Capitolul XIII – Un nou inceput

-Deci ce vom face ? intreba Christopher.
Aro se uita la Carol asteptand sa zica ceva, dar eu nu stiam cum sa reactionez. Nu puteam concepe cum ramasesem insarcinata cu Michael, fara sa stiu si din cauza asta am ajuns asa. Nu pot sa cred ca imi uram fica, dar indiferent cat de crud parea, o uram si ma blestemam pentru asta. Mel era singura mea fica, de ce aparuse impostoarea asta sa se bage peste viata mea si in corpul meu?
-Este evident ca nu o mai putem scoate pe aceea fiinta din corpul Bellei. Deci ceea ce putem incerca este, sa luam un alt corp in care sa intri, daca vrei sa ajungi din nou in stare solida. Ai mai incercat asta odata, poate ca va merge, spuse Carol.
-Este o idee buna, medita Aro. Deci nu trebuie sa mai asteptam. Isabella esti de acord cu asta? Este alegerea ta. Vrei sa ai un corp nou? O viata noua? Sau sa te intorci la familia Cullen unde nimeni nu te poate vedea? In corpul tau vechi nu mai poti intra, oricum.
Trebuia sa ma gandesc foarte bine, dar pana la urma ce aveam de pierdut? In corpul meu nu voi mai fi niciodata, Edward iubea acum pe altcineva, chiar daca era involuntar dar cum sa  ma amestec eu? Fica mea sau nu, ea era acum stapana vietii mele vechi, iar ca sa pot trai, trebuia sa ma debarasez de cea veche si sa incep una noua, si atata timp cat Volturi imi puteau oferi asta de ce sa refuz? Intr-un corp imi puteam cauta fica , macar sa o vad si sa fie bine nu trebuia sa vina cu mine, stiam ca va fi imposibil. Daca asta era situatia eu trebuia sa o accept si sa scot ce era mai bun din ea.
-” Sunt de acord” le-am spus.
Oricum nu aveam de ales. Ramanand aici ca o fantoma sperand ca Edward sa isi dea seama ca lipsesc era o  pierdere de timp si o dezamagire. Nu puteam permite asta. Nu mai puteam da timpul inapoi, nu mai puteam schimba faptul ca sarcina mea , fica ce o purtam in pantece inainte de transformare inconstient mi-a luat locul in corp dupa ce inima mea a incetat sa mai bata. Asa ca trebuia sa privesc spre viitor, sa imi las trecutul deoparte. Nu mai aveam ce face printre ei. Ii voi lasa in bucata lor perfecta de eternitate, iar eu voi continua sa traiesc. Chiar daca voi suferi enorm, voi trece peste, am mai trecut odata peste asta, desi stiam ca niciodata nu voi fi indeajuns de pregatita pentru atfel de situati. Voi lasa perioada petrecuta in Forks, atunci cand eram tanara si dornica de viata , atunci cand iubeam, cand eram fericita si il intalnisem pe el. Voi lasa in urma toate astea si o voi lua de la capat. La propriu.
-Foarte bine, singurul lucru prin care putem face asta este moartea altei persoane. Deci Isabella , vei alege moartea corpului tau. Trebuie sa fie o persoana destul de asemanatoare tie nu?
Am inghitit in sec. Daca trebuia sa trec peste un cadavru ca sa ajung la fericire, atunci asta voi face. Nu mai aveam mila. Deja era evident ca eu cu un asemenea comportament nu ajungeam nicaieri.
-” Cam asa. Nu vreau sa fie identic, dar sa pastrez cateva lucruri care ma caracterizau.” le-am spus.
Aro aproba din cap si se intoarse spre Caius si Marcus. Facu un semn din mana si un vampir veni langa el.
-Da stapane?
-Tu, Christopher si Isabella veti merge dupa noua noastra achizitie, daca ii pot spune asa. Vom face din fata asta un adevarat miracol, zise parca mai mult pentru el.
-Da stapane, aproba vampirul.
Eram surprinsa cat de multa autoritate puteam avea acesti vampiri vechi si batrani. Erau practic niste regi, dadea ordine si aveam zeci de vampiri sub control. Nu ma indoiam de faptul ca ma ajutau cu un scop, probabil situatia mea ii faceau sa fie cat mai curioasi si de aceea ma ajutau, vroiau sa scoata ceva din mine, sa ma foloseasca in cel mai logic mod. Sa ma alatur familie/regatului/clanului/slugilor sau chiar armatei lor, oricum mie imi era tot una. Stiam ca scutul mil pastrasem , dar stiam ca nu era suficient pentru a ii putea invinge. Erau prea puternici, aveau prea multa autoritate, iar vampirii acestia le erau extrem de fideli. Au iesit din incapere, iar eu ii urmam. Nu ne-a luat asa mult sa iesim din cladire pentru ca am alergat. Am aflat ca pe vampir il chema Demetri si el ne va ajuta sa gasim pe cineva potrivit pentru mine. Desigur nu le era nicio jena sa omoare pe nimeni, si eu cu siguranta trebuia sa ma obisnuiesc cu asta. Am iesit din cladire si stiam ca schimbul va trebui sa se intample aici. Apoi Demetri ma anunta ca vom pleca inapoi in Italia deoarece se terminase treaba aici. Chiar ieri un grup de vreo 5-10 vampiri au vrut sa se arate lumi dar Volturi i-au oprit la timp, ne povesti el. Am vazut o gramada de femei dar niciuna nu ma atragea. Cam toate erau siliconate, operate, blonde…eu nu eram asa. Christopher facea misto de mine imaginandu-si cum as arata in corpurile acelea, si eu ma enervam si treceam la altele.
-” Nu stiu… nu imi place mai niciuna”. le-am spus nervoasa.
-Vom gasi noi ceva.
-” Pe care sa o omoram ” am adaugat eu.
El se uita la mine oftand.
-Stiu ca e greu sa iti imaginezi asa ceva, si mai ales sa faci, dar daca vei sta cu noi va trebui sa te obisnuiesti cu moartea. Pentru asta suntem facuti.
Am dat din cap ascultatoare, si stiam care era realitatea, si eu nu o puteam schimba, cel putin nu deocamdata. Eram gata sa ma schimb pentru clanul asta, la care cat mai curand voi face parte.
In cautarea noastra de fete dragute in care nu gaseam mai nimic am observat ca uneori Christopher mai vorbea singur si se uita in jur parca la aer. L-as fi considerat nebun daca nu stiam ca vede fantome. Dar eu nu le vedeam chiar daca faceam intr-un fel parte din lumea asta, nimeni nu le vedea. Ma intrebam daca ele ma vad pe mine, dar intr-un fel nu ma pasiona foarte tare. Am intrat pe o straduta intunecoasa si ne-am oprit acolo intrebandu-ne care e planul.
-Trebuie sa te decizi pana la urma Isabella, ne spuse Demetri.
Incepeam sa ma obisnuiesc cu numele Isabella.
-” Stiu, dar trebuie sa mai cautam, serios nu mi-a placut nimic”.
Ma simteam ca la cumparaturi, unde nicio bluza nu imi placea. Asa ajunsesem sa tratez oameni? Acum ca nu mai eram unul dintre ei ajunsesem atat de insensibila? Am pornit din nou cautarile si in acest timp i-am rugat sa imi spuna mai multe despre aceasta familie, pentru ca daca urma sa intru si eu aici, trebuia sa fiu informata. Era deja evident ca Aro , Caius si Marcus erau sefi acolo dar trebuiau sa fie mai multe amanunte. Stiam deja ca aceasta familie se considerau regii vampirilor si era mai mult ca sigur ca erau si cei mai puternici. Aveau un control perfect asupra tuturor vampirilor indiferent daca acestia erau consienti sau nu de asta. Demetri mi-a spus ca odata ce le voi castiga increderea voi putea afla mai multe. Deasemenea a adaugat ca Jane si Alec erau mainile drepte ale Volturilor datorita puterilor incredibile pe care le detineau, si fiind unii dintre cei mai puternici vampiri pe care ii detineau. Mi-au spus ca trebuia sa ma obisnuiesc cu obiceiurile lor si trebuia sa invat sa ma adaptez. Christopher a facut o remarca rautacioasa asupra lui Jane, considerando cam egoista si chiar rea, crezandu-se sefa pe acolo. Nu aveam de ce sa imi fac grij asupra ei. Aveau o autoritate de invidiat asupra tuturor vampirilor din intreaga lume, practic ei detineau tot ce tine de lumea aceasta mitica. Christopher mi-a spus ca desi nu vroiau sa accepte fiecare vampir stia ca sunt controlati de Volturi. Unde interveneau probleme, ei apareau imediat si rezolvau. Nu le era teama de nimic si avand puterea pe care o aveau nu aveau niciun motiv de ingrijorare si nu aratau slabiciune. Volturi stiau ce faceau si pana acum nu dadusera gres. Deocamdata nu imi puteam spune mai multe, nu aveau voie. Dar m-au averitzat cu privire la cateva lucruri:
1. Trebuia sa ma adresez cu ” Stapane” lucru care ma scotea din sarite. Au mentionat ca si Jane si Alec faceau la fel, asta pentru a se face o diferentiere intre cine sunt adevarati sefi.
2. Trebuia sa respect orice ordin mi se dadea.
3. Atunci cand plecam in „misiuni” trebuia sa ascult de cine era trimis.
4. Trebuia sa invat sa ma comport ca un vampir adevarat asta incluzand toate regurile cum ar fi aratatul in public si restul…
Pana acum asta era tot ce trebuia sa stiu dar Demtri ma asigura ca nu e asa rau cum pare. Mi-a spus ca te obisnuiesti repede.
-„Dar pana la urma de ce ii ascultati? De ce faceti ce vor ei? ”
-Pai majoritatea o fac din dorinta de putere, stiau ca stand langa Volturi vor fi de temut, dar stai linistita nu toti sunt ingamfati. Dar mai este si Chelsea care ei bine… le intareste legaturile , este si acesta un avantaj. Ne ajuta sa fim uniti indiferent de situatie. Desigur fiecare vampir e unic tocmai de aceea este primit in Volturi. Pentru uni este chiar o onoare. Si-au facut un renume, asta este viata. imi spuse Demetri. Acum ce spui sa alegi odata o persoana si sa te vad si eu cu picioarele pe pamant?
-„O ultima intrebare si apoi ne concentram pe ceea ce trebuie. ”
-Isabella…. inca nu ai aflat nici 10% din ce inseamna Volturi. Dar fie intreaba.
-” Voi doi ce „ranguri” aveti aici? Aveti ceva autoritate sau cum?”
Amandoi incepura sa rada si eu ma  uitam urat la ei. Ce? Nu aveam voie sa stiu si eu?
-„Nu mai radeti si spunetimi. Vreau sa aflu”
-Pai cred ca suntem destul de bine plasati, medita Demetri.
-Da ai dreptate, desi nu e drept, tu esti mai indragit de stapani decat eu. Eu sunt considerat mai mult un nebun cu fantomele mele. adauga Christopher
-„Pai si atunci de ce esti tinut?” intreb ” fara suparare”
-Hei…am si eu rostul meu, spuse prefacandu-se suparat.
-„Inteleg.”
Imi placea de Christopher , era o fire relaxanta. Fata de Demetri, care nu neg era de treaba, dar era prea serios si strict. Presimteam ca stia foarte multe despre Volturi pentru ca era de secole acolo, dar presimteam ca Jane si Alec sunt cu mult mai informati decat el. Toate la timpul lor.
-Acum, pe cine ai pus ochii Isabella? intreba Christopher.
-„Ce usor vorbiti voi” le-am reprosat.
-Obisnuiestete, in Volturi oameni nu reprezinta aproape nimic.
-Presupun ca daca nu ne-ar constitui hrana, stapani i-ar fi lichidat de mult. spuse Demetri.
Am incercat sa imi ascund groaza si sa ii multumesc lui Dumnezeu ca erau si oameni buni la ceva pentru Volturi, ca altfel nu stiu ce s-ar fi ales de ei.
-Sa terminam cu interogatoriul si sa vedem ce facem aici, cred ca au trecut deja doua ore, trebuie sa facem transferul si sa plecam in Italia, imi spuse Demetri.
-” Si fica mea?” intreb dezamagita
– Isabella, fica ta trebuie sa astepte, imi pare rau, dar deocamdata trebuie sa vi cu noi. Te vei intoarce dupa ea mai mult ca sigur. In plus nu sti unde este, cu mai multe relatii in Volturi o vei gasi imediat , dar oricum, cum te-ar recunoaste ea? intreba Christopher.
Avea dreptate, probabil pentru Mel as fi fost o straina. Trebuia sa mai astept si sa gasesc momentul potrivit. Trebuia sa le castig increderea si apoi dupa sa actionez. Aveam planuri mari in aceasta familie si incercam din rasputeri sa nu ma gandesc la el sau la familia lui si mai ales la vechea eu, care probabil acum il vrajea pe Edward. Sa fiti fericiti din partea mea.
-„Am inteles”
M-am uitat in jur si disperata sa simt din nou pamantul sub picioarele mele, sa profit de noua mea conditie de vampir si mai ales sa pot fi libera. M-am holbat la diferite persoane ce incepeau a fi si ele mai normale si ma bucuram ca faceam un progres. Am inaintat pe o strada pana am ajuns la o intersectie si am hotarat sa intram in imensul parc de vizavi. Toti trei eram siguri ca acolo vom gasi ceva. Panul lui Demetri era simplu, o gaseam, o urmarea si o aducea la noi dupa. Era experimentat in lucruri de genu, o facuse de multe ori dupa cate povestise el. Am vazut pe o banca langa o fantana o fata credeam eu de vreo 23-25 de ani , nu conta ca eu aveam mai mult. Tocmai bine , am ras in sinea mea. Chiar ma atragea, parea naturala – Doamne ajuta – cu par brunet si relfexi roscate , parul era lung si i se intindea pe spate, era supla si cu niste ochi albastri deschisi. Desigur ochi nu conteau, oricum urmau sa isi schimbe culoarea imediat dupa. Citea o carte si fredona un cantec de leagan miscandu-si piciorul. Era imbracata in niste blugi deschisi si albastri cu cateva modele decolorate si o bluza alba cu cateva inscriptiuni pe ea. Niste pantofi cu toc negri si o pereche de cercei ce ieseau in evidenta din parul des pe care il avea. Le-am facut semn sa se uite spre ea. Imi parea rau ca trebuia sa moara pentru ca eu sa pot trai. Dar daca asta erau mersul lucrurilor, eu trebuia sa le accept. Demetri si Christopher aprobara din cap si mi-au facut semn sa plec spunandu-mi ca vor veni un pic mai pe seara cu ea. Normal, doar nu o rapeau in miezul zile cu inca 100 de persoane de fata. M-am indepartat indreptandu-ma spre sediul Volturilor din New York. Nu am fost foarte atenta la detali, ma gandeam doar la aceea fata, cum va muri. Oare cum o vor omora? Cum o vor aduce la mine? Ce va simti? Oare la ce se va gandi cand va fi luata pe sus fara niciun motiv? Si cum ma simteam eu stiind ca sunt vinovata pentru suferinta ei? Fusese o alegere buna, stiam ca ea era potrivita pentru mine, dar pana la urma ce mai conta? De ce vroiam sa fiu la fel daca eu imi incepeam o viata noua? Nu era necesar sa ma recunoasca nimeni. Ma gandeam doar la fica mea…oare ce facea acum, si mai ales cu cine era. Oare se gandise Edward sa se duca dupa ea cu noua eu? Sau nu ii va pasa si o va lasa acolo unde era ea? Poate era la Michael. Si daca nu era? Daca era la ei cum voi mai ajunge eu vreodata la ea? Am inceput sa ma panichez si mi-am dat seama ca spuneam abereli. Cum sa o ia Edward si noua eu la familia Cullen? Cum sa tina un copil uman cu ei? Era imposibil, Mel era la tatal ei. Asta speram eu. Jacob si Selena oare ce faceau? Jacob se gandea la mine? Il voi vizita dupa ce lucrurile vor reveni la normal. Merita asta, dupa cat ma ajutase atunci cand eu practic nu mai traiam. Eram o moarta vie. Charlie va mai suna oare? Cand va intreba de mine ce i se va spune? Voi disparea pur si simplu sau mi se va face un mormant? Va crede Edward ca acel mormant este al Bellei sale? Al Bellei pe care intr-un moment al vietii a iubito? Sau a impostoarei pe care din rasputeri incercam sa nu o blestem, gandindu-ma ca pana la urma era fica mea, si nu era vina ei ca ajunsese in starea aia. Am intrat in cladire si am vazut cativa vampiri in drumul meu dar desigur ei habar nu aveau ca sunt acolo. Vedeam diferite fete necunoscute dar pe care stiam ca in curand le voi memora. Deja il stiam pe Demetri, Christopher, Jane, Alec, Carol. Sophie si stapani. Mda, trebuia sa ma obisnuiesc cu acest termen nesuferit. Avand in vedere ca nu aveam alt drum in viata nu aveam ce face decat sa raman aici. Si oricum cat de multumiti ar fi ei ca dupa ce m-au ajutat eu sa imi iau talpasita ca si cum ei nu ar fi existat. Le eram datoare. Am ajuns in camera principala in care Aro si frati sai erau. Erau singuri si vorbeau. Am tras cu urechea.
-Ce este in capul tau Aro! exclama Caius. Ai idee macar cine e fata asta?
-Mai conteaza? Caius, tu nu iti dai seama cat potential are aceasta fata? Aceasta nemuritoare, va fi de neinvins, noi vom fi de neinvins cu ea. Este pur si simplu unica, prin cate a trecut si sa ajunga chiar la noi? Nu cred in soarta dragul meu, si asta sigur nu ni s-a intamplat fara niciun scop, mai ales nu ca sa o las sa scape.
-Daca e o impostoare, daca familia Cullen,  bunul tau prieten Carlisle incearca sa ne pacaleasca?
-Noi nu am fi vazut pana acum? Ne-am fi dat seama din trecutul ei daca avea ceva de ascuns, nu avem de ce sa ne facem grij. Ea nu mai are ce legatura sa aiba cu familia Cullen, acum ne apartine noua. ii spuse Aro incantat.
Stateau toti trei pe scaunule lor , sa le numesc tronuri , si discutau. Nu era deloc o surpriza ca pentru ei reprentam o arma pe care si-o doreau in bombardamentul pe care il detineau aici. Dar pentru un lucru nu aveau de ce sa isi faca griji, nu eram o intrusa, nu aveam  nimic de ascuns si intr-un fel Aro avea dreptate: eu nu mai aveam nicio legatura cu Culleni.
-Da… ai dreptate, asta ne va ajuta enorm. Trebuie sa fim intelepti frate, nu ne putem permite greseli.
-Nici nu vom avea. il asigura Aro.
Oh da? Se credeau asa atotputernici? Sunt sigura ca odata si odata ceva tot ii va nenoroci. II va lasa la pamant, ii va termina.

Am asteptat pana seara ca Demetri si Christopher sa apara. In camera Volturilor nu intra multa lume, doar daca era ceva important de spus. Nu vorbeau foarte mult si nici nu faceau foarte multe, dar desigur lasau pe alti sa faca, ei doar primeau rasplata. In acest timp am putut analiza foarte atent care erau relatiile intre ei si ceilalti. De exemplu Jane intra direct la Volturi in timp ce restul vampirilor nu o faceau. Eram sigura ca astia erau putini pe langa ce ne astepta in Voltera. Daca maxim aici erau vreo 10 vampiri. Aveam multe de invatat de aici si acest timp ma ajutat foarte mult. Eram constienta ca inca nu stiam foarte multe din ceea ce trebuia sa stiu, da regulile le memorasem si stiam cat de cat care era situatia pe aici, dar ma asteptam si la surprize, care cu siguranta nu vor inceta sa apara. Intr-un final Demetri si Christopher intrasa pe usa. Aro se ridica si Caius isi indrepta privirea spre ei.
-„Te rog nu le spune ca am fost aici” i-am spus eu lui Christopher si stiam ca a inteles foarte bine.
-Oh..a’ti ajuns , le spuse Aro. Ma bucur. Unde este fata? Si unde este Isabella?
Christopher a spus ca se duce dupa mine si am inceput sa rad. Zambi si el si se intoarse. El se intoarse imediat cu ” mine” si m-am alaturat grupului. Demetri spuse ca au dus fata in alta camera si nu era inca moarta, o rapisera doar pentru ca nu stiau foarte bine cum decurgeau lucrurile, si nu vroiau sa strice corpul degeaba. Au inchiso intr’o camera nu avea cum sa scape de acolo. Oricum eram sigura ca nu le pasa foarte mult. Au aflat ca venise in New York cu o bursa si locuia singura, deci nu i se va observa abesanta foarte repede, nu avea pe nimeni in New York. Am putut observa ca era deja noapte. O chema Amalia Stew si avea 23 de ani. Aro ia cerut lui Demetri sa aduca fata, trebuia sa plecam de aici inainte sa inceapa sa se faca cautari cu privire la fata, nu vroia probleme. Ni se alaturara doar Teofil , Jane si Alec. Jane era curioasa dar stiam ca incerca sa nu arate asta. Alec si Teofil asteptau nerabdatori sa vada ce se va intampla in continuare. Vroiau sa ma vada in persoana, sa ma analizeze bine si sa vada cine sunt cu adevarat. Demetri aduse fata care nu se mai oprea din tipat, se uita speriata la noi. Marcus facu o grimasa si cred ca era primul lucru pe care il vazusem facand.
-Sa opreasca cineva zgomotul asta, se planse el.
Deodata fata se opri din tipat si Aro spuse repede
-Faceti ce trebuie facut.
Facu un semn din mana si Demetri se apropie de Amalia care cu lacrimi in  ochii incerca sa se zbata , dar desigur fara rost. Inchise ochi, stia si ea ca o astepta moartea. Demetri ii sopti
-Va fi rapid, nu vei simti aproape nimic.
De parca asta ar ajuta la ceva.  Am auzit doar un strigat de agonie dar nu m-am putut uita.