Capitolul XII

Bella si Leah s-au rezemat de balustrada barcii pentru a observa barca ce ducea scafandri la una dintre micile insule ce formau arhipeleagul in care erau, pe coasta din Venezuela.
-Crezi ca de data asta vom avea noroc? – a intrebat Bella.
Leah, mai mare si mai bine cunoscatoare, se stramba.
-Asta sper. Acum o saptamana am iesit din Caracas si e al patrulea grup pe care il trimitem. – a raspuns -. Am tot verificat starea meteorologica si din cate se pare, un uragan se indreapta spre Florida si spre Insulele din Caraibe. Se asteapta sa ajunga in Jamaica in 3 zile.
Bella a vazut alb in fata ochilor.
-Multumesc ca m-ai animat, prietena. In fine, eu cred ca voi verifica calculatorul. Se pare ca acum trebuie sa se lanseze in apa.
Jake Black, seful expeditiei, vroia sa coboare chiar el pentru a verifica fundul marii, dar secundul sau Marco, era la calculatoare.
-Au gasit ceva?
-Nu. Abia au ajuns acolo.
Bella s-a asezat langa el si a observat scafandri pe ecranul calculatorului cautand, o bucata de chila..resturile unui tun…Dupa 300 de ani orice lucru ar fi fost ingropat si acoperit de noroi.
Ceea ce ea trebuia sa faca era sa localizeze pozitia epavelor scufundate si sa determine daca ceea ce gaseau era apartinea unui naufragiu determinat. Aceea era expeditia cea mai emotionanta la care participase si, fara indoiala, de cand plecase din Peru acuma 5 saptamani ii era greu sa se mai emotioneze la ceva.
Incerca sa nu se gandeasca la Edward, dar amintirea lui o urmarea in fiecare zi si noapte. In special noaptea , in timp ce dormea in patul pe care il impartise cu el. Inca nu ii spusese lui Alice si Jasper ca s-au despartit, dar trebuia sa o faca cand se intorcea in Londra pentru ca cumnata ei deja incepea sa puna intrebari.
Punandu-se pe un scaun, Bella s-a concentrat atentia pe calculatoare. Casnicia ei terminase si ea trebuia sa continue. Acea expozitie era motivul continuarii vietii ei.

Edward a incerca sa tina calul auzind un elicopter deasupra capului. Emmett inca odata…
Acum doua saptamani l-a gasit beat si au avut o cearta. Dupa Emmett, el era capul dezastrului. Pierduse o femeie minunata pe care, daca ar avea curaj, ar fi incercat sa o recupereze, el abandona afacerile si nu raspundea apelurilor. …
El spusese sa il lase in pace, ca nu stia nimic. Dar cand a plecat a dat cateva telefoane pentru a lasa toata treaba executivilor, si de aceea s-a mai lasat de baut. Nu vroia sa se intoarca la vechea sa viata , calatorind prin toata lumea. De fapt, nimic nu il mai interesa…. cu o exceptie : Bella.
Edward s-a intors la grajduri , s-a dat jos de pe cal si i l-a dat ingrijitorului.
-Teasal bine – a murmurat, dandui o lovitura mica animalului pe gat.
Emmett il astepta in casa cu o fata nu prea prietenoasa.
-De ce nu raspunzi la telefon ? Am stat 24 de ore incercand sa dau de tine.
-Buna , Emmett.
-Cel putin acum arati mai bine ca ziua trecuta.
-Aerul proaspat ajuta mult- a admis Edward.
-Si pentru a ajuta este motivul pentru care sunt aici. Este Bella.
-Ce s-a intamplat cu Bella?
-Am urmarito cum ne-a spus. Este in Caracas.
-In Caracas?
-Da, deja stiu ca nu e cel mai sigur loc din lume….
-Acuma chiar ca am nevoie de un pahar. – Edward intra intr-un salon pentru a servi un Whisky-Ce face in Caracas?
-S-a unit unei expeditii condusa de Jake Black si de sotia lui Leah. Poate ca ai mai auzit vorvindu-se de el, faimosul cautator de comorii. Cauta o barca de piratii scufundata in fata coastei din Venezuela acum nu stiu cati ani…
-Vrei sa spui ca Bella s-a dus sa caute o comoara de pirati ?
-Stiu sefule, suna rar, dar asa este.
-Nu, in realitate nu e atat de rar – Edward a luat o inghititura de whisky.- Lucruri de genu face aceea femeie….. De ce nu ai impiedicat?
-Ai spus sa urmarim, doar atat. Ieri am incercat sa vorbesc cu tine la telefon, dar l-ai deconectat….
-Gata, gata!.
-Chiar acum sunt in arhipeleag. Eu trebuie ca nu sunt usor de localizat. Cautatori de comori au foarte mare grija sa nu fie descoperiti… ridica ancora si pleaca fara sa spuna nimanui.
-Si de ce ai venit pana aici?
-Deorece ieri a fost un advertisment de uragan. Se duce spre Caraibe si vasul Bellei este in drum. Am crezut ca vrei sa sti. Am inchiriat un vapor si…
-Plecam in cinci minute – l-a intrerupt Edward,

Bella tinandu-se de balustrada, observa barca scafandrilor cum se lupta contra valurilor. Vremea se inrautatea cu fiecare secunda ce trecea si barca se balanganea dintro parte in alta facando sa vomite; ceva ciudat pentru ca ea niciodata nu se imbolnavea in timpul unei expeditii. Desigur niciodata nu fusese pe o barca in timpul unui uragan.
Pe punte totul se facea foarte rapid pentru ca pericolul de a se chiocni de stanci era eminent. Dar cand in sfarsit barca ajunse pana la vapor si cautatori au urcat pe punte, in orizont au aparut doua barci si cu un portofon le-a cerut sa arunce ancora. Spre surprinderea tuturor, cateva minute mai tarziu au fost abordati de un grup de niste marinari armati. Seful securatatii le-a spus sa se intoarca in port… si ca toti erau arestati. Jake a incercat sa afle de ce , dar a tacut imediat.
Medita cand la barca a juns ceva ce semana cu o baza navala.
Cu camasa si pantaloni scurti, parul si hainele lipite de corp din cauza ploii, Bella incepea sa ii fie frica cu adevarat in timp ce erau scosi in barca cu pistolul la cap.
Garzile s-au dat la o parte in timp ce un barbat inalt si-a facut drum spre ei…Edward
Ochii lui verzi se intunecaresa atat de mult ca pareau negri, pareau scufundati si ardeau ca niste carbuni. Niciodata nu il vazuse atat de furios. Era terminat…
-S-a terminat Bella, – i-a spus luando de umeri -. Ce incerci sa faci? Sa ma inebunesti ? Sa cauti o barca de pirati in mijlocul unui uragan ..s-a terminat , te vei intoarce cu mine acasa si nu mai ai nimic de adaugat. Nu vreau sa fiu responsabil de moartea ta. Nici macar Emmett nu te mai poate urmarii…
-Bella , acel om te deranjeaza? -a intrebat Jake.
-Sa o deranjez? – a repetat el – Si in ceea ce priveste dumneata, cum indraznesti sa imi iei sotia intr-o expeditie stupida care ar putea costao viata?  Nu doar ca ar trebui sa pun sa te aresteze , ar trebui sa te expulzez din tara.
-Edward! – a tipat Bella
-E sotul tau? – a exclamat Jake.
-Da – a marturisit ea.
-Ah, acum iti aduci aminte ca esti sotia mea. De ce nu ti-ai adus aminte inainte sa incepi aceasta aventura? – ia reprosat Edward -. Ce se intampla cu tine? Misiunea ta in viata e sa ma omori de frica? De ce nu vrei sa fi fericita ca orice femeie traind in lux? – a continuat de parca era posedat.- Dar nu… eu a trebuit sa vin sa te caut intr-o sectie de politie in New York, a trebuit sa negociez cu guvernul din Venezuela pentru a veni  sa te caut… Tu sti ce faci Bella? Ma sperii. Sa te iubesc o sa ma omoare…. daca inainte nu ma ruineaza.
Sa o iubeasca….
Edward a spus ca o iubeste? In inima sa se aprinse o mica speranta, dar nu s-a mai gandit la asta cand el a luato in brate si ii cauta gura cu disperare.
-Ai fi putut sa mori – a continuar el ragusit.  Sigur esti bine?
-Ai spus ca ma iubesti ? – a intrebat Bella.
-Sa te iubesc..normal ca te iubesc, Bella Cullen. Daca nu te iubeam mai stateam aici in ploaie, facand pe idiotul in fata tuturor?
Ea l-a privit fix, cautand un semn, ceva sa o convinga.
-La Dracu!- a exclamat atunci Jake Black- Acel om te iubeste Bella-  Spunei ca si tu il iubesti si hai sa mergem odata de aici.
-Ma iubesti, Edward? – la intrebat cu voce joasa.
-Cum nu am mai iubit  pe nimeni inainte.
Aveau multe lucruri de solutionat, dar trebuia sa se riste. Trebuia sa ii spuna ca il iubeste si vroia sa fie o oportunitate si pentru ei.
-Te iubesc, Edward- a spus intr-un final, punandu-se pe varfuri pentru ai cauta buzele.

Edward, nervos, se plimba de colo pana colo auzind sunetele ce ieseau din baie. Vroia sa faca dragoste, dar Bella a insistat sa faca baie singura. Si el se plimba prin camera cu halat de baie alb ca un idiot.. asteptand.
Dragostea era mai dificila decat credea. Chiar daca adevarul era ca el niciodata nu isi imaginase ca va fi indragostit. Cu mainile transpirand, inima accelerandu-se si stomacul micsorat, incepea sa aiba un nou respect pentru aceea ciudata si puternica emotie.
Bella ii spusese ca il iubeste. Deasemenea ii spusese in ziua nuntii…dar ziua urmatoare dupa ce facuse acea catastrofa eroare de al acuza pe tatal ei, isi schimbase opinia. Cum putea fi sigur ca il iubea?
Dar era numai vina lui si repetase ore in sir pentru ceea ce urma sa ii spuna. Avea totul planificat. Tot ceea ce mai trebuia acum era ca Bella sa iasa odata din nenorocita baie.
Bella s-a infasurat intr’un prosop si, desculta, a iesit din baie mai fericita ca niciodata. Edward era in mijlocul camerei cu o expresie serioasa.
-Ai cerut cina?
-Da- a raspuns el. Si apoi veni spre ea. – Bella, ai putea sa ma ierti vreodata? Cand ma gandesc la tot ce ti-am zis, cum te-am tratat de cand ne-am cunoscut… unica mea scuza era faptul ca nu stiam ca faceam. Eram pierdut si confuz pentru prima data in viata mea.
-Asta nu mai conteaa- i-a spus Bella cu vocea joasa.- Trecutul a ramas in spate. Oamenii spun ca primele 6 luni de casnicie sunt cele mai grele, asa ca noua ne mai raman inca doua.- a incercat sa glumeasca.
-Nu as putea suporta sa fi suparata pe mine- a murmurat el, mangaindui parul. Trebuie sa iti spun asta, Bella. Trebuie sa… nu stiu cum sa iti zic, sa ma confesez tie. Dupa moartea mamei mele am descoperit adevarul despre moartea surorii mele Heidi si am inebunit. Durerea s-a transformat in razbunare si am decis sa ma razbun pe familia Swan. Dar, chiar daca nu crezi nimic, crede asta. M-am indragostit de tine din prima zi bella. Acum stiu, dar atunci nu vroiam sa admit. – Edward a tacut putin privindo in ochii .- Nu credeam in iubire pentru ca vazusem ce iubirea ii facuse mamei mele si surorii mele, dar cand ti-am zis sa te casatoresti cu mine  eram nebun de gelozie pentru ca am crezut ca te aranjasei pentru alt barbat. Si cand te-am vazut la biserica am stiut ca aceea imagine va ramane cu mine mereu. Tu erai tot ce eu as fi vrut, cuvintele tale de dragoste..mai mult decat meritam… chiar daca in aroganta mea credeam ca e normal. – Edward a incercat sa zambeasca.- Si tu sti ce s-a intampla ziua urmatoare…. mi-am pierdut capul cand ti-ai mentionat pariintii, dar adevarul e ca ma simteam vinovat pentru ca nici macar nu apucasem sa organizez o luna de miere. Fusesem aproape de a spuse capitanului sa porneasca vasul si sa lase pe toata lumea acolo, dar era deja prea tarziu. Si apoi am continuat sa ma port ca un mizerabil.
-Edward, asta nu mai conteaza- a repetat ea, ridicand o mana pentru ai mangaia fata. Chiar daca marturisirile astea o umpleau de fericire.
-Ba da conteaza, trebuie sa iti spun – a insitat el -. Apoi in Grecia , am crezut ca totul era aranjat. Cand am plecat, cand te-am vazut cu aceea rochie albastra pe care o aveai inainte de nunta,mi-am dat seama ca ceva se schimbase.  Ma priveai cu atata fericire , Ma priveai cu atata fericire, cu atata iubire cand eram pe punctul de a plecat din Higgbotham Hall …dar asta se terminase. Facea dragoste dar nu imi mai spuneai ca ma iubesti. Nu spuneai nimic. Eu vroiam sa ma conving ca nu conteaza, dar normal ca ma interesa. De aceea vroiam sa te duc in New York in loc de Londra pentru ca nu suportam sa stau departe de tine.
-M-ai rapit din cauza rochiei albastre? – a ras Bella.
-Da. Si apoi te-ai pierdut in New York, si cand am aflat , am plecat de la o reuniune fara sa ma gandesc de doua ori. Niciodata nu am mai facut asa ceva, dar continuam sa neg ca ceva se schimbase.
-In aceea zi m-am intrebat daca iti pasa cu adevarat…
-Sa imi pese? – Edward s-a strambat. – Normal ca imi pasa , iubire. Dar eu eram prea idiot ca sa imi dau seama.
-Si cum ..?
-A fost in ziua in care ne-am intors in Peru, cand m-ai intrebat de ce nu m-am casatorit cu Luz. Atunci am inteles totul. Niciodata nu am avut intentia de a ma casatori… de ce eram atat de deciz in a ma casatorii cu tine? Nu sunt foarte mandru, dar as fi putut sa iti ruinez familia. Aveam nevoia de a da vina pe cineva, Bella. Dar cand i-am cunoscut pe Jasper si Harry am inceput sa imi pierd entuziasmul pentru proiect pentru ca era prea imposibil sa ii urasc. Din contra. Si apoi te-am cunoscut pe tine..si nu puteam sa nu te privesc. Ma gandeam doar la tine. Esti femeia cea mai senzuala pe care am cunoscut vreodata. Si cand am vazut ca iei anticonceptionale …. stiu ca nu aveam  niciun drept sa fiu furios, dar ma gandeam ca m-au folosit, ca puteam fi amantul tau dar nu suficient de bun pentru a fi tatal copiilor tai.
-Oh Edward… – Bella si-a pus mainile pe gatul lui – Niciodata nu am gandit asta. Te-am iubit si cand nu trebuia sa te iubesc. Dar tu mi-ai spus ca nu credeai in iubire si eu am crezut ca casnicia nostra nu putea dura. Eram convinsa ca nu imi puteai fi fidel si eram geloasa pe toate femile care fusesera cu tine.
-Imi pare foarte rau, iubire – si-a cerut el scuze-  Nu vroiam sa iti fac rau. Te iubesc si, daca nu vrei sa ai copii, mi se pare bine, dar nu te pot lasa pe tine. Te iubesc atat de mult incat ma doare.
Bella a fost surprinsa de sclipirea din ochii sai…de durere, de frica.
-Ce zici daca imi arati ceva din iubirea aia de care tot vorbesti ? – i-a spus ea.
-Ma iubesti Bella?
-Da – a raspuns ea -. Te iubesc Edward si in ceea ce priveste copilul… poate ca nu e prea tarziu. Mi-a intarziat 4 saptamani.
Edward se incrunta.
-Ce.. ? Cum …? Cand..?
-Deja iti poti imagina cum – a ras ea – Si cand… ultima data cand am fost in Londra. Am uitat sa iau pastila doua nopti la rand si uite rezulatul.
-Si te intereseaza sa fi insarcinata?  – a intrebat Edward neputand sa o priveasca in ochii.
-Nu, adevarul este ca sunt incantata. Imi doresc sa avem un copil, dar acum vreau sa te am pe tine – a raspuns Bella.
Suspinand, Edward a curprinso cu bratele.
Era cat pe ce sa o intrebe ce va face cu aceea expeditie dar s-a oprit la timp. Era Bella, minunata si incantatoarea Bella. Si ea lua propriile sale decizii.
-Slava Domnului, te iubesc atat de mult, draga. – a murmurat in timp ce isi inclina capul pentru a o saruta.
Ospatarul a batut la usa dormitorului si a fost primit nu cu foarte mare placere. Omul a zambit. A avut timp suficient pentru a’si da seama de ce nu era bine primit , si fara a face zgomot, a lasat caruciorul cu cine in sala si a iesit pe punte.

SFARSIT!!

Inca nu pot sa cred ca s-a terminat. Multumesc tuturor celor care l-au citit, sper ca v-a placut. Dupa ce l-am terminat de tradus..practic mi-au dat lacrimile ( asa’s eu mai sensibila ) imi va fi dor de el, dar fiecare lucru are si un sfarsit.

Imi pare rau ca am cam intarziat cu noile capitole, sper sa ma iertati .

Va pup  si lectura placuta.