam sa imi pun toata atentia pe ceea ce urma sa gasesc acolo. Speram ca totul va fi de bine. Speram ca voi gasi o explicatie logica la tot ce imi fusese transmis, dar din pacate deocamdata nu prea gaseam niciuna.
Totul era aranjat acolo pentru mine, trebuia sa ma duc. As fi fost o proasta daca nu as fi acceptat. Si nu urma sa fiu proasta din poveste inca odata. Eram satula de aceeasi situatie. Vroiam sa iau in sfarsit o decizie inteleapta, si speram ca asta sa fie inceputul.
Cand in sfarsit masina veni mi-am luat inima in dinti si am iesit pe usa casei. Nu m-am uitat inapoi. Era un lucru prostesc dar ce puteam sa fac? As fi regretat toata viata daca nu plecam, si nu vroiam sa traiesc din nou asa. Am incercat sa fac liniste si am lasat biletul pe masa din sufragerie, Charlie sigur il va gasi acolo.
M-am uitat la barbatul care era la volan. Se uita in fata iar cand am deschis portiera masinii a intors capul spre mine si mi-a zambit. I-am raspuns la zambet si m-am urcat langa el.
-Buna! i-am spus eu incercand sa par politicoasa.
Baiatul asta nu avea mai mult de 20 si ceva de ani, deci nu aveam de ce sa fiu intimidata.
-Buna, sper ca nu am intarziat foarte mult.
-Stai linistit, ai ajuns exact la timp.
El porni motorul si vedeam cum totul ramane in spate. Era decizia mea, nu vroiam sa regret nimic.
-Numele meu este Nick. Lucrez la The Sun, de fapt..sunt un fel de sofer al doamnei Samantha. Eram in apropiere cand m-a trimis dupa tine, cu alte probleme pe care ma trimisese sa le rezolv. O sa mergem cu masina si vom ajunge destul de repede. E cam departe da nu cred ca asta e o problema. Sper ca ne vom intelege bine.
-Inteleg, sunt perfect de acord. Da si eu sper, esti destul de dragut, multumesc ca ai venit sa ma iei. Si apropo, imi poti spune Bella.
El aproba din cap si se uita la drum. Conducea destul de repede si avea o privire prietenoasa, nu parea ca ar vrea sa imi faca ceva rau. Imi dadea incredere , mai ales daca facea parte din planul lui Alice. M-am asezat mai bine pe scaun si m-am facut comoda, aveam ceva de mers. Speram ca Charlie va intelege de ce am plecat si nu va cauza probleme. Nick era frumusel , era brunet si avea ochii albastru deschis. Zambea mai mereu si parea o persoana deschisa. Probabil era priceput la interactionarea cu oameni, doar pentru asta lucra.


-Spunemi mai multe despre locul in care ma duc, daca vrei te rog. i-am spus eu rugatoare.
-Pai.. cred ca vei vedea cu ochii tai. Ce nu as da sa locuiesc eu acolo dar din pacate doar lucrez. Nu am atatia bani. Doamna Samantha te va informa mai bine despre tot timpul cat vei sta acolo. Din cate am inteles toata vila iti revine tie.
-Sti ceva de familia… Cullen ? am incercat eu sa il trag de limba.
El statu putin pe ganduri si apoi se uita pe furis la mine.
-Nu foarte multe, cred ca tu ar trebui sa sti mai multe, din cate stiu ei ti-au aranjat sederea acolo. O stiu mai bine doar pe domnisoara Alice si pe mama ei. Ele au venit de cele mai multe ori acolo. Restul familiei nu vine de foarte multe ori. Dar totusi sunt clienti fideli si cand vin inchiriaza toata vila doar pentru ei. Cred ca sunt mai retrasi, nu le place sa locuiasca cu multa lume. Stiu odata ca domna Samatha a mutat toti oameni din casa doar pentru ca domisoara Alice venea pentru doua zile. Doamna Samantha detine cateva vile doar in zona asta. E foarte draguta, o sa iti placa de ea. Dar din cate stiu are case construite in toata partea de sud. Tine la clienti ei, si cum se pare tine si la familia Cullen foarte mult. Dansa este acolo, ne asteapta, probabil dupa va pleca, si eu voi ramane soferul tau.
Nu stiam ce sa mai zic. Pentru ce atatea pregatiri si complicati? La ce se gandea Alice cand facea toate astea? Nu gaseam nicio logica, niciun sens. Eram mai mult decat convinsa ca asta nu era nicio pacaleala.
-Nick, m-ai lasat fara cuvinte, sincer. Habar nu aveam de toate astea. Nu am nevoie de atatea lucruri..
Daca Alice vroia sa ma vada sau ceva, putea inchiria o camera de hotel in apropiere si gata.
-Eu fac doar ce mi s-a spus, sunt platit , deci indeplinesc. Eu m-as bucura in locul tau, nu toata lumea isi poate permite luxul acesta.
-Dar unde mergem mai exact?
-Hm..locul nu e foarte populat. Este doar un sir de case detinute de doamna Samatha si sotul ei. De fapt, sotul are bani , ea le administreaza. Langa este un oras , vilele sunt tinute mai la distanta, dar sunt cam 10 km pana la oras, in 10 minute ai ajuns cu masina. Doamna Samantha nu vine foarte des pe acolo, are o gramada de alte case si nu are timp de toate, dar la cererea familiei Cullen a venit imediat. Eu si inca un baiat suntem soferii zonei de case de acolo. Majoritatea oamenilor care locuiesc pe acolo sunt de bani gata si fooarte fitosi. Sper ca tu nu esti la fel, imi spuse el si zambi.
-Deloc, de fapt eu nu am bani..pentru asemenea trai, pe care tu il descri. Daca nu ar fi fost Alice nu as fi ajuns acolo. Sunt foarte curioasa, mai spunemi, e chiar interesant.
-Ce mai vrei sa sti?  ma intreba razand.
-Orice. Cum de te-ai angajat acolo ?
-Hm.. pai eu locuiesc in orasul de langa. Nu imi dau bani afara din casa , parintii sunt divortati si am un frate mai mic, John. Are 12 ani. Mama este croitoreasa dar nu are foarte multe comenzi, deci a trebuit sa ma angajez. Mi-am luat permisul si am gasit acel loc de munca pe care l-am acceptat inainte sa clipesc de doua ori. De tata..nu mai stiu de apropae 10 ani, nu se intereseaza de noi , este plecat in Belgia, deci nu ne ajuta cu bani sau alte lucruri de care avem nevoie. Asta e, trebuie sa ne descurcam cumva.
Si asa am continuat tot drumul. Imi placea sa vorbesc cu el, era foarte deschis si era chiar placut sa stau cu el. Deja incepeam sa formam o prietenie frumoasa. Mi-a spus ca mama lui are ulcer , deci nu isi poate lua alt servici mai bun. Oricum nu ar fi ca si cum nu ar avea din ce trai. Lucreaza in fiecare zi acolo, si trebuie sa duca orice infumurat oriunde are chef. Mi-a spus ca uneori il suna si noaptea ca sa duca ficele ingamfate si bogatase in cluburi sau restaurante. Dar rezista, are nevoie de bani. Fratele lui e la scoala si nu isi poate abandona familia. Inafara de salariu mai avea si masina asta pe care o putea folosi si in viata lui privata, dar din pacate cu un asemenea program nu prea avea viata. Mi-a spus ca in aceasta perioada mai toate casele sunt ocupate si are mult de lucru. Colegul sau are 40 de ani , si lucreaza cot la cot amandoi. Sunt destule familii cazate acolo si sunt destule adolescente, asta daca vreau sa ma imprietenesc cu ele. I-am spus categoric ca nu. Dupa cum le descrisese clar nu erau genul meu. El rase si continua cu povestirea. Mi-a spus ca nu stie de ce eu vin acolo. Lucra de doi ani acolo si , mi-a spus ca nu trebuie sa cred ca asculta cu urechea la usa de stie atatea lucruri, dar servitoarele si bucatarele sunt foarte ” informate” . Intelegeam.
-Nu stiu cat timp voi sta acolo , dar cu siguranta tu vei fi prietenul meu numarul unu, si singurul probabil.
-Ar fi prima data cand ma imprietenesc cu un client. Dar imi dau seama ca tu nu esti ca celelalte. De exemplu, cand duc vreo fata care sta in apropierea casei in care vei sta tu, ti-am zis nu e mare distanta intre ele, desi sincer sa fiu casa in care vei sta tu e cea mai frumoasa, nu face altceva decat sa imi zica ” opreste aici ” , ” du-ma acolo ” , ” mai repede ” , ” mergi mai incet, imi sifonezi rochia ” , ” dechide’mi usa ” , ” nu esti bun de nimic, o sa’i spun lui tati sa te concedieze ”  bla bla.. dar oricum doamna Samatha e obisnuita stie cum sunt tafnoasele astea cu bani deci nu le baga in seama doar cu un ” inteleg, inteleg, nu va faceti grij, vom lua masuri ” si dupa abia astept sa le vad fata cand tot eu le duc unde trebuie.
Am inceput sa rad si apoi el zambi mai tare.
-Eu nu o sa iti fac probleme de genu, de fapt nici nu cred ca o sa ies din casa. Nu cunosc zona si oricum sper doar ca odata ce voi ajunge acolo se va lamuri situatia si voi intelege odata pentru totdeauna de ce ma duc acolo.
Nick opri intr-un peco ca sa alimenteze masina.
-Vrei sa iti cumpar ceva ? ma intreba el inainte sa coboare din masina.
-O apa te rog. Am scos portofelul sa ii dau bani dar el refuza.
-E din parte casei , imi spuse el facandu-mi cu ochiul si inchise usa fara sa ii mai pot zice nimic.
Am oftat si m-am rezemat pe scaun. Muream de sete. Ma intrebam cat mai trebuie sa mergem. M-am uitat la ceas si era deja ora 3 dimineata. Cat de mult facusem. Chiar era destul de departe. Ma mir ca inca nu ma luase somnul, dar de ce sa ma  mir cand am vorbit cu Nick incontinu. El imi spunea despre el, eu ii spuneam despre mine. Imi povestea despre cum e viata in acel oras, el locuieste la marginea orasului, dupa posibilitati. A spus ca orasul era primitor, si ca ii place acolo , nu ar vrea sa se mute niciodata. Eu nu aveam foarte multe sa ii zic, dar eram curioasa in privinta lui. Cel putin parea sa fie fericit, asa cum era. Mi-a spus ca isi iubea familia cel mai mult pe lume, si eu i-am spus la fel, dar dupa felul in care il abandonasem pe Charlie..paream o prefacuta. Speram ca avea un somn bun si linsitit , nu stia ce il asteapta dimineata.
Nick se intoarse si imi aduse apa. Porni din nou masina si am mers mai departe. Am hotarat ca e mai bine sa ma culc, vroiam sa fiu in forma cand vom ajunge, si Nick aproba spunand ca asa e cel mai bine. Am inchis ochii, si nu m-am mai gandit la ce las in urma ci doar la ce voi primi.

Cand am deschis ochii era deja lumina afara. Nick era la volan si observa ca m-am trezit. M-am frecat la ochi si apoi m-am pus mai bine pe scaun.
-Nu am ajuns inca?  l-am intrebat curioasa
-Suntem deja in oras, in cateva minute ajungem. Cum ai dormit ?
-Destul de bine. Cred ca sunt deja odihnita. Cat e ceasul ?
-Este 6 dimineata. Dar se pare ca orasul nu doarme de la ora asta.
M-am uitat pe geam si am incercat sa analizez locul. Era asa frumos. Cladirile semanau intre ele si cred ca trecea pe langa un parc imens. Nici macar nu se compara cu Forks, era superb locul. Lumea deja se plimba , vedeai oameni de toate varstele, de la copii pana la batrani. Masini erau destule dar Nick isi facea loc printre ele, se vedea ca avea experienta in condus.
-Daca vrei, cand ai timp, iti fac si turul orasului, e prea frumos ca sa il ratezi, imi sugera el .
-Normal, abia astept. E un loc asa frumos.
-Stiu . Si mie imi place. Asta e casa mea.

In timp ce inaintam oameni se imputineau si la fel si aglomeratia. Am presupus ca ne apropiam de destinatie. Era clar, eu trebuia sa ma plimb prin orasul ala. Era splendid. Si nu conta cat timp voi sta aici. Cand m-am uitat in fata parca stateam sa imi cada gura. Locuri dastea chiar exista pe pamant? Visam ? Inca nu ma trezisem si eu nu stiam? Un sir de case se vedeau in fata , o strada principala ce despartea sirul drept de sirul stang , pe care noi mergeam. Ma uitam la case, care semanau intre ele, chiar erau aproape identice. Locul nu era pustiu, dar nici foarte animat. Mai vedeai cate un om pe terasa , sau la o masa citind ziarul in gradina sau la piscina. Era soare afara, lucru pe care nul mai vazusem de mult timp. Mi-am intins mainile si mi-au trosnit oasele.
-Se pare ca am ajuns, ma anunta Nick .
Parca masina in fata unei vile imense si eram 90% ca gresise locul. Eu urma sa stau in casa asta? Alice era nebuna, dar de ce m-as mira. Nick imi deschise portiera si am coborat din masina. Imi dadu niste chei si apoi ma pofti inauntru. Picioarele imi tremurau in timp ce mergeam in fata spre intrarea din casa. Asa ceva nu era real, ce sa caut eu aici? Ma uitam la casa din fata mea si parca nu imi credeam ochilor. Nick imi deschise usa si pur si simplu am ramas ca o proasta analizand cu privirea fiecare obiect din incapere. Pentru mine era ireal.

Am pus cateva poze cu noua casa in care se muta Bella  ca sa aveti macar o idee de cum arata. 😀 

___________________________________________________________

Imi pare rau ca intarzii mereu si dureaza asa mult timp pana postez capitole noi. Sper ca nu a’ti abandonat aceste ficuri si inca le cititi. Sper ca eu nu v-am dezamagit! Nu uitati sa comentati orice va place si ce nu , eu tin cont de parerile voastre. Lectura placuta! Va pup :* !

 

  1. Ce frumusel e Nick ;;) si ce casa superba =p~
    Acu’ sa vad in urmatoru’ capitol daca am avut dreptate sau nu :-w >;P

  2. aici m-ai lasat in ceata………….nu mai inteleg nimic………….oare ce pune la cale alice???…..sper sa fie ceva de bine;hai cu next-ul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!te rog…..nu ma poti lasa in suspans…..

  3. ma bucur ca ai postat !
    Cap asta nu m-a dat prea multe informatii ./ Sper ca bella sa nu stea acolo zeci de zile plictisindu-se si gandindu-se la posibile scenarii . Sper ca Edward sa vina repede si sa se impace 😀

    • Nuuu!! Nici gand :)) cum sa fiu eu asa seaca :D! O sa vezi in capitolele urmatoare de ce a venit Bella acolo, care este cauza si scopul 😛
      Ceea ce conteaza acum este ca a plecat de acasa, s-a imprietenit cu Nick , si va locui intr’o vila mega luxoasa 😀 Asta e tot ce trebuie sa stiti deocamdata ❤

  4. Baaa, eu am facut deja cateva scenarii =)) pune mai repede next ca nu mai pot mi se aglomereaza mintea =)) X(

  5. Hey…am aterizat si eu!De ce am senzatia ca Alice il va aduce si pe Edward acolo?!]
    In orice caz…vreau sa vad ce se intampla!
    Este un fic minunat!

  6. :*Ma faci curioasa rau,rau:*
    Bafta!

  7. nu mai continui ficul? 😦

  8. Inca o poveste care-mi place mult. Toate povestile pe care le-am citit de pe blogul tau-mai am cred ca una, sau doua povesti de citit- imi plac. Ai idei geniale!
    De-abia astept sa vad ce a planuit Alice.:) Mult spor la scris, te pup:*

  9. super! CAND VINE NEXT? vreau next:((

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: