Capitolul XIX – Impreuna

Am mers in garaj unde erau si Melanie cu Edward. Ne-am impartit ” armele ” si eram sigura ca asta nu va iesi foarte bine. Cu totii erau foarte entuziasmati si fericiti , asa ca incercam sa ma mai dezghet si eu avand in vedere ca ei credeau ca ne vom distra. Dar se pare ca ei o luam chiar in serios , ne declaraseram razboi. Ei bine atunci nu ii voi lasa sa castige. Ne-am echipat cu pistoale cu apa si baloane si prastii dupa care ne-am intalnit in curte ca sa vedem cum va decurge jocul.
-Deci ce facem?  i-am intrebat eu .
-Am un plan, jocul va fi asa. Noi vom lua casa mea din copac si voi o veti lua pe a lui Melanie, le spuse Andy
Edward se stramba.
-De ce trebuia sa avem noi casa roz cu floricele?  intreba Edward putin amuzat dar si enervat
-Pentru ca aia e a lui Melanie, si tu esti in echipa cu ea, il lamuri Andy. Alea sunt sediile noastre, acolo avem voie sa ne adapostim, nu ne putem ataca in timp ce suntem in casa. Putem folosi orice avem in casa.
-Adica ce? Papusi si truse de machiaj ?  intreba Edward ironic.
-Nu chiar, i-am facut si ei destule lucruri acolo, le vei gasi tu. Regulile sunt simple primul om care este doborat din echipa adversa pierde. Avem voie sa ne atacam casele dar nu sa intram in ele.
-Dar va rog sa nu distrugeti nimic, le-am spus eu ingrijorata.
-O sa incercam sa avem grija, spuse Andy vesel.
Am fugit cat de repede am putut in casuta din copac rugandu-ma la Dumnezeu sa nu ma impiedic de prea multe ori in acest joc. Casa din copac a lui Andy avea cateva scari care te ajutau sa ajungi in casa si am urcat pe ele repede , el deja fiind acolo. Odata ajunsa m-am sprijinit de perete, nu era posibil deja sa obosesc.
-Trebuie sa ne astupam geamurile, ca sa nu arunce inauntru , imi spuse Andy. Dami cartoanele alea de acolo.
Andy facu cateva gauri prin ele si pe prinse de cele doua geamuri ale casutei. Avea un dulapior inauntru pe care il deschise.
-Cum vom castiga? il intreb amuzata.
-Ei nu au ce avem noi, spuse el si scoase lucrurile din dulap.
Poate ca ei nu aveam astea dar nu cred ca Edward era asa papa lapte incat sa se lase batut de noi, chiar si intr-un joc cu doi copii. Cine stie ce planuri isi facea in acest moment. Andy gasi un binoclu si il baga pe gaura unui carton pus la geam. Casutele se aflau fata in fata fiecare pe cate o parte a curti. Acesta ma puse sa ma uit si sa vad ce fac ei. Dar casa aia era goala.
-Nu sunt acolo.
-Ahh!! S-au dus sa isi umple pistoalele. tipa Andy
-Si noi ce facem atunci ? Ei o sa le aiba deja pline.
Andy incepu sa rada si scoase cateva sticle cu apa din dulap. Copilul asta era fantastic, avea de toate. Umplu pistoalele cu apa si apoi imi spuse:
-Astea o sa ne ajunga dar nu pentru mult timp trebuie sa ajungem la robinetul din spatele casei ca sa umplem si baloanele.
Am luat un pistol mare si i-am zis sa ramana aici ca ma duc eu dupa baloane. Daca era Edward acolo sigur l-ar fi doborat si am fi pierdut jocul. Am coborat rapid si m-am ascuns dupa un copac uitandu-ma in jur sa vad daca se apropie cineva. Am alergat rapid dar totusi incercand sa nu fac galagie spre robinet. Aveam baloanele in buzunar si mi-ar fi luat ceva timp sa le umplu. Trebuia sa fiu rapida, robinetul era gol. Speram ca ar fi plecat de acolo dar cine stie de unde ar fi putut aparea. Oricum cred ca Edward s-ar fi ocupat de mine, era logic ca pe Andy il putea fraierii si dobora usor. Am dat drumu la robinet si am bagat un balon acesta se umplu repede si l-am inodat punandul langa mine. Ma grabeam si imi cam scapau baloanele din mana si speram sa nu se sparga. Am facut asa cu cateva baloane , nu trebuia sa umplu prea multe ca nu mai aveam cum sa le mai duc inapoi in casa. Nu eram eu foarte priceputa la asta dar totusi aveam logica. Cand sa mai umplu un balon robinetul se opri. Am ramas cu gura cascata. Asta sigur era mana lor, nu credeam ca uitasera sa plateasca intretinerea. M-am lipit de perete asteptand sa sara pe mine. Aveam cateva baloane la indemana si un pistol deci sa fie ei ai naiba de nu ii faceam leoarca daca se luau de mine. Am asteptat cateva minute si am vazut ca nu apare nimeni m-am hotarat sa ma intorc inapoi in casa cu tot ce trebuia sa duc. Am facut cativa pasi si atat mi-a trebuit. M-am trezit cu un jet de apa in fata si am inceput sa fug oriunde nu vedeam cu ochii numai sa nu imi mai intre apa aia in fata. Am tipat si alergat si mai mult ca logic ca m-am impiedicat, nici macar nu vedeam unde. Am atins palmele de pamant si am zis gata aici raman. Am deschis ochii si nu am fost surprinsa sa vad cine ma ataca pe mine. Edward ranjea la mine si arunca cu jeturi de apa incat imi intrasera si in gura cand tipam sa inceteze. Apoi l-am auzit pe Edward tipand si se intoarse repede sa vada ce l-a lovit. M-am ridicat repede incercand sa ma orientez si il vedeam pe Edward cum era udat si tinea mainile in fata incercand sa se apere in timp ce Andy il uda cu un furtun . Am inceput sa rad zgomotos in timp ce ii spuneam lui Andy sa nu se opreasca ca face o treba foarte buna. Edward nu mai putea sa scape. Dar Melanie ii arunca un balon de apa in cap lui Andy si acesta scapa furtunul din mana. Edward se ridica repede si am luat pistolul si am inceput sa arunc iar in el. Andy si Melanie se bateau cu baloane iar eu il improscam pe Edward cu apa in timp ce muream de ras.
-O sa o patesti, tipa Edward la mine dar eu nu il ascultam.
Acesta fugi in directia opusa si se intoarse cu spatele. El pornise atacul eu nici macar nu fusesem incantata de jocul asta. Se urca repede in casuta , lasul!
-Esti un las! am tipat eu la el si m-am trezit cu un balon in cap. M-am uitat la el nervoasa cum arunca pe geam cu baloane in mine si al naiba sa fie ce tinta avea.
-Lasuleeeee!!! tipa la el nervoasa. De ce te ascunzi acolo?! Iti e frica? Hai Edward!
Nu imi raspunse. Am mers spre robinet si mi-am umplut rapid pistolul.
Andy si Melanie incepusera sa se alerge prin curte cu pistoale mai mici tipand si razand. Eh se pare ca noi doi am luato personal. Eram uda din cap pana in picioare, parul imi era lipit de cap si incepea sa mi se faca si frig. Doamne aratam groaznic, hainele mi se lipisera de piele si abia puteam sa mi le ridic.
Am mers in mijlocul curtii si am tipat
-Unde esti ma?! Treci incoace. Nu te mai ascunde. Pana si Melanie e mai curajoasa ca tine!
Si era adevarat, Andy si Melanie se bateau cu apa si nu se ascundeau ca el. Un tipat mi-a iesit din gat cand am fost doborata la pamant de el cu un jet de apa care mi-a intrat in toate organele posibile. Perfect! De parca nu eram deja mai uda ca nicioada, ma facea si el mai tare. Se aseza deasupra mea si am simtit un gol in stomac. Ramasesem paralizata. Nu era vorba ca era greu sau ceva de genu, dar ma luase prin surprindere. Nici nu stiam cum sa descriu ceea ce simteam acum. Eram amandoi uzi si asta nu ma ajuta deloc, dar era asa placut. Nu m-am mai fi miscat de acolo.
-Predate. Nu mai poti sa scapi, am castigat. imi spuse el si imi lipi ambele maini de iarba tinandu-le cu ale lui.
-Niciodata! tipam la el si incercam sa ma zbat dar fara rost, nici nu puteam sa ma misc.
-Si ce ai de gand sa faci? Te tin aici cat vreau.
M-am uitat in toate partile si apoi mi-a venit ideea.
-AAAANNNDYYYY!!! urlu din toti plamani. Ajutammaaa!!! Andyy!!!
Speram ca ma auda, cine stie unde era acum. O parte egoista din mine spera ca Andy sa nu ma mai salveze niciodata, dar cum nici la sarut nici la asta nu vroiam sa ma gandesc…
Edward se trezi cu cateva jeturi de apa dar degeaba nu se dadea jos de pe mine. Andy arunca cu doua pistoale spre el si se lasa in jos lipindu-si corpul de al meu.
-Hai ia-ma de pe tine daca poti , zambi el strengareste dar eu nu prea mai gandeam asa cum trebuie.
Ma holbam la el ca un bolnav mintal si nu imi mai puteam controla gandurile. Fata lui era la cativa cm departare de a mea si ii puteam simti pana si respiratia. Respira destul de greu , probabil obosise. Da bravo, odihnestete pe mine ca sa imi iei mie capu.
-Date jos, i-am spus eu dar el nu ma asculta.
-Predate si ma dau.
-Ma predau. am spus cu juma de gura.
El zambi victorios si se dadu la o parte. Eu nu mai puteam sa ma ridic. Ramasesem intepenita pe iarba si nu imi mai puteam misca corpul. El imi dadu mana vazand ca nu ma clintesc din loc.
-Mersi, i-am spus eu in timp ce ma ridicam.
-Deci am castigat, spuse el mandru de parca nu stiam deja.
-Asa se pare.
Melanie sari la Edward in brate si il pupa pe obraz.
-Suntem cei mai tari Edward! tipa ea.
-Chiar suntem. ii spuse el zambind.
Aceasta sari inapoi pe pamant si Andy veni si el.
-Ne vom lua noi revansa alta data, spuse el
-Oricand, accepta Edward.
Melanie si Andy se luara la intrecere pana in casa si le-am spus sa ma astepte in sufragerie trebuiau sa se schimbe. Eram cu toti uzi din cap pana in picioare si aratam ca naiba. Desi trebuia sa recunosc a fost distractiv si eram sigura ca toata lumea credea la fel. A fost placut sa stau sa ma joc asa cu ei. Chiar m-am simtit bine.
-Hai sa te schimbi inainte sa inebunesc de tot, l-am auzit pe Edward si am ramas cu gura cascata.
El o lua in fata sa intre in casa. Eu am ramas intepenita. Ce zicea el acolo ?
-La ce te referi ? l-am intrebat si am marit pasul ca sa il ajung din urma
El pufni si apoi un zambet i se ivi pe fata.
-De parca nu ai sti, nu mai face pe inocenta, imi spuse el inca zambind.
-De fapt chiar nu stiu . De ce sa inebunesti?
Chiar asa rau aratam ? Doamneee! Iar ma faceam de ras in fata lui uda ca o catea lasata in ploaie, pe pariu ca aratam mai rau ca dracu’! Urma sa zica ” Da, nu eu am sarutat cateaua fleasca din spatele clasei! „. Speram doar sa nu faca prea mult misto de mine. L-am analizat asa putin pe el si mi-am dat seama ca nu era din vina apei sau din vina nebunelii mele, ci baiatul ala chiar iti taia respiratia. Era drept, era ud din cap pana in picioare dar arata al dracului de bine. El isi dadu ochi peste cap si se intoarse spre mine.
-Bella prostuta mai esti.
-Da stiu ca sunt.
-Ma lasi sa termin ?
Am aprobat din cap rosind. Cateodata ma lua gura pe dinainte. El isi trecu mana prin par si il ciufuli mai rau.
-E clar trebuie sa ma usuc.
-Amandoi trebuie, dar spune-mi la ce te refereai.
-Nu mai conteaza, spuse el si flutura din mana.
M-am infuriat. De ce ma lasa asa nedumerita?
-Ba da conteaza.
-Iti spun altadata.
-Ba nu. Spune-mi acum.
El ma ignora si mari pasul ca sa ma lase in urma. Da s’o creada el ca ma lasa sa vorbesc singura ca proasta avand in vedere ca el incepuse discutia. Am merit si eu pasul si am tipat dupa el ” Edward nu ma mai ignorAAAA – ” dar nu am apucat pentru ca din cauza echilibrului meu fantastic m-am impedicat de furtunul lasat pe jos si am cazut fix peste el. Mi-am blestemat picioarele mai tare ca oricand! Tot ce imi mai lipsea acum era contactul ochilor mei cu ai lui , ca sa ma zapacesc de tot. Dupa ce ca ii faceam complimente mentale la cel putin 5 minute – ceea ce clar inseamna ca eram dusa cu capu , sau cel putin mi se spalase creierul pentru ca eu in viata mea nu credeam ca voi face asta – acum trebuia sa petrec timp cu el, sa il sarut si doamne fereste sa pic si peste el , atingerea corpului sau facand sa tresara fiecare celula din mine. M-am sprijinit in maini si am vrut sa ma ridic de pe el depunand ceva efort doar ca nu am putut. Isi incolaci mainile in jurul taliei mele si ma trase mai aproape de el facandu-mi mainile sa alunece de pe iarba uda lipindu-mi pieptul de al lui. Era clar inebuneam acolo daca se mai juca mult cu mine. M-am uitat la el si am putut vedea ca zambeste putin. Nu vroiam sa ma mai ridic de acolo, indiferent ca lua foc tot orasu. Ma simteam de milioane si nu stiam daca imi mai pot controla mintea sa nu o ia razna. Respiram greu si zgomotos dar de la el nu se auzea nimic. Isi puse o mana pe spatele meu ud si apoi merse cu mainile pana mai jos provocandu-mi furnicaturi pe toata sina spinari. Nu stiam daca mai puteam rezista mult timp. Fruntea mea ii atinse obrazul si am crezut ca imi ia foc toata fata. Incercam sa nu imi las toata greutatea pe el dar sincer nu puteam sa imi mai tin corpul teapan.  I-am simtit respiratia pe pielea mea si asta m-a topit definitiv. Mi-am lasat capul pe pieptul sau incapabila sa mai fac si altceva. El isi misca putin piciorul si l-am simtit cum il strange in jurul piciorului meu. Imi saruta incet crestetul capului si m-am apasat mai tare pe el fara sa ma mai pot controla. El imi ridica cu grija capul  apoi imi atinse buzele cu ale sale si am inchis ochii visand. Asta nu era ca primul sarut, era de sute de ori mai  bun. Pur si simplu nu mai eram capabila sa gandesc ceva rational, tot ce aveam in cap era doar el, aroma sa imi intuneca mintea. Buzele lui se lipeau de ale mele si am stiut ca e o greseala. Oricat de superb ma simteam trebuia sa opresc asta. M-am ridicat si el se uita la mine socat.
-Nu trebuie sa fac asta, am spus eu si m-am ridicat.
El nu ma opri dar se rezema in cot.
-Probabil ca ai dreptate, imi pare rau.
-Evident ca nu iti pare. Vroiai doar sa iti bati joc de mine, dar nu sunt papusa ta. Nu vreau sa te joci cu sentimentele mele.
El casca ochii la mine si eu am ridicat din spranceana punandu-ma langa el pe iarba. Trebuia sa iau o pauza ca picioarele si intregul meu corp sa isi revina.
-Ai sentimente pentru mine Bella? intreba el usor amuzat dar si socat.
Am intors capul.
-Nu.
-Uitate la mine cand vorbesti, imi reprosa el.
Nu m-am intors. I-am simtit mana cum imi intoarce fata spre a lui. Distanta era minuscula.
-Spune adevarul. Uitate in ochii mei si spune-mi ca nu simti nimic pentru mine.
-Ce iti pasa tie?  l-am intrebat repede. De ce ti-ar pasa? Sute de fete ti-au declarat iubirea si le-ai luat la misto. Nu ti-a pasat, de unde atata interes acum? Nu sunt bataia de joc a nimanui, cel putin nu a unui egoist infumurat ca tine.
-Nu sti ce spui.
-Nu stiu?! Eu nu stiu ce spun?! Ba stiu foarte bine Edward, m-am rastit la el. Asta esti! Acum te rusineaza asta? E prea tarziu, ti s-a pus deja eticheta.
-Nu imi e rusine de nimic, se enerva si el. Stiu cine sunt si ce vreau.
-Ce vrei atunci?
-Sa imi spui adevarul.
Am luat o pauza.
-De ce ai crede ca te iubesc? Ce motive as avea? Nu esti deloc genul meu.
Edward incepu sa rada.
-Nu sunt genul tau? Dar cum este mai exact genul tau?
-Nu ca tine, i-am trantito repede.
El inspira adanc.
-Cum sunt eu ?
-Cred ca sti deja. Nu iti este deja destul de clar?
-De ce ocolesti sa imi raspunzi ? De ce ocolesti adevarul. Ma iubesti Bella, si mi-ai dovedit asta azi.
El se ridica victorios si eu am ramas pe iarba cu gura cascata. De ce nu imi puteam face gura sa tipe dupa el ca nu era adevarat?  De ce nu puteam nega ?
Trebuia sa strice el totu’ cu presupunerile lui idioate. M-am ridicat de pe iarba amortita. Abia ma puteam misca. Eram mandra de mine ca oprisem sarutul, dar o parte din minte ma blestema ca am facut asta. Nu aveam nevoie de el si e atentia lui, nu aveam nevoie de atingerile lui, care oricum nu erau sincere. El nu avea cum sa ma iubeasca sau sa simta ceva pentru mine, pentru ca el nu iubea pe nimeni. Am intrat in casa dupa copii apa de pe corpul meu ma stresa si vroiam odata sa fiu uscata.
Ei ma asteptau cuminti pe canapea si eu le-am zambit.
-Deci uitati cum facem . Trebuie sa faceti o baie si sa va schimbati. Dupa voi pregati masa ok ?
Toti trei dadura din cap si Edward era usor amuzant. Am urcat sus cu ei cautandu-le schimburi curate si uscate. Nu stiam cum sa fac baie unor copii dar speram ca ma pot ajuta. I-am facut semn lui Edward sa ramana acolo cand vru sa vina dupa mine, nu cred ca aveam nevoie de el la spalarea unor copii, si in plus nu vroiam sa il vad, oricum vroiam sa intru in pamant de rusine. Ce sa imi doresc mai mult? Sa ma indragostesc de Edward si el sa stie asta! Ar fi fost chinul pe pamant! Tot ce am reusit pana acum, sa ma inteleg omeneste cu el s-ar fi distrus total. Nici nu vreau sa imi imaginez cata bataie de joc tripla as fi primit, si nu doar de la el, ci de la toata scoala. Andy a spus ca isi poate face baie singur, eu doar i-am umplut cada cu apa si i-am lasat prosop si hainele pe masina de spalat. Era mare se putea descurca. Am mers cu Melanie spre cealalta baie si am dat drumul la robinet. Melanie isi dadu usor hainutele jos, am ajutato si eu putin la bluza pentru ca ii ramasese intepenita pe cap si am bagato in cada. Ma puse sa ii aduc niste jucarii si sa ii fac spuma si sa ma joc cu ea, cateva minute, imi spuse ca asa face in fiecare seara cand se spala cu mama ei, deci am facut si eu la fel.
-Ce o sa mancam?  intreba ea.
-Hm… o sa vad ce este prin bucatarie, sigur ma descurc sa prepar ceva.
-Cu ce o sa te schimbi?
-Asta chiar nu stiu.
-Poti lua de la mine niste haine , nu ma supar, zambi ea la mine in timp ce scufunda buretele plin cu spuma in apa.
-Mersi, dar nu cred ca incap in ele.
-Da..mami a zis ca sunt o fata mare, cred ca ti-ar trebui unele mai de varsta ta.
-Asa cred si eu. Hai sa terminam cu baia. Te mai joci?
Ea dadu din cap in semn ca nu si am inceput sa o sapunez bine si pe corp si in cap , era murdara de la alergaturile din curte.
-Bella?
-Da.
-Sa sti ca mi-a placut sa ma joc cu voi.
-Si mie.
-Bella?
-Da.
-Vreau sa mai vi pe la mine.
-O sa mai vin. Iti promit.
Ea zambi la mine si eu am pupato pe crestetul capului.
-Cand tu si Edward o sa aveti copii sigur o sa va jucati mereu cu ei, o sa fie asa norocosi. Vreau sa ma joc si eu cu ei da? Sa ma luati la voi acasa, pentru ca eu va iubesc mult.
Mi-a cazut buretele de baie din mana. Ce tot scotea copilu asta pe gura? Doamne fereste cine ii bagase ideile astea in cap? Auzi eu si Edward sa avem copii, de unde pana unde?
-De ce spui asta? Eu si Edward nu suntem impreuna, ca mami si tati tau da? Noi doar avem grija de tine si fratele tau.
-Nu e adevarat, nega ea si m-am uitat urat.
-De ce sa nu fie?
-Eu nu cred ca este.
-Pai sa crezi.
-Nu.
-Bine, am lasato balta.
Ea incepu sa bata din palme fericita.
-Stiam eu ca am dreptate!!!!
Era clar, nu aveam cum sa o scot la capat cu ea, si decat sa ma contrazic si sa ma complic cu un copil de 4 ani mai bine o lasam in voia ei. Oricum nu ar fi inteles nimic din ce i-as fi spus. Am terminat cu baia si am imbracato pe Melanie. Era curata si frumoasa si parul ei mirosea minunat. Am uscato cateva minute in baie si era gata. Fugi pe usa si cobora scarile in graba. Cand am coborat si eu Andy era deja acolo se uita la televizor. Era ora noua. Cand m-am intors spre Edward l-am vazut uscat si cu haine noi.
-Tu cum de te-ai schimbat?  l-am intrebat
Nu ma gandeam ca astea sunt hainele lui Felix, erau prea tineresti.
-Am sunato pe Alice, mi-a adus niste schimburi. Si tie la fel. Sti ca atunci cand e vorba de haine trece si prin foc ca sa ajunga, spuse el razand.
Am vazut pe canapea niste haine impaturite si m-am gandit ca alea erau ale mele. Edward era imbracat intr-o pereche de blugi negri si un tricou albastru inchis simplu. Speram ca Alice nu mi-a adus cine stie ce nebuni pe acolo.
-Pai atunci multumesc.
-Cu placere.
-O sa ma schimb si apoi o sa pregatesc masa, tu ramai cu ei.
El aproba din cap si se pusa langa Andy la televizor. Melanie propuse sa joace carti, Edward se stramba putin din cauza accidentelor cu jocurile de carti dar accepta pana la urma la rugamintea lui Melanie. Am luat hainele de pe canapea si am urcat scarile in baie. Hainele ude le-am lasat la uscat si m-am imbracat cu cele noi. Erau simple si pe gustul meu, blugi si tricou , ce sa vreau mai mult de atat? Am luat feonul din dulap si mi-am uscat si parul unde mai trebuia. Ziua era aproape pe sfarsite si trebuia sa bagam copii in pat la ora 10. Speram sa ajung maine la scoala. M-am uitat pe geam si am vazut Volvo-ul lui Edward parcat in fata casei. Eu trebuia sa ma duc acasa, sa imi iau ghiozdanul si abia apoi sa merg la scoala. Nu cred ca asta era mare problema pentru el, scoala.
Am coborat scarile simtindu-ma vizibil mai bine. Era placut sa stau iar in haine uscate. Speram doar sa nu mai intru si in alte probleme pana maine dimineata.
Am intrat in bucatarie si am deschis frigiderul. Era aproape plin , eram sigura ca masa nu va fi o tragedie.  Am pregatit un piept de pui , am facut repede o salata ca sa am timp de toate. Nu vroiam sa intarzii si sa o dau in bara. Am pus 4 farfurii am scos painea si eram sigura ca totul era gata. Am iesit din bucatarie si i-am chemat la masa. Ma simteam ca o mama.  S-au asezat in liniste la masa si nu au inceput sa manance pana nu le-am zis eu.
-Sa sti ca e prima masa la care asist si este atat de linistita, ma tachina Edward.
Am inceput sa rad si mi-am dat ochii peste cap.
-Oameni mai trebuie sa faca si schimbari.
-Nu mereu .
-Asa e.
Din cate am vazut copiilor le placea masa, si la fel lui Edward pentru ca mancau fara sa se mai opreasca.
-Pofta buna, le-am urat eu.
-La fel, imi spuse Edward si se uita din nou in farfuria lui.
Ce ciudat era sa mananci in alta casa, si cu alti oameni. Nu spueam ca era ceva rau sau gresit, doar ca te simteai diferit. Nu eram eu adepta plecarilor, nu aveam prieteni la care sa imi petrec noptile, nu faceam vizite si probabil de aceea ma simteam asa. Dupa ce au terminat am strans masa si i-am dus pe copii sus. Era timpul somnului.
-Deci copii, maine o sa va asteptam parintii si de atunci incolo ei vor avea grija de voi , ok ?
Ei aprobara din cap in semn ca da.
-Noi apoi vom pleca la scoala, oricum mi-a facut placere sa va cunosc , sunteti niste copii minunati.
-O sa imi fie dor de voi , se planse Melanie si imi sari in brate.
-Si noua o sa ne fie dor de voi, dar nu conteaza, pentru ca o sa ne mai vedem, i-am asigurat eu.
-Voi o sa fiti bonele noastre de acum incolo? intreba Andy.
-Eu nu vreau altele! tipa Melanie .
M-am uitat la Edward si el ofta. Am zambit.
-Da, nu va faceti griji.
Edward incepu se tuseasca intentionat si se uita urat la mine. L-am trimis pe Andy cu Edward in camera lui  ca sa il bage in pat. Eu am mers cu Melanie in camera ei si am schimbato in pijamale. Aceasta sari obosita in pat si ma ruga sa ii spun o poveste inainte sa adoarma. Din pacate nu mai stiam niciuna asa ca a trebuit sa inventez.
-Una si te culci da?
-Da.
-Deci.. era odata o fata sarmana care traia intr-un oras fara prea multi prieteni dar isi ducea viata asa cum putea.
-Avea sot? intreba Melanie
-Nu avea. Era singura doar cu familia ei, cu mama si cu tata. Intr-o zi a intalnit un baiat frumos si inteligent pe care la inceput il ura si nu vroia sa aiba nimic in comun cu el. Nici nu vroia sa mai respire acelasi aer. Si baiatul simtea la fel pentru ea. Sentimentele de neprietenie erau existente in inimile amandurora. Ei se vedeau zilnic dar se comportau urat unul cu altul, isi vorbeau necivilizat. Pana intr-o zi cand fata a intalnit pe zana mica si adorabila pe nume Melanie .
-Asta sunt eu! tipa Melanie fericita. Pe zana o chema Melanie ca pe mine.
-Asa este. am aprobat eu zambind. O printesa frumoasa si dulce care a aruncat o vraja asupra fetei facando sa se indragosteasca de baiatul cel rau.
-De ce era baiatul rau?  intreba Melanie trista. Nu putea zana sa il faca si pe el bun si sa se indragosteasca de fata ?
-Nu stiu de ce era rau, dar ar trebui sa continui sa asculti povestea. Si fetei ii parea asa rau ca se indragostise de baiat pentru ca ea stia ca baiatul nu o va place niciodata pe ea. Nu intelegea motivul pentru care de la o zi la alta incepuse sa il iubeasca. Ea nu stia de vraja zanei. Fata se uita in fiecare zi la baiat, in timp ce el iubea alta fata..sau fete. Se intrista si se ascundea in camera ei in timp ce zana venea si o consola.
– Dar apoi baiatul a putut vedea frumusetea ce o inconjura pe fata , fara magie si fara zane , a putut vedea cat de speciala si buna este incat si-a deschis inima in fata ei si s-a indragostit de ea, am auzit o alta voce continuandu-mi povestea.
Am inghetat si am intors capul spre usa. Edward statea rezemat de perete. Credeam ca mor. De fapt nu, ar fi fost de 1000 de ori mai bine  sa mor in acest moment.
-Da da! Finalul povestii imi place mult, spuse Melanie fericita.
-Si au trait fericiti toata viata lor si dupa, a continuat el terminand povestea.
Am strans plapuma in maini si imi venea sa intru in pamant de rusine.
-Acum e timpul sa te culci, probabil fratele tau a adormit deja.
Ea aproba din cap ascultatoare si se puse mai bine pe perna inchizand ochii. Am invelito si m-am ridicat de pe pat. Am iesit din camera si am inchis usa in urma mea. Edward era dej afara.
-Frumoasa poveste, imi spuse el zambind. Cine a scriso ?
-A fost inventata de mine, am marturisit eu .
-Ah, ma miram eu de ce are un continut atat de familiar.
-Nu cred ca are, am mintit.
-Mie asa mi se pare.
-Ti se pare.
Am coborat jos si m-am asezat pe canapea. Copii deja sforaiau probabil si ma simteam mult mai linistita acum ca aproape terminasem treaba aici. Si din pacate , stand in aceeasi camera cu el controlul meu era din ce in ce mai pe duca.
-Ce bine ca aproape s-a sfarsit, spuse Edward de parca imi citise gandurile.
-Asa e. Dar totusi maine dimineata se va termina cu adevarat.
-Nu am chef maine de scoala, se planse el.
Am inceput sa rad. Cand a avut el vreodata chef de scoala? Nu credeam ca o sa apuc ziua aia.
-Nu e ceva neobisnuit la tine.
-Da asa.. oricum stiu ca nu imi dau silinta deci, nici nu am pretentii sa imi placa.
M-am rezemat mai bine pe canapea si mi-am ridicat picioarele. Era asa liniste si spatiul dintre noi era limitat. Nu putea sa se dea si el mai incolo?
-Iti este somn ? ma intreba el
-Nu chiar. Tie?
-Nu.
Chiar nu ma miram sa nu ii fie lui somn de la ora asta atat de devreme. Probabil se culca mult mai tarziu.
-Iti pare rau ca ai venit aici? il intreb speriata totusi de raspuns.
-Hm… la inceput da, eram nervos ca ma pusese Carlisle sa am grija de niste tanci. Dar apoi te-am vazut pe tine si stiind ca acum ne intelegem mai bine am crezut ca ne vom ajuta reciproc si ca o sa trec cu bine aceasta experienta. Si chiar asa a fost.
-Ma  bucur, am spus usurata. Chiar ne intelegem mai bine nu ?
El aproba din cap zambind.
-Acum ca nu mai sunt prietena cu Jacob…
-Doamne ajuta! se stramba el. Acum ca nu mai esti prietena cu Jacob nu mai avem nicio problema. Asta daca nu cumva vrei sa te alaturi grupului anti Cullen din scoala. Atunci..cred ca ar exista o problema destul de grava.
-Evident ca nu! am spus repede.
– Chiar ma asteptam ca o sa o faci, spuse el meditand dar totusi razand.
– Nu vreau sa ma implic in asa ceva.
El se intoarse cu fata spre mine.
-O decizie inteleapta, chiar ar fi bine sa nu te implici Bella, pentru ca… sa o luam teoritic. Grupu ala e infect, e format numai din idioti si panarame. Nu ti-ar fi bine acolo. Si avand in vedere ca acum iti este bine, si esti prietena lui Alice, de ce sa lasi confortul pentru aia? Pentru ca crede-ma, daca ai intra acolo, viata ta sociala in orasu asta ar disparea pentru totdeauna, si eu m-as asigura de asta. spuse el serios.
-Suna logic..
-Este logic.
Il credeam in stare. L-am vazut facand multe. Prostii, betii, chiulind, dar astea erau minore pe langa multe chestii mai grave pe care il vazusem facand. Era capabil sa imi distruga viata mai tare decat o facuse inainte, si sincer chiar nu imi doream asta si mai ales sa o pierd pe Alice, singura mea prietena.
-Deci… nu o sa iti mai bati joc de mine sau sa ma necajesti la scoala?
-Deloc, imi confirma el. Putea fi de la inceput asa, daca tu nu te incapatanai cu prieteni tai primitivi.
-Mda chiar imi e de ajuns, avand in vedere ca toata scoala isi bate joc de mine deci … nu cred ca se mai poate schimba ceva de acum incolo, chiar daca tu pretinzi ca iti schimbi comportamentul in privinta mea. Tuturor deja le-a intrat asta in cap.
El se stramba. Eu am oftat.
-De fapt… nu e chiar asa. De cand ai mai aparut prin locuri , cu adolescenti si aomeni normali , incepi sa fi mai tolerata, si crede-ma vad si stiu asta.
-Serios?  intreba plina de speranta
-Da. O sa fi bine, atata timp cat sti sa te comporti cu ei.
-Daca spui tu….
Eu nu era asa sigura de asta. Habar nu aveam cum sa ma comport cu ei ca sa ma agreeze sau sa ma placa. Nu cunosteam aproape pe nimeni pentru ca ei am respinsesera din cauza lui Edward si nu ajunsesera sa ma cunoasta niciodata, nu ajunsesem sa le dau motive sa ma urasca cu adevarat.
-Pot sa te intreb ceva?
-Sigur, imi spuse el.
-Dar promiti sa imi spui adevarul.
-Incerc.
Am luat aer in piept si m-am gandit cum sa formulez.
-De ce… adica ti minte ..nu inteleg de ce m-ai salvat de Jessica in ziua aia. Atunci nici macar nu ma tolerai. De ce ai facuto?  Eu..ti-am facut rau, din cauza mea ai fost la spital. Eu l-am chemat pe Jake chiar daca nu a fost intentionat. Dar a fost vina mea.
El se uita in gol in fata. Asteptam sa raspunda. Dar nu zicea nimic. Am spus sa nu il presez, chiar daca muream de curiozitate.
-Nu stiu, spuse el intr-un final.
-Cum sa nu sti ? intreb socata.
-Pur si simplu am facuto, fara sa ma gandesc de ce o fac. Nu am putut suporta sa te vad ranita de Jessica. Cum nu am suportat nici la Aidan. Am simtit nevoia sa te protejez, si ei bine am facuto.
-Iti multumesc atat de mult, i-am spus sincer.
-Pentru nimic. Da..e adevarat, mai fac si pe eroul uneori, dar sa nu devina din asta o obisnuita ai inteles? Sa nu te mai bagi in belele.
-De parca eu ma bag… vorbesti..de parca o sa mai faci asta.
-Daca este nevoie, poate. Nu sti niciodata ca e in capu’ meu.
Vorbea serios? Chiar vorbea? Adica el urma sa ma apere …in continuare? Cu sigurant asta nu era nimic sigur, pentru ca nu stiam inca daca pot avea incredere in el, dar exista speranta, puteam spera ca el incepea sa se schimbe. Adica, nu imi faceam mari iluzii, il cunosteam prea bine, dar nu strica niciodata sa incerci, chiar daca rezultatul m-ar putea dezamagi. Nu vroiam sa cred ca mie imi placea Edward, dar puteam nega ceea ce inima mea simtea? Atingerile si privirea lui ma zapaceau, ii auzeam vocea in capul meu la fiecare secunda ce trecea. Asta sigur insemna ceva. Ceva ce ma va da peste cap cu totul. Nu vroiam asta, niciodata nu am vrut.
-Eu cred ca ar trebui sa ne bagam la somn, i-am sugerat.
-Probabil ai dreptate. Aici nu o mai am pe Esme sau Alice care sa traga de mine, spuse el razand.
-De trezit oricum nu scapi.
-Stiu… si apropo cum o sa dormim? intreba el deodata derutat.
-Nu stiu… probabil au vreo camera de oaspeti..sau ceva de genu. Si un dormitor al lor. Vom lua fiecare cate o camera, i-am spus gandindu-ma ca asta ar putea fi solutia.
El a fost de acord si am gasit imediat si camera de oaspeti. Erau usor de gasit camerele in casa asta. Camerele copiilor erau fata in fata iar camera parintilor si a oaspetilor tot la fel. Aveau bai iar jos se afla bucataria , o alta baie si camera de zi. Paturile erau facute. Edward a luat dormitorul iar eu am zis ca iau camera de oaspeti. Eram franta. Ne-am luat la revedere si am spus ca ne vedem dimineata. El intra in camera , dar nu inchise usa, o lasa putin crapata. Am hotarat ca cel mai bine era sa ma bag si eu la somn ca sa fiu capabila maine de ceva. Oricum ziua asta ma terminase. Camera era simpla, avea un pat destul de mare, pereti erau vopsiti portocaliu deschis , nu avea mult mobilier dar acela care era mi se parea destul de dragut si potrivit. M-am bagat sub plapuma si am incercat sa adorm. Si bine am zis, am incercat sa adorm. Am inchis ochii si am inceput sa fredonez un cantec de leagan ca sa imi limpezesc mintea deoarece ma gandeam numai la tampenii. Speram sa adorm intr-un final…dar camera asta cu lumina stinsa era destul de stranie. Eram paranoica , stiam asta, dar totusi cred ca nu exageram. M-am intors pe partea cealalta , poate asa va fi mai bine. Degeaba. M-am pus pe spate si era mai rau, tavanul gol era mai sumbru ca niciodata, zgomotul de afara nu ma ajuta nici el deloc. Nenorocita fie noaptea asta! In cap mi-a venit o imagine oribila cu Aidan intrand in camera asta! Un urlet mi-a ramas in gat si mi-am pus patura peste gura. Haide Bella! Si Melanie doarme singura! Da..ea doarme la ea acasa singura, asa dorm si eu, dar desigur comparandu-ma cu un copil de 4 ani nu arata ca eram foarte sanatoasa la minte. Am incercat sa imi scot imaginea lui Aidan din minte dar il tot vedeam mai aproape de mine incat am inceput sa dau din maini de parca l-as lovi. El nici macar nu era acolo, eram constienta de asta dar eu tot il vedeam.  Era prima data cand mi se intampla asa ceva! Ce avea casa asta nenorocita?! De ce imi juca feste? M-am ridicat in fund si am aruncat cu o perna in perete de nervi. Mi-am ingropat capul in patura si am asteptat. Ce tot asteptam? Sa ma ia somnu’ din picioare? Nu stiu cat timp am ramas  dar mi-am dat seama ca urma sa o vad si pe bunica moarta din cosciug aici daca mai stateam mult asa. Mi-am ridicat mai bine pantaloni si am coborat din pat. Probabil faceam o greseala, dar decat sa nu dorm toata noaptea preferam greseala. Am iesit din camera usor, fara sa fac mult zgomot si m-am apropiat de camera lui Edward. Am deschis usa mai bine si l-am vazut intins pe pat jumate invelit deja sforaind. Eh, macar unul dintre noi sa doarma bine. Nu puteam sa cred cum el a adormit asa bine si repede iar eu ca o besmetica ma intorceam pe toate partile si tot nu reuseam nimic. Nu era deloc corect. M-am dus langa patul lui si l-am strigat. Nimic dormea dus. L-am miscat de umeri sperand sa nu stau prea mult in al trezi. Stiam ca se trezeste greu. Chiar parea genul de persoana.
-Edward! Te rog trezestete, l-am strigat eu aproape implorandul. Edward?
Am continuat sa il zdruncin mai tare avand in vedere ca nu dadea semne de viata. Se stramba si se intoarse pe partea celalata.
-Ce vrei?  intreba el somnoros. Lasa-ma sa dorm.
-Te rog trezeste-te putin, am o…mica problema, am spus muscandu-mi buza rusinata.
Ma facusem de prea multe ori de ras in fata lui, nici nu voi mai tine evidenta in curand. Se auzi in oftat. Se intoarse cu fata spre mine.
-Spune.
Se ridica putin mai sus pe perna si se uita la mine asteptand sa ii zic.
-Sa sti ca deobicei sunt mai irascibil cand ma trezeste cineva, dar sa spunem ca fac o exceptie. Ce ai patit in miezul nopti? intreba amuzat.
Nu m-am uitat la el cand am vorbit.
-Pai… ma gandeam ca …adica pana acum nu am mai dormit aproape  niciodata intr-o casa straina..si nu prea ma ia somnul, nu stiu ce am dar…
-Iti e frica sa dormi singura? intreba el zambind.
-Cam asa.. am spus rusinata. Problema e ca nu pot sa dorm, de frica sau nu… adica da ai dreptate. Cred… si ma intrebam daca ma lasi….
-Sa dormi cu mine ? continua el incepand sa rada.
Mi-am ridicat privirea spre el si isi musca buza probabil sa nu izbugneasca in ras. Ma bucur ca il amuzam, si mai ales de faptu ca imi citea gandurile.
-Sigur, spuse el razand si se dadu la o parte brusc.
Am ramas cu gura cascata. Cred ca nu intelesese bine.
-Nu vrea sa dorm cu tine…adica in acelasi pat.
-Propui sa dorm pe jos si tu in  pat?
-Nu! am spus repede. E de ajuns in aceeasi camera , pot sa dorm eu pe jos , nu e nevoie de altceva, doar sa nu fiu singura.
-E da , ce fel de barbat as fi? Cum sa te las sa dormi pe jos!? Urcate in pat, ma duc sa iti iau patura din camera cealalta. Sa te vad adormita cand ma intorc ok?
Am aprobat din cap si el se dadu somnoros jos din pat.
-Eh a fost frumos cat a durat, spuse el si se uita spre pat.
Am rosit si mai tare si m-am asezat pe pat. Era asa.. dragut din partea lui, nu ma asteptam sa reactioneze asa frumos. Asta cu siguranta nu era Edward pe care il stiam eu, probabil fusese rapit de exastreresti si inlocuit cu o clona de mi de ori mai buna. Nu putea fi adevarat ceea ce mi se intampla. M-am invelit cu plapuma si apoi am crezut ca ma scufund acolo. Mirosul sau se simtea peste tot, si pe plapuma si pe perna , nu vroiam sa ma mai ridic de acolo. Am zambit satisfacuta de parca eram un asasin in serie multumit si am crezut ca narile imi luau foc. Mirosea….delicios. Era divin si se simtea asa bine. Adoram cum se simte, si imi venea sa imi dau pumni in cap din cauza gandurilor mele. Nu mai gandeam normal. DE CAND MA GANDEAM EU LA EDWARD ASA?! Doamne urma sa regret asta toata viata, dar pur si simplu nu ma controlam. Nu mai puteam. Ajunsesem prea departe. Edward se intoarse cu o patura si o perna in mana si le aseza langa pat pe jos. L-am urmarit cu privirea cum isi aranjeaza lucrurile.
-Tot nu poti sa dormi? ma intreba el amuzat uitandu-se la mine.
Se aseza pe patura si apoi se intinse punandu-si capul pe perna cu fata spre mine. Am inghiti in sec.
-Adevarul este ca nici macar nu am incercat.
-Pai ai face bine sa incerci. Eu sunt aici, stai linsitita, nu mai esti singura.
Vorbele lui ma calmau si asta imi placea foarte tare.
-Asa o sa fac. Multumesc oricum, nu ma asteptam la asa ceva din partea ta.
-Am si eu momentele mele, spuse Edward si se intoarse pe o parte. Noapte buna.
-La fel, am zis mai linstita si fericita acum.
M-am intors cu fata spre el ca sa fiu si mai calma si am inchis ochi. Eram implinita si cu siguranta am putut dormi stiind ca acum el era langa mine, nu mai eram singura. Eram fericita ca el fusese de acord, imi parea rau doar ca , in public, el nu era Edward care eu vroiam sa fie.

M-am ridicat in fund fara sa ma mai gandesc si am inceput sa tip ca dezmetica. Tipam fara sa deschid ochii, vroiam sa imi scot imaginile din cap. Nu mai suportam sa ma gandesc la asa ceva. Am strans in mana plapuma si am inceput sa ma zbat cand doua maini m-au prins de corp. Am deschis ochi si am ramas teapana. Respiram zgomotos si greu de parca fusesem scoasa din lac de la inec.
-Bella gata! Linistestete! incerca sa imi spuna Edward. O sa trezesti toata casa daca mai tipi in halul asta.
-Imi pare…rau..eu … incercam sa zic dar nu imi gaseam cuvintele.
Eram agitata si inca ma uitam prin camera alarmata. Era aproape sigura ca urma sa ma intorc acolo, si incercam sa evit asta. Am inceput sa plang cand mi-am adus aminte fiecare clipa din cosmarul ala nenorocit. Noaptea asta era asa frumoasa, de ce trebuia sa o strice el? VIS NENOROCIT!
-Ce ai patit ? intreba derutat.
Se aseza mai bine in fata mea si se uita la mine asteptand sa vorbesc.
-Am avut un vis urat.
El incepu sa rada.
-Nu credeam ca a ma visa pe mine e atat de urat.
Am ramas cu gura cascata.
-Nu inteleg la ce te referi, am incercat sa zic cu juma de gura.
-Nu intelegi?  Din cate stiu eu sunt singurul Edward pe care il mai cunosti..sau ma insel?
-Nu te inseli…
-Vezi? Am dreptate. Pe mine ma strigai in somn. Era numele meu, deci eu eram.
Mi-am bagat capul in plapuma si am inceput sa tip. Nu se poate asa ceva! Atat de nenorocita era viata mea? Am auzit cum pufneste dar eu nu mai vroiam sa dau ochi cu el.
-Ce faci acolo? intreba amuzat. Iesi.
Am negat ca nu ies de acolo nici moarta. Imi era prea rusine. Nu pot sa cred ca i-am strigat numele in somn si el m-a auzit! Cat de rau sa mai fie? I-am simtit mainile pe talia mea in timp ce ma ridica de sub plapuma.
-De ce te ascunzi de mine? clar murea de ras.
-Mai si intrebi…am spus morocanoasa.
-Nu e un lucru rau sa visezi persoane….
M-am uitat urat la el. Am coborat din pat nervoasa si i-am zis ca ma culc pe canapea jos. Nu mai puteam sa stau in aceeasi camera cu el. Doamne asta era cea mai groaznica seara din viata mea! De ce trebuiau sa mi se intample mie toate idiotenile de pe pamant? Eram blestemata sau ce? Am coborat scarile grabita incercand sa nu trezesc copii cu tipetele si galagia mea. Asta imi mai trebuia. Edward ma striga destul de incet dar nici nu m-am intors la el. Te roog lasa-ma in pace. Dute si culcate. Uita ca m-ai cunoscut vreodata. Doamne cred ca era mai bine cand se purta urat cu mine, macar nu ma faceam atat de mult de ras in fata lui. De cand se poarta frumos dau numai in belele. M-am pus pe canapea si mi-am bagat capul intre genunchi. Vroiam sa mor. Cand am ridicat capul Edward era langa mine.
-Pleaca, am bolborosit eu.
-Nu plec.
-Te rog, l-am implorat eu. Nu ma face sa ma simt si mai rau.
-Nu vad unde e raul in toata povestea asta.
M-am uitat la el si am ridicat din spranceana.
-Poate la tine nu e nimic rau..ca la mine e un cosmar.
-Vino sus, hai sa dormim, poate asa maine dimineata o sa fi mai linstita.
Am negat din cap. Nu imi placea propunerea lui. Eu nu mai vroiam sa fiu in aceeasi camera  cu el, altfel inebuneam.
-Nu mai dorm acolo. Dute singur. Ne vedem dimineata.
-Nu ai cum sa dormi aici, se rasti el la mine si am tresarit.
-Nu poti sa ma obli- dar nu am mai zis nimic pt ca el deja ma luase in brate.
Mi s-a topit tot corpul in timp ce ma tinea in bratele lui. Stateam ca un bebelus la pieptul lui in timp ce urca scarile cu mine. Nu mai puteam sa ma misc, nici macar sa scot vrun sunet. Eram amortita, corpul nu vroia sa ma mai asculte, doar se lasa purtat de val. Intra in camera cu mine si ma aseza in pat cu grija. Zambi satisfacut si apoi se aseza langa mine.
-Vezi? Nu era asa greu. Acum poti sa imi explici si mie, clar uitandu-te la mine ce inseamna toate astea?
-Nu, i-am zis simplu.
Ce puteam sa ii zic? Ca ma indragostisem de el sau ce? Nu aveam nicio explicatie, inafara de faptul ca o luasem razna. Ca il visam?  Ca ma inebunea la fiecare privire? Ca orice atingere de’a lui ma ametea? Probabil mai auzise asta de sute de ori, nu cred ca il flatau sau incalzeau cu nimic.
-Ei bine eu nu plec de aici pana nu imi explici, spuse sever
-Bine.
M-am uitat in alta parte si m-am intins in pat. Sa ma lase in pace, chiar nu vreau sa vorbesc cu el sau sa il mai vad in fata mea. Era asa greu sa priceapa.
-Doamne, esti imposibila, nu inteleg de ce m-am mai bagat in treaba asta, nu merita efortul.
Desi auzisem de sute de ori lucruri de genu din gura lui , acestea ma luara prin surprindere si oarecum ma ranisera mai tare decat ar trebui. M-am bagat sub plapuma , nu vroiam sa vada ca imi dadusera si lacrimile. Mi-am tras nasul si m-am bagat capul in perna. Vroiam sa se termine cosmarul asta. El iesi din camera si cu toata furia din lume am inceput sa plang. Era momentul meu sa ma descarc. Am strans plapuma in mana si ma abtineam din greu sa nu incep sa urlu. Nu stiu de ce, dar nu mai suportam situatia asta. Nu vroiam sa fie asa, de ce se intampla doar ce nu vroiam?
Cand a venit iar in camera mi-am astupat capul cu patura si am inchis ochii. Era evident ca patul era foarte confortabil deci preferam sa dorm aici. L-am auzit cum se aseaza sa se culce si el. Clar nu aveam cum sa dorm noaptea asta, dar macar asteptam sa adoarma el. M-am ridicat din pat si am iesit eu din camera cautand niste servetele. Am mers in bucatarie si mi-am suflat nasul acolo. Casa era stranie asa singura. Incercam sa ma grabesc ca sa ajung mai repede in camera, unde macar mai eram cu cineva. Cand am intrat Edward isi butona telefonul. Cacat! Nu se culcase! Ce tot astepta?! Sa se culce odata si sa ma lase in pace. Nici macar nu se uita la mine cand am intrat si m-am pus in pat. Ma simteam prost, era vina mea, eu striasem totul. El se purtase foarte frumos cu mine si eu am fost o acritura. Probabil ma credea o ciudata si nu avea sa mai vorbeasca cu mine. Ma uram pentru asta, ma purtam urat cu el si cand nu merita.
-Edward?  l-am strigat eu, vrand sa imi cer scuze. Edward te rog vorbeste cu mine, sincer imi pare rau pentru cum m-am purtat. Nu meritai. Tu m-ai ajutat si te-ai comportat frumos. Imi pare rau.
M-am pus pe marginea patului uitandu-ma la el asteptand sa ma bage in seama. Vroiam sa ma ierte, pentru ca nu mai aveam cum sa suport sa fie suparat pe mine. De data asta chiar nu meritase si nu inteleg de ce eu faceam numai greseli in comportamentul cu el.
-Este in regula, spuse el intr-un final. Eu am avut dati mai rele, tu acum nici nu ar fi trebui sa ma tolerezi in acelasi oras cu tine.
Am ras. Avea mare dreptate.
-Iti pare rau pentru ce ai facut ? il intreb plina de speranta
– Poate. Nu vreau sa ma gandesc la trecut.
-Nici eu, i-am zis repede. Deci suntem chit ?
-Suna bine. Acum ce ar fi sa ne culcam fara cosmaruri….
-Nu a fost un cosmar…cel putin nu la inceput, i-am spus rusinata.
-Sper ca eu eram la inceput, sti nu imi convine cand lumea ma considera un cosmar, cel putin nu in sensu’ ala.
-Da erai . i-am marturisit neputand sa ma abtin.
El incepu sa rada si am regretat imediat ce am spus. Eram prea increzatoare avand in vedere cu cine vorbeam.
-Scuze..doar ca ma faci sa vorbesc fara sa mai gandesc, i-am zis uitandu-ma in ochii lui.
-Pai si spunemi visul.
-L-am uitat, am mintit repede.
-Atunci de unde sti ca eu eram la inceput?
-Asta e usor de retinut. Altceva nu mai stiu. Noapte buna!
-Noapte buna, imi spuse razand.