Capitolul VI – Motivatii

Aerul rece imi inunda narile. Eram obisnuita cu viteza, dar de atat de mult timp nu am mai alergat in felul acesta. Ci doar cu el. Victoria nu se agita sa ma faca sa ma simt confortabil sau bine. Alerga agresiv si rapid, nevazand foarte clar peisajul, dar cunosteam drumul, atat de bine. Zambea , era satisfacuta, era multumita de durerea provocata , nu avea mila, si stiam ca nu voi scapa usor din asta. Pana si copacii mi se pareau cunoscuti si familiari. Un loc frumos, un vis , paradisul.
Si marea casa isi facu aparitia , cu toata splendoarea ei. Nu era la fel de frumoasa cum mi-o aminteam, era nelocuita , abandonata , la fel cum eram si eu. Neavand cine sa ma ajute, sa fie langa mine , sa imi curete inima de mizerie, am ajuns ca si aceasta casa. Era goala , la fel ca sufletul meu. Victoria ma lasa jos , brusc, ca un gunoi. Ma uitam si admiram locul , corpul meu umplandu-se de emotii. Emotii diferite fiecare avand povestea ei , sentimente de ura , resemnare, indiferenta dar mai ales dragoste si pasiune. Dorinta. Dorinta de a da timpul inapoi, de a schimba ceea ce mi-a schimbat mie radical viata.
Victoria ma privea multumita , ca si cum si-a indeplinit misiunea, care a macinat’o toti acesti ani.
Sincera sa fiu desii amintirile distrugeau si ultima ramasita umana din mine ma bucuram ca ma aflu aici, sa vad ca totul e real, exact asa cum imi aminteam . Nu voiam sa ma gandesc cat de mult timp trecuse de cand nu mai trecusem pe aici.
Am facut cativa pasi inainte privind in jur. Victoria imi analiza si urmarea fiecare miscare , de parca as putea sa fug.
-Cum ti se pare? intreba ea , glasul ei fiind atat de placut si ademenitor in acelasi timp.
Nu am raspuns. Inca eram absorbita cu totul de loc.
-Frumos, nu ? Pacat ca nu mai da nimeni pe aici. Ai fi vrut sa fie totul ca alta data nu ? Pacat ca niciodata nu va mai fi asa, si nu zic asta pentru ca nu il vei ierta pe Edward , ci pentru ca nu vei mai avea cand sa il ierti.
Vorbele ei nu ma afectara asa cum spera ea. Nu imi pasa daca ma omora , daca ma facea bucatele si apoi le ardea, suferisem mai mult decat isi putea inchipui ea sau ar putea spera ca ma poate face sa sufar.
-Nu imi pasa. am raspuns simplu dar sincer.
-Lui Edward probabil ii va pasa, si oricum nu te pot omora asa pur si simplu , trebuie sa mai suferi putin inainte.
-Nu te lua de Edward! am spus manioasa. El nu mai are nici o legatura cu mine.
Victoria pufnii , chipul ei perfect de palid era curios .
-De ce sa nu ii pese? Umana naiva!
-Da! Poate ca sunt un simplu om! Nu conteaza, nu iti da nici un drept sa imi faci mie asta! Edward nu mai face parte din viata mea. A facut de mult , dar nu a stiut sa aprecieze si a plecat! Acum nu mai are nimic de impartit cu mine!
-Atat de proasta ma crezi?! Imi dau foarte bine seama ca inca il iubesti! Si el pe tine… si cum el m-a facut sa sufar omorandu’l pe James asa va suferii si el.
-Si daca nu va suferi!??
-Nu prea cred. Ce zici sa intram inauntru.
Am incremenit. Pur si simplu asta nu ii ajungea. Voia mai mult, mult mai mult.
-De ce ? am spus cu vocea tremurand.
-Ca na-m ce face… isi dadu ochii peste cap. Ce intrebare?! Ca sa ma distrez.
Ma lua de mana intr-un mod brutal si ma tara spre casa cu dintii dezveliti. Usa arata destul de bine, intrand, in imensul salon trecand evident de veranda, am simtit un gol in stomac mergand cu pasi ucigatori spre suflet. Era gol. Doar peretii care imi strigau in fata ca nimic din ce visasem nu mai era aici. Poate ca era mai bine asa , sa nu mai fie nimic care sa imi aminteasca de ei , dar sincer nici asa nu imi era foarte bine. Era pustie, marea si incapatoare camera din casa Cullen era goala , la fel si casa. Am urcat scarile cu Victoria spre camera lui Edward. La fel , doar culoarea de pe pereti mai ramasese din frumoasa incapere. Ma mir ca nu au luat’o si pe aia. Macar sa termine treaba de tot. Ma uitam in jur si  mi se reflecta chipul chircit de durere in geamul de sticla, emotiile disparura , nu mai aveam nimic. As fi preferat sa le am macar pe alea. Eram goala. Oare un om poate ramane fara nimic , pana si fara sentimente? Ei bine era posibil, daca continuam asa , o sa raman fara si ultima farama de speranta pe care o mai aveam , fara ultimul strop de pace. Nu era multumita pentru tot raul si suferinta prin care am trecut , facandu-ma o persoana simpla , comuna , retrasa , neimportanta si indiferenta. O persoana disrusa si tradata. Acum voia sa mor de tot.
Si uite asa stateam nemiscata fizic si ma holbam la trista si singuratica casa si camera in care ma aflam.
Victoria parea sa se bucure de lasitatea si tristetea mea.
Nu imi pasa acum cum se simtea ea … nu imi mai pasa nici cum ma simt eu.
Stiam ca ajunsesem in stagiul de sinucidere intr-un timp , pacat ca Jake ma oprit la timp. Ar fi fost asa usor  sa se termine tot, in acel moment , poate chiar si acum ar fi o scapare favorabila. Sa pun capat suferintei care ma distrus pe dinauntru.
Am atins un perete , vopseaua imi murdarii degetele. Era tare, dur…frumos. Preferam sa mor.
Am iesit fugind din casa nemaiputand suporta sa ma aflu acolo. Victoria nu ma oprit stiind ca nu voi fugii de aici , fara rost.M-am oprit pe iarba mare din fata casei asteptand’o. Venii si ea imediat iesind triumfatoare batand diin palme.
-Bravo, bravo! Ce pot spune , o scena de neuitat, ma descurc destul de bine.
Am privito cu dezgust si ea zambi periculos.
Am oftat, infranta. Totul a fost foarte rapid , dar nu stiu cum o noua persoana ni se alatura conversatiei. Era eleganta , parul lasat leger dar cu stil pe spate. O persoana atat de frumoasa , ochii de culoarea topazului fixandu-ma curiosi , as putea spune furiosi si nerabdatori. Parul blond cu reflexii roscate stridente , deja imi imaginam finetea lui. Ma uitam nedumerita la ea. Cine era si ce cauta aici? Vedeam foarte bine ca era vampir , ochii si pielea o dovedeau imediat.
-Deci tu esti… cosmarul vietii mele.
Vocea ei suna atat de frumos , ca si cristalul. Un frumos si lin clinchet.
-Nu stiu cine esti. am spus nedumerita.
-Hm… asa credeam si eu. Dar eu te cunosc pe tine. Chiar foarte bine.
Femeia se uita la Victoria.
-Mi l-ai furat! Ceea ce am incercat de 70 de ani tu lai obtinut in doar cateva saptamani! Nu aveai nici un drept asupra lui! L-ai ademenit in vrajile tale si nu i-ai mai dat drumul!
-Nu inteleg! am spus socata.
-Nu face pe proasta! Edward este motivul pentru care ma aflu aici!
-Edward?
-Da el. Sunt Tanya , sper ca ai auzit de mine.
Am incremenit. Era Tanya Denali … facea parte din clanul Denali , clanul „vegetarian” la fel ca cel Cullen , cele doua familii fiind prieteni considerandu-se ca niste rude. Dar ce legatura avea Edward cu toate astea?
-Da am auzit de tine. Dar nu inteleg de ce esti aici si ce legatura are Edward? Victoria m-a rapit! Si tu esti implicata?!
Tanya rase.
-Are legatura . Edward trebuia sa fie al meu! Asta pana cand ai aparut tu in viata lui si lai facut sclavul tau! De parca ar putea exista comparatie intre noi doua! Chiar si dupa ce a plecat tot ai ramas in gandurile lui! M-am saturat de tine ! Trebuia sa il lasi in pace! Nu va putea fi niciodata al meu cu tine prezenta. Esti un pericol ce trebuie eliminat!
-Ce vina am eu! El ma abandonat! Esti libera sa il iei daca vrei!
-Am incercat asta! Si inainte de tine si dupa! Acum imi este mai greu cu tine in viata! Si e foarte simplu : o sa mori. Iar prietena mea vrea acelasi lucru . Poate ca Edward te iubeste , dar credema ca nu esti destul de buna pentru el, altfel nu te-ar mai fi parasit! Probabil se simtea doar vinovat. Nu intelegi?!?!? Nu esti dorita! Locul tau nu este aici! Lumea asta nu e facuta pentru tine ! Pentru oamenii slabi! Ai cauzat numai probleme! Daca in loc de a te omora pe tine , Victoria hotara sa il omoare pe Edward ?! Era numai vina ta! Daca patea ceva, era numai din cauza ta. Dar a gandit bine , nimenuia nu iar pasa daca un om prost si insignificant ca tine ar murit , dar in schimb Edward e mult mai valoros ca tine. Intelegi ?
Am scuturat din cap. Desii ma simteam prost si distrusa stiam ca o mare parte din ce a spus era adevar.
Purul adevar.
Puteam sa plang si asta era primul lucru pe care las fi facut auzind cuvintele ei, dar nu voiam sa arata ca sunt slaba , nu in fata lor. Poate ca eram un simplu om, dar nu eram slaba sau proasta.
-Ce mai asteptati? Terminati odata cu mine?! am tipat la ele.
-Tentant. Stai linistita ca nu mai ai mult. spuse Victoria.
-Bucurate de timpul ramas. Adauga Tanya.
-Tanya , din cate mi-a povestit Carlisle stiam ca sunteti buni prieteni cu familia Cullen, mi-a spus ca erati buni si aveati sufletul curat. Dar vada ca tu faci o exceptie, nu ti-a ajuns pierderea mamei tale?
Dintr-o miscare brusca ma lua de par.
-Tu pe mama nu ai voie sa o pomenesti. Marai zgomotos la mine.
Am zambit discret.
-Nu ma sperii asa usor. Am trecut prin multe, durere , pierdere , suferinta , si stiu cat de puternica sunt. Poate daca nu il cunoasteam pe Edward era mai bine , dar stiu ca atunci cand l-am cunoscut am vazut ce e iubirea. Iubirea adevarata. Poate ca voi doua sunteti niste finte mitologice puternice , rapide  , fatale , fermecatoare, de care am avut norocul sa dau chiar eu . Sa aflu de lumea voastra , de viata voastra , sa stiu ca noi oamenii nu suntem singuri in aceasta lume crunta, dar asta nu inseamna ca noi oamenii suntem papusile voastre. Fiecare om simte , iubeste , pe cand voi doua in special sunteti niste femei pline de ura , impietrite fizic si psihic. Nu aveti inima , pentru ca a voastra nu mai bate , e impietrita. Dura , rece, si nu doar ca si aspect. Ci in interiorul ei nu se mai afla nimic bun. Doar amaraciune care va macina.
Am vazut enervarea de pe chipul lor. Le-am atins punctul sensibil. Nu imi pasa. Ma puteau omora in secunda urmatoare. Sa faca ce vor. Singurul lucru pentru care mai luptam acum era pentru Mel.
-Ma puteti omora pe mine, dar am o fica , o fica de care voua nu va pasa, care va ramane fara mama. Dar voi nu puteti intelege pentru ca sunteti niste finte fara suflet care nu simt dragoste. Voi nu veti intelege niciodata sentimentul matern pentru ca niciodata nu veti putea fi mame, nu veti putea da nastere unui copil! Lupt pentru fica mea, pentru dragostea pe care io port. Ea este cel mai important lucru pentru mine. Face parte din mine, a luat nastere din mine , si niciodata nu as putea sa o abandonez. Poate ca voi sunteti speciale si aveti puteri si nemurire dar nu aveti ceva ce eu am : puterea de a da nastere unei fiinte, de a o iubii si de a o purta in pantece. Deoarece voi sunteti impietrite in timp , nu va puteti schimba, nici macar pentru un copil!
Spunand toate astea am rasuflat usurata. Am spus tot ce avea pe suflet!
Ele se uitau nervoase , furioase si probabil vedeau rosu in fata ochilor.
-Daca mai scoti un cuvant si tu si fica ta bastarda veti muri!
-Mie imi puteti face orice ! Dar de fica mea sa nu va atingeti!
Victoria rase.
-Ce ai putea sa ne faci? Hai sa iti raspund: nimic.
-Nu mai face pe viteaza ca nu esti! spuse Tanya. Edward ramane al meu.
-Pastreazal . Asta daca iti place sa folosesti lucruri reciclate e problema ta.
Tanya marai puternic. Suntetul scos era amenintator si scos din suflet.
-Nu stiu cum te-a putut iubi! Nu il meriti!
-Ceea ce ma face mai buna ca tine. Pe mine ma iubit, la tine nici macar nu se uita!
Stiam ca mint, si ca nici pe mine nu ma iubise, dar spuneam toate astea doar sa o ranesc asa cum ma ranise si ea pe mine.
-Mai vedem.
Amandoua facusera un schimb de priviri.
-Acum draga mea, pregatestete pentru ultima ta calatorie  in aceasta lume. Chinul abia acum incepe, dar stai linistita , aceasta calatorie este la fel ca aceste doua , asa ca sa te pregatesc pentru durerea fizica. spuse Victoria zambind angelic si ma lua din nou , incepand sa alerge cu Tanya in acelasi ritm.