Capitolul XXV – Domino

Ne-am intalnit cu ei la masini, si pana sa am tot in pungi nu mi-am dat seama ca erau asa multe. Sa nu mai zic de Alice sau celalalte fete. Dar pana la urma am reusit sa le caram si sa ajungem in parcare. Baietii ne-au intampinat si ca niste domni ne-au luat pungile din maini. Edward ma intampina si el si ma saruta pe frunte inainte sa imi eliberez mainile.
-Deci se pare ca pana la urma nu a fost asa groaznic, spuse aratand spre pungi razand.
Am lasa capul si mi-am muscat buza.
-A fost relaxant, i-am spus.
-Ma bucur, abiiaa astept sa vad ce ti-ai cumparaaat trebui treeeebuie sa imi arati toate acele opere de arta magnifice ce nu pot lipsii din sifonierul tau! spuse imitand vocea lui Alice.
Am inceput sa rad si am vazut pe Alice cum se stramba. Apoi zambii malefic.
-Stai linistit Edward, ca o sa vezi tu ce si-a cumparat, spuse si m-am uitat urat la ea.
Edward se incrunta , evident nu stia la ce se refera Alice.
-Normal ca o sa vad, doar o sa le poarte nu? Se duse spre masina si deschise portbagajul.
Aseza pungile mele si ale lui Alice si apoi il inchise. Ne-ar urcat toti in masini asa cum am venit si la inceput doar ca Edward a insistat sa stau in fata cu el. Prima data am spus ca imi e bine si in spate dar practic m-a „fortat” sa ma urc langa el deci am cedat. In spate erau Jasper Alice si Julie. Am iesit din parcare si am pornit. Era chiar placut sa stai in masina lui Edward, era super comfortabila iar mirosul lui era imprimat peste tot, ceea ce ma facea sa imi vina rau de placere. M-am lasat pe spate, pe scaun si m-am uitat pe geam. Era frumos aici, as fi vrut sa mai vin din cand in cand..sa mai ies din orasul ala minuscul si enervant.
-A foooost bestial trebuie sa mai repetam experienta! spuse Alice aproape tipand.
-Sigur o sa se mai repete, ii spuse Jasper.
-Nici nu pot gasii un singur defect, un singur lucru care sa ne impiedice sa o facem , spuse ea.
Lasa ca pot gasii eu destule , am spus in gand.
-Da si eu m-am simtit super. Si aseara ..si azi a fost perfect, fu de acord Julie.
-Dar tu Bella? intreba Alice apropiandu-se de scaunul meu.
M-am intors spre ea zambind.
-Ahmm…da a fost super. Si eu as vrea sa mai vin. Super.
-Era si ciudat sa nu iti placa, spuse ea facandu-mi cu ochiul.
Ma intrebam cand o sa inceteze cu apropourile…a da sigur niciodata! Si asta era doar inceputul, cu siguranta voi avea parte de mult mult muuult mai multe, cand va afla mai multa lume. Nici nu vreau sa imi imaginez. Dar parca spusesem ca nu imi mai fac grij. Uit si ceea ce gandesc. Imi era ciudat sa nu conduc, eram obisnuita ca eu sa fiu mereu la volan. Edward conducea asa repede dar in acelasi timp atat de sigur pe el. Adica si eu eram sigura pe mine dar la viteze mai mici. Emmett era in spate dar apoi ne depasii ca deobicei.
-Sper ca nu il bagi iar in seama, ii reprosa Alice
Edward incepu sa rada.
-Neah n-am chef astazi, ii raspunse el.
-N-ai chef de multe de la un timp… ii spuse Jasper.
-Da cred ca m-am schimbat destul, ii raspunse Edward incercand sa dea la o parte tachinarea.  Dar nu suficient incat sa nu ma mai recunoasteti.
-N-as spune asta…continua Jasper.
-Eu da.
N-a mai zis nimeni nimic. Edward se concentra pe drum iar telefonul imi suna din nou. Era Charlie. Se putea?
-Mda buna, i-am spus daca am apucat.
-Pot sa stiu de ce nu esti acasa deja? Era ora 6 seara. Esti plecata de –
-Sunt pe drum, o sa ajung intr-o ora, i-am zis mai mult ca sa scap de el.
-Si cat inseamna o ora la tine? Cat insemna si cand am vorbit ultima data la telefon? ma ironiza el si mi-am dat ochii peste cap.
-Nu am spus ca stau o ora atunci. Ce crezi ca se poate intampla intr-o masina? O sa fiu acasa, stai linistit odata.
-Cum vrei sa stau linistit ?  Dar stai linistita tu, pentru ca atunci cand ajungi acasa o sa ai parte de cea mai linistita primire pe care si-o poate dorii cineva. Vom avea o discutie serioasa despre toate astea.
-Ok stiu ca nu te-am anuntat pentru ca nu vin acasa, si ca am lipsit de la scoala, dar nu mai sunt un copil, ar trebui sa intelegi asta, si stiu ca iti e greu fara mama, dar trebuie sa iti dai seama ca’s destul de mare ca sa imi port singura de grija si ca nu trebuie sa ma controlez sau sa te preocupi.
-Vrei sa spui ca mama ta s-ar fi descurcat mai bine cu scenele astea de maturitate?
-Da normal, era femeie si ma intelegea. Tu esti tata, evident ca esti super protectiv.
-Da la asta ai dreptate, dar ea nu este aici deci facem lucrurile in felul meu. Te vreau in casa intr-o ora, nici mai mult nici mai putin, sau ma rog mai putin se accepta, dar nu mai mult!
Am pufnit enervata.
-Am inteles deja, nu trebuie sa repeti de atatea ori. Pa.
I-am inchis telefonul nervoasa si l-am bagat in buzunar. Nu il mai intelegeam pe omul asta. Nu faceam nicio criza de adolescenta rebela si nici nu faceam vreo prostie! Trebuia a inteleaga odata ca nu mai sunt fetita lui si ca vreau sa imi vad singura de ale mele. Si trebuia sa ma lase. Si in niciun caz nu as fi plecat de langa oamenii cu care sunt acum.
-Este totul in regula? intreba Edward preocupat.
-Inafara de scandalul pe care o sa il primesc acasa… totul e super, i-am spus oftand.
-Imi pare rau…e vina mea trebuia sa te aduc acasa de mult.
M-am intors la el alarmata.
-Nu, nu! Deloc. oricum ar fi fost la fel chiar daca veneam si la pranz.
-Dar tot e vina mea..
-Ba nu e deloc! Charlie e responsabilitatea mea, eu ar fi trebuit sa ma ocup. Tu nu ai nicio legatura.
Inafara de faptul ca nu te suporta si daca as fi iesit cu alte persoane care sa nu te includa pe tine sau familia ta probabil lucrurile ar fi stat mai bine, mi-am spus si apoi m-am bucurat enorm ca Edward nu citea ganduri.
Drumul a fost mult mai lung la intoarcere decat la dus. Cel putin asa mi s-a parut mie. Alice a vrut sa oprim la un magazin ca sa isi ia ceva de baut, si se tot vaita ca nu mai rezista pana acasa asa ca am oprit.  Edward isi lua si el o cafea de la un aparat de langa. Eu nu mai vroiam nimic, vroiam doar sa il calmez pe Charlie dar imi era cam frica sa vorbesc cu el. Alice ma puse sa caut un CD din torpedou si sa il bag, pentru ca nu ii place sa mearga fara muzica. Am gasit diferite chestii pe acolo si o gramada de CD-uri, dar pe ala scria Alice pentru ca ea il facuse. L-am bagat si a inceput sa cante o melodie de-a lui Pink daca nu ma inselam. Incepu sa cante si sa danseze ca deobicei, si acum eram recunoscatoare ca nu mai stateam langa ea, zici ca era o avalansa. Nu prea isi dadea seama ca era intr-o masina.
-Abia astept sa ajung acasa. Trebuie sa imi fac curat in sifonier , sa fac loc pentru ce am nou. Pe alea deja nu le mai port.
-Ce ai de gand sa faci cu ele? intreba Julie.
-O sa le donez cuiva.
-Wow, frumos din partea ta, sunt haine foarte scumpe si multe.
-Da…pai asa fac mai mereu. Nu are rost sa le arunc cand le poate purta altcineva. Si apropo o sa vin pe la tine Bella ca sa te ajut sa te organizezi. Ai nevoie de ajutor…de fapt mai bine sa spun coordonare. Trebuie sa scapam de ce nu trebuie.
-Sigur poti sa vi oricand, dar … nu azi. Lasa-ma sa rezolv cu Charlie. Daca se poate numi rezolvare.
-Ok, inteleg. Succes.
-Mersi…ii raspund fara prea mult entuziasm.
Am intrat in Forks si deja simteam cum un nor intunecat mi se aseaza deasupra. Imi era groaza sa ma apropii de casa mea, nu vroiam sa il parasesc pe Edward.
Am mers prima data la casa lui Max care era cea mai aproape si i-am gasit si pe ceilalti acolo. Max si Julie isi luasera la revedere si Julie a spus ca poate merge si pe jos pana acasa, statea aproape de Max. Ne-am luat la revedere cu totii unii de la alatii, evident toti spuneau ca a fost super , ca s-au distrat si abia asteapta sa se mai vada asa.
-Ok, acum sa te ducem pe tine acasa, ne intalnim cu Emmett la noi dupa ce ii duce pa Gabrielle si Craig.
Am aprobat din cap si nu mi-am mai pus centura pentru 3 strazi sau cate erau.
-Chiar m-am distrat, i-am spus eu fericia. Mersi.
-Asta era tot ce vroiam sa aud. imi spuse zambind. Sper sa te descurcii cu Charlie. Si stiu ca nu e foarte fericit pentru situatia asta dar sigur se va rezolva, ma asigura el dar nu prea stiam ce sa zic.
I-am zambit mai mult fortat si am dat din cap. El oprii in fata casei. M-am uitat spre casa melancolica. Nu vroiam sa plec. Vroiam sa raman cu el. Adica am petrecut tot timpul asta impreuna, m-am obisnuit cu el nu vroiam sa stau singura acasa, aveam nevoie de el.
-O sa imi fie dor de tine, i-am spus trista.
-Si mie. Enorm de mult.
Se apropie de mine si ma saruta de ramas bun. Macar sa raman cu amintirea asta pe buze. Era cel mai frumos si important lucru din viata mea, nu aveam de gand sa il las sa imi scape. Indiferent de cine se opunea sau ce se intampla.
-O sa iti aduc cumparaturile, spuse si cobora din masina.
-Pa Bella, spuse Alice si ma imbratisa strans. Ne vedem maine, ai grija cu ce vi imbracata.
Mi-am dat ochii peste cap dar am zambit. Ei erau familia mea acum, nu suportam sa ii parasesc. Ii iubeam asa tare pe toti.
-Pa Alice, Jasper. Mai vorbim, mersi inca odata pentru tot.
Alice flutura din mana,
-Pentru tine orice.
-Pa Bella , imi spuse si Jasper.
Le-am facut cu mana si am coborat din masina unde ma astepta Edward cu pungile. Mi le inmana si ma privii in ochii tandru si se vedea ca venea din suflet. Imi mangaie obrazul, degetele sale lungi si reci imi gadilau pielea si imi facea inima sa tresalte de placere.
-Intra in casa, s-a facut frig, si tu esti doar in rochie, imi spuse coborand detele pe gat facandu-mi pielea de gaina si cu siguranta nu era de la frig.
-Te iubesc, i-am spus si el ma lua in brate strans  si calduros.
-Si eu…te iubesc, imi spuse, dar parca vocea lui a tremurat cand a spus acele cuvinte. Acum intra inainte sa iasa Charlie dupa mine cu pistolul.
Nu vroiam sa mai intru, bratele lui erau prea comfortabile si primitoare ca sa mai plec. Dar pana la urma am cedat ofticata si m-am indepartat. M-am indreptat spre intrarea din casa asi el spre usa de la masina. Ma durea…inima sa il las. Aroma lui ma inconjura peste tot. Am intrat in casa aproape euforica gandindu-ma la el. Imi aparea in fata chiar daca aveam ochii inchisi chiar daca erau deschisi. Imi era sa nu ma impiedic. L-am vazut pe Charlie stand pe canapea morocanos cum ma asteptam sa fie. M-am oprit in fata lui…nu spunea nimic, doar se uita in jos. Am lasat pungile macar sa fac zgomot.
-Ai idee cat de dezamagit sunt? spuse el intr-un final.
-Nu. Pentru ca nu consider ca ar trebui sa fi.
-Si de ce crezi tu ca nu ar trebui?
-Oh pot sa iti dau o gramada de motive. In primul rand tu mi-ai dat voie sa ies, indiferent ca ieseam cu ei sau nu. Tu mi-ai spus sa nu mai stau inchisa in camera de atatea ori, si ei bine asta am facut. M-am saturat sa stau aici, ti-am spus deja vreau sa ma distrez si sa ma simt bine. Vreau sa incep sa traiesc cu adevarat. Pentru ca pana acum nu o faceam. Pentru ca sunt destul de mare acum , am ajuns in siguranta si teafara acasa, nu a intervenit nicio problema, m-am simtit excelent , maine ma intorc la scoala si nu inteleg de ce ar trebui sa fi suparat.
-Nuuu nu ar trebui deloc sa fiu. Ti se pare putin ce ai facut. Nu vreau sa aud nicio scuza Bella, stiu ca esti mare si ca iti poti purta singura de grija dar nu vreau sa imi imaginez daca lucrurile nu stateau cum spui tu.
-Dar conteaza realitatea ok? Sunt bine si asta conteaza, nu ce s-ar fi intamplat. Ti-am explicat deja motivele mele si tot ceea ce gandesc. Daca esti de acord foarte bine, daca nu si mai bine. Stiu ca am dreptate asa ca nu am de cand sa ascult ce spui tu.
-Asculta-ma Bella, fac asta pentru binele tau, daca se mai intampla vreodata asta si pe mine sa ma lasi cu ochii in soare fi sigura ca nu o sa mai trec cu vederea. In plus, pentru ca eu inca cred ca nu sunt o companie buna pentru tine nu mai ai voie sa iesi cu fratii Cullen. Nicaieri.
-CEEEE?! Asta s-o crezi tu, i-am spus enervata. Nu imi poti interzice asa ceva.
-Sunt tatal tau deci pot.
-Eu nu sunt de acord, si nu o sa fac asa ceva. O sa stau cu ei chiar daca iti convine sau nu.
-Tu nu vezi cat te-ai schimbat? Niciodata nu mi s-a intamplat ca tu sa nu fi de acord cu ceea ce iti spun, cu siguranta este doar vina lor, nu sunt buni pentru tine, tu nu esti ca ei.
-Nici sa nu te mai ascult, dar un lucru e clar, eu o sa ma vad in continuare cu ei.
Nu l-am mai ascultat si mi-am luat pungile urcand spre dormitor. Nu imi putea interzice asa ceva! Eu nu eram sub nicio forma de acord, si nu doar pentru ca eram cu Edward, dar vroiam sa petrec timp cu ei.. cu Alice nu puteam sa ii abandonez. Si in plus eram sigura ca atunci cand va afla de Edward va fi de 10000 de ori mai rau. Dar nu trebuia sa afle acum. Toate la timpul lor, voi mai astepta ceva timp pana ii voi spune, dar nu vreau sa afle de la altcineva. Va incepe iar cu influentatul si alte abureli.Va afla de Edward, cand isi va limpezii gandurile. Am intrat in camera si am deschis geamul. Vroiam sa se aeriseasca camera. Am lasat pungile pe pat si am deschis laptopul de pe birou. Trebuia sa asez astea si imi termin referatul la istorie pentru mine. Dupa ziua de azi nu mai aveam niciun chef de scoala. Dar pentru ca asa l-as fi vazut pe Edward… nu mai mai deranja deloc. M-am uitat printre lucruri si le-am rasturnat pe pat. Erau toate foarte frumoase, si chiar mi se potriveau dar nu stiu daca eram de acord sa le arunc pe celelalte. Am luat niste schimburi pentru ca rochia asta era deja exagerata si mi-am dat pantofii jos eliberandu-mi picioarele chinuite.

Edward pov

Nu prea imi facea placere ca eram acasa. Si nu pentru balciul pe care il facuse Betty, ci pentru ca nu mai eram cu Bella. Nu vroiam sa ii duc dorul dar nu aveam de ales, trebuia sa isi rezolve problemele cu tatal ei inainte. Alice il lua pe Jasper la ea in camera la fel si Rosalie cu Emmett. Inainte ma exasperau vizitele astea de cuplu dar acum realizez cat de multa nevoie aveam si eu de Bella acum. Rezistam o noapte fara ea, desi noaptea trecuta fusese cea mai frumoasa din cate traisem pana acum. Nu stiu cum ajunsesem la astea nici nu imi puteam explica, dar cert era ca asa se intamplase. Aseara pur si simplu nu m-am mai putut controla, nu mi-am mai putut tine in mine sentimentele care nici macar nu stiam ca exista pentru ea. Pana si pe mine m-au luat prin surpindere. Si faptul ca se schimbase m-a ajutat cu mult. Acum era doar a mea. Nu credeam vreodata ca voi mai avea vreo relatie serioasa, cel putin muult timp de acum incolo. Nu dupa toate cele. Dar acum mi-as fi dat si viata pentru ea. Probabil trebuia doar sa ma obisnuiesc cu ideea ca am strapuns aceasta bariera pe care mi-o impusesem singur. De fapt ea a reusit sa o sparga. Eram fericit, cu adevarat fericit, nu pentru ca aveam o iubita ceea ce de mult nu mai avusesem, ci pentru ca asa ma facea ea sa ma simt. Chiar nu suportam cand trecutul mi se amesteca cu prezentul si tocmai de aceea nu aveam de gand sa las asta sa strice totul. Lucrurile se schimbasera, in mintea mea si in sufletul meu. In viata mea. Trebuia sa fiu constient si sa accept asta. Pentru ca asta era adevarul, Bella schimbase toate astea, sau doar le readusese in viata mea , doar ca acum eram mult mai experimentat decat prima oara. Si stiam ca asta nu va avea acelasi sfarsit.
Telefonul imi suna si am vazut ca era Max.
-Salut. Ce faci? imi spuse el.
-Am ajuns si eu acasa, de fapt in camera mea dupa stresul provocat cu Betty.
-Mda a facut figuri? intreba.
-Ca deobicei. Nici nu mai vreau sa vorbesc.
-Da nici eu nu te-am sunat pentru asta. imi marturisii.
-Dar?
-Ce este intre tine si Bella?
-Ce sa fie? Suntem impreuna. raspund de parca oricum raspunsul era evident.
-Serios Edward. Tu impreuna cu cineva?
-Da. Serios.
-Chiar o iubesti? intreba Max.
-Da, stiu ca ti se pare ciudat, si mie mi se pare stai linistit. Tuturor li se pare si …cred ca este normal. Pentru ca toti imi stiu comportamentul de ceva vreme. Dar tu il sti si pe celalalt, tu sti si cealalta latura a mea, nu ar trebui sa fi asa surprins.
-Tocmai de aceea sunt mult mai surprins pentru ca nu credeam ca vei mai lasa aceea latura sa iasa vreodata la suprafata. Uite nu am nimic cu Bella, daca este alegera ta eu sunt foarte de acord cu ea, nu ma implic in asta, dar sunt prietenul tau cel mai bun, stiu tot despre tine, chiar pot spune ca te cunosc, cu adevarat si nu vreau sa patesti ceva, mai ales sa o patesti iar. Ai spus si facut destule, nu crezi ca iti va influenta foarte tare viata , aceasta decizie?
-Ba da, normal ca o va influenta, de fapt chiar a inceput sa o faca. Dar indiferent ce am facut inainte, ce s-a intamplat…si toate cele, nu imi pot tine sentimentele ascunse, nu le pot domolii. Sti ca nu as risca niciodata iar, de fapt nu am mai facut asta pana acum si sti. Dar acum nu mai pot schimba nimic. Chiar o iubesc, si chiar daca mi-am dat seama foarte tarziu, asta este.
-Am incredere in tine, si sunt sigur ca ai sentimente. Dar este foarte … ciudat pentru mine, care te stiu. Mai ciudat decat pentru cine…cred, inafara de familia ta. Vreau sa fi doar fericit, indiferent cu cine. Si sunt sigur ca nu se va termina ca data trecuta, cel putin nu mai are cum. Dar imi fac griji Edward, si acum nu vreau a te superi dar asa este, esti foarte sensibil cand vine vorba de ” o relatie ” crezi ca te-ai ” vindecat ” destul ca sa te implici intr-una ? Sa iti aduc aminte ce s-a intamplat ultima oara cand ti-a fost amintita asta?
-Da stiu ca nu e foarte intelept. Tocmai de aceea am evitat asta pana acum, dar nu pot schimba asta. Nu imi pot risca fericirea pentru ceva ce s-a intamplat de mult. Si voi avea grija, promit. Sa nu se mai intample…nimic. Bella e noua in viata mea, tocmai de aceea sper la un nou inceput alaturi de ea. Nu are nicio legatura cu trecutul deci nu cred ca as putea vreodata face legatura intre ele, deci nu pot gasii niciun punct comun intre ele ca sa se poata intampla ceva la fel.
-Ba da Edward, le iubesti pe amandoua. Nu ti se pare asta un lucru comun? Si sunt sigur ca si ea te iubeste , nu ca cealalta, ceea ce evident nu s-a intamplat. Dar problema nu e asta, problema nu e Bella, problema esti tu. Pentru ca nu stiu cum vei reactiona la tot ce te asteapta.
-Stiu ca tii faci griji, dar totul va fi bine. Vreau sa ma separ de tot ce s-a intamplat pana acum. Si sunt sigur ca se va intampla asta, ea ma va ajuta.
-Te va ajuta, dar trebuie sa stie si ea. Daca vrei sa fi sincer cu ea trebuie sa ii spui. Este o parte foarte importanta din viata ta, nu poti sa ii ascunzi. E mare lucru.
-Nu o voi face, asta nu mai conteaza, ok? De ce sa aduc inapoi trecutul? De ce sa stie ? Ce rost are, oricum ea a disparut din viata mea!
-Nu conteaza daca mai face parte sau nu din viata ta, trebuie sa stie. Gandestete doar, nu poti sa ii ascunzi asa ceva, daca vrei o relatie sincer, trebuie sa stie tot. E dreptul ei.
-O sa vad… dar deocamdata..nu ma simt in stare.
-Da, e in regula sa astepti, dar nu prea mult. Ok?
-Da..sunt de acord. O sa ii spun cand va venii timpul.
-Doar ai grija de tine. Nu te lasa condus de resentimente si nu te lasa orbit de trecut. Treci peste, ai nevoie de asta.
-Tocmai de aceea mi-am pus toata speranta in ea. Ca sa ma ajute.
-Si te va ajuta mai bine cand va afla, adauga el readucandu-mi aminte ca trebuie sa ii spun.
-Probabil, sau va simti doar mila. Poate ma va ura.
-Cum sa te urasca Edward? Ce motiv are ?! Nu mai spune prostii n-are niciun motiv.
-S-au intamplat destule. Cred ca s-ar gasii motive.
-Nu conteaza, va trebui sa stie.
-Nu vreau sa o pierd….recunosc oftand.
-O vei pierde daca nu ii spui. Trebuie sa iti asumi riscul.
-Da, ai dreptate. Nu o pot mintii. Ii voi spune…cand va fi timpul.
-Sunt de acord, asa e cel mai bine. Mai vorbim atunci.
-Ok. Mai vorbim.
Am inchis telefonul si am oftat. Max avea dreptate, o sa ma ocup si de asta, dar nu acum. Ce rost avea sa stric totul cu prostia aia. Niciunul. O sa ii spun cand va veni momentul potrivit. M-am gandit sa o sun sa vad ce s-a intamplat cu Charlie asa ca am format numarul. Imi raspunse imediat.
-Hey, buna. Ce faci? Ma bucur asa mult ca mai sunat.
Am zambit.
-Sunt acasa. La tine cum e? o intreb preocupat.
-Pai..daca te referi la Charlie am putut sa ii fac fata, desii cred ca inca este foarte suparat. Dar ii va trece. Nu poate sta suparat o vesnicie. Imi ocupam timpul cu referatul la Istorie.
-Oh..cacat cred ca nici n-am fost la ora.
-Ma mir? spuse si incepu sa rada. Ce o sa faci?
-Nimic?
-Sti ar trebui sa te preocupi mai mult de scoala, ma sfatui ea.
-Pentru tine o sa incerc. De maine, i-am spus.
-Sigur nu o sa faci asta, imi reprosa ea.
Am incercat sa schimb subiectul.
-Deci cu Charlie… o sa fie bine?
-Cred ca da. Adica nu are de ce sa nu fie. Nu are ce sa faca.
-I-ai spus de noi?
M-am asezat pe pat pentru ca amortisem in acelasi loc in picioare. Era ciudat cand vorbeam la telefon ramaneam in acelasi loc si parca nu imi mai venea sa ma misc, cand in mod normal nu ar trebui sa se intample asta.
-Normal ca nu. Ar fi facut spume mai rau. Nu m-ar fi ajutat.
-Si cand o vei face ?  o intreb
-Nu stiu…zilele astea..astept sa ma uite. Nu e bine sa o fac acum. Dar va afla, doar ca putin mai incolo.
-Cand vrei tu, e vorba de tatal tau.
-Mersi.. spuse cu vocea ragusita.
Tusi putin si apoi am auzit o pocnitura. Avea o voce asa frumoasa, incepeam din ce in ce mai mult sa descopar lucruri care imi placeau la ea. Era speciala, pentru ca daca nu ar fi fost eu nu as fi facut toate astea pentru ea.
-Vreau sa te vad, i-am spus.
O doream atat de mult, sa fie langa mine nu mai conta unde. Ea ofta in telefon, nu vroiam sa fie trista, dar in momentul asta nu prea aveam ce face. Si inca imi venea sa imi dau pumni in cap pentru cate probleme i-am facut. Cate i-am cauzat… si ce viata, doar din cauza mea. Trebuia sa ma revansez pentru asta altfel nu mi-as fi iertat-o toata viata, si sincer nu mai vroiam altele pe constiinta. Cred ca aveam destule si asa.
-Off…si eu. Nici nu ai idee. Dar presupun ca asta este… O sa ramai acasa? intreba ea incercand sa isi ascunda interesul.
Ce credea ca o sa ies si o sa ma dau la cine stie ce fata? Imi venea sa rad cand ma gandeam, dar era logic ca inca sa mai aiba dubii.
-Ar trebui? Hm..chiar mersi de idee.
-Nu! aproape tipa in telefon. Nu era o idee, cel putin nu o lua ca pe una.
-Normal ca nu plec nicaieri prostuto, cel putin nu fara tine.
Ea ofta usurata si am zambit. Chiar era necesar sa o fac sa nu isi mai faca atatea griji. Nu stiam cum voi reusi asta, dar trebuia sa ii dau la o parte toata nesiguranta. Pentru ca eu chiar nu aveam de gand sa stric ceea ce noi abia formasem.
-Stai putin, bate cineva la usa, i-am spus in timp ce auzeam bocaniturile.
-Ok.
Am spus sa intre si era Alice. In spate era Sophia? Ce dracu mai cauta si asta aici? M-am uitat derutat la Alice care batea din picior nervoasa.
-I-am spus ca nu vrei sa o vezi dar a insistat. Descurcate. Mijii ochii la mine in timp ce spuse ultimul cuvant si aproape o impinse pe Sophie in camera mea.
Ok de ce toata lumea credea ca o sa o dau in bara?
Sophie intra zambareata si mandra de ea ca ajunsese la mine si eram enervat ca Alice o primisese aici. O adusese si pana in camera nu putea sa ma cheme la usa de la intrare. Ce sora puteam avea uneori.
-Iubire, vorbim putin mai incolo, i-am spus. Trebuie sa rezolv ceva.
-Cum spui. Mai vorbim.
-Te iubesc, i-am spus intorcandu-ma iar la ea.
-Si eu, mult.
I-am  inchis si am lasat telefonul pe pat. M-am uitat spre Sophie asteptand sa spuna ceva. Mi se parea mie sau era mai mult dezbracata decat imbracata?
-De ce ai venit? o intreb pentru ca statea langa usa si nu spunea nimic, doar se uita la mine si isi musca buza.
-Pentru tine, raspunse ea si zambii pervers.
-Fi mai explicita.
-Ce ar fi sa iti lasi celelalte iubiri pentru o noapte si sa te ocupi doar de mine in noaptea asta? Sunt sigur ca nu vei regreta.
Am cascat ochii la ea uimit dar inca venindu-mi sa rad. Ce filozofic vorbise.
-Mda, iti pierzi timpul. Am o singura iubire si o sa ma ocup de ea toata viata. Asa ca ai batut drumul degeaba.
-Oh hai lasa-ma cu astea. Ce imi trebuia programare? E alta la rand in seara asta? Sunt sigura ca putem face schimb.
Mi-am dat ochii peste cap scarbit de atitudinea ei de curva.
-Iesi afara , chiar niciodata nu v-am inteles de ce veniti pana aici. Deci ca sa fie clar daca era sa nu fiu ocupat oricum nu m-as fi culcat cu tine pentru ca mi se pare penibil ce ai facut. Sti… deobicei eu nu fac asta. Dar sunt ocupat, deci sa revenim la realitate , asa ca iesi afara de buna voie.
-Daca stiam ca esti asa artagos nici nu mai veneam in seara asta se planse ea. Dar totusi, daca vrei sa te simt mai bine, putin distractie chiar nu strica.
-Ai adus si prezervative? intreb prefacandu-ma incantat dar de fapt ma abtineam cu greu sa nu rad.
Ea se apropie de mine mergand incet si apoi imi facu semn ca da.
-Oh uite ce fata responsabila. A venit pregatita cu toate de acasa. Ti-a venit tie asa o pofta nebuuuna de sex si te-ai gandit chiar la mine? Ce onoare. Ma simt onorat, serios.
-Pai la cine altcineva, nu esti tu cea mai mare iubire a mea. Asa ca hai sa lasam vorba. Dar uite inteleg ce faci tu aici, deci daca vrei sa incepem cu altceva sunt total de acord, spuse aratand spre penisul meu.
-Wow, da’ tu chiar esti aprinsa nu gluma, ii spun incepand sa rad, chiar nu ma mai puteam abtine, avea o privire pe fata de zici ca ar fi dus lipsa cativa ani nu gluma.
-Nici nu ai idee, si aproape se infipse in mine dar am oprit-o.
Am dat-o la o parte de pe mine si m-am ridicat de pe pat.
-Care mai e problema acum? Vino incoace. E mai comod in pat n-am chef sa o fac din picioare.
-Hai sa iti spun ce nu am eu chef, sa te mai vad pe tine. Daca esti incinsa, toarna gheata pe tine si o sa iti revii, daca ai chef de „altceva ” , ia-ti o acadea, daca ai chef de sex fa autostopul si sunt sigur ca s-ar gasii destui. Acum pleaca dracu odata din casa mea. Sa nu te mai prind pe aici.
Ea facu niste ochi mari la mine si se enerva.
-Adica ma refuzi? intreba socata
-Oare?
-Ce dracu ai? tipa ea.
-Uhh..mai usor cu tonul ala. Nu imi plac crizatele. Hai iesi afara serios, m-ai amuzat destul.
I-am deschis usa si am poftit-o sa iasa cu zambetul pe buze. Se ridica din pat mai mult socata de cat nervoasa si am inchis usa in urma ei. Ce le mai apuca si pe unele. Mda, chiar nu trebuia sa ma gandesc foarte mult la diferenta dintre ele si Bella. Clar nu exista comparatie. Dupa ce ca imi intrerupse conversatia cu Bella. Cred ca se intamplasera prea multe pentru o singura zi. Atatea schimbari… care sincer nu imi puteau aduce decat numai bine. Emmett intra in camera fara sa mai bata ca deobicei si ma chema la el sa jucam ceva. N-aveam ceva mai bun de facut decat sa accept asa ca am mers la el. Desigur am dat ochii si cu Carlisle dar de data asta nu imi mai spuse nimic. Nici Emmett nu a ocolit intrebarile despre mine si Bella dar i-am raspuns cum i-am zis si lui Max si a inteles, oricum era viata mea, dar evident isi facea griji bla bla. Asteptam doar ziua de maine, sa o vad in sfarsit. Si cred ca urma sa fie cea mai lunga noapte din viata mea.

Bella pov

Nu mai vorbisem cu Charlie de cand ajunsesem acasa. Nici macar nu prea imi mai pasa acum, daca avea ceva de vorbit sa vorbeasca. Nu vroiam sa am o mentalitate de adolescenta indragostita si luata de val, dar chiar vroiam sa stau cu Edward in acest moment, nu in camera mea aranjand haine in dulap. Imi aduc aminte cand am dormit la ei, a fost asa ciudat pentru mine. M-au facut sa ma simt ca la mine acasa sincer. Daca pe vremea aia nu l-as fi urat pe Edward ar fi fost perfect, dar cred ca deja fusese. Si cum l-am gasit atunci…desi nu cred ca dormea de la inceput. Uhh..doar imaginea aia cand imi mai strabate mintea uneori cu el aproape gol deja ma iau toate caldurile. Am pus hainele vechi in spate, care clar erau mult mai sterse ca cele pe care le aveam acum, si Alice avea dreptate , chiar nu aveam de ce sa le mai port. Trebuia sa tin la Edward pentru ca aveam o competite foarte mare cu multe fete care roiau in jurul lui. Si oricum la cate lucruri cumparasem clar nu as mai avut nevoie de celelalte. I-am spus lui Edward in masina cat cheltuisem si nu a avut nicio problema cu asta. Chiar i se parea putin fata de ceea ce vazuse la Alice, dar mie mi se parea o avere. Alice imi luasese si o trusa de machiaj si o placa de par.  I-am zis ca nu era nevoie dar m-a ascultat si pe mine cineva ? Nu.
Cand a trebuit sa iau lenjeria intima am ramas terifiata. Imi tremurau mainile in timp ce o puneam in alt dulap. Clar nu ma vedeam in astfel de momente cu Edward, de fapt da ma vedeam, doar ca tremura pielea pe mine cand ma gandeam. Pentru ca, pare ciudat sau prostesc dar pana acum nu imi pasa de asta, dar acum nu vreau sa il pierd , nu vreau sa fac ceva si sa stric totul, iar chestia asta este destul de importanta pentru mine, imi doresc sa fie primul baiat din viata mea, dar eu nu voi fi prima din viata lui. Si nu asta ar fi problema, dar eu nu am …niciun fel de experienta in chestiile astea. Nu stiu cum sa o fac corect. Cum sa fie totul bine. In schimb el… e deja experimentat si trecut prin toate. Se culcase deja cu tone de fete, era normal. Ma simt prost cand ma gandesc ca nu as putea fi destul de buna pentru el in privinta asta.
Am terminat intr-un final si cu hainele, si m-am gandit sa ma bag la somn, era deja ora 10 si maine ma trezeam devreme pentru scoala. Da in sfarsit scoala ca sa fie multumit Charlie. Sper sa nu mai aud plangeri stupide de la el. Mi-am facut rapid un dus si apoi am venit in camera stingand lumina. Nu ma deranja ca el sa fie in mintea mea in tot acest timp, presupun ca era normal. Doar eram indragostita. M-am bagat sub plapuma, in patul meu gol. Noaptea trecuta fusese asa bine, el era langa mine, impartind acelasi spatiu..acelasi pat, cu mainile inconjurandu-ma, aveam sa duc dorul acestui lucru. Am luat telefonul in mana si m-am gandit sa ii trimit un mesaj de ” noapte buna ” .
Am tastat rapid
” Eu ma culc acum, sunt destul de obosita. Iti duc dorul. 😦  Abia astept sa ne vedem maine >:D< . Te pup ! Noapte buna :* ” .
Am asteptat tinand inca telefonul in mana sperand sa raspunda repede. Ma intrebam ce facea acum. Oare se gandea la mine? In sfarsit telefonul vibra dupa cateva minute.
” Asa sa faci iubito. Si eu, patul meu e asa de gol fara tine… dar ne vedem maine. Somn usor , sa ma visezi pentru ca eu sigur voi face asta :****** ”
Am zambit si am dus telefonul la piept. Era atat de incredibil. Eu aveam parte de baiatul visurilor mele, pe care o gramada de fete si l-ar fi dorit. Dar era al meu, eu eram fata speciala la care el trebuia sa fie.

–––––––––––––––-

Dimineata m-am trezit cu telefonul inca tinandu-l in mana. Cred ca nici macar nu i-am dat drumul pe parcursul noptii. Alarma aia idioata ma trezise si chiar visam excelent de frumos. Dar oricum, eram mai nerabdatoare sa revin la realitate decat adorm iar, asa ca am coborat din pat mai vesela ca niciodata. Nu pot sa cred cat imi schimbase si dispozitia. Eu care ma trezeam morocanoasa dimineata si nu aveam chef de nimic acum ma duceam spre baie fredonand si aproape topaind. Ma rog asta cred ca o luasem de la Alice. Am coborat scarile si ca deobicei Charlie plecase la servici. Era asa bine sa am casa doar pentru mine, parca nu mai simteam tensiunea de aseara. Speram ca se mai calmase, ca sa ii pot da vestea cea mare. Am mancat in graba, cam toate le-am facut in graba de fapt. Si am urcat scarile inapoi spre camera mea. Aici era problema. Cu ce sa ma imbrac.
Cumparasem haine foarte dragute, si cred ca le puteam asorta ca sa iasa ceva de scoala. Dar ce ziceam, de parca exista o limita. La scoala chiar daca era frig sau cald, ele se imbracau tot pentru canicula. Am ales niste haine cate mai simple, niste blugi taiati negrii pe care i-am probat prima data si mi-au placut la nebunie. O camasa rosu cu negru si alb in carouri , niste cizme negre pe care Alice mi le cumparase eu nu am vazut ca le-a pus in punga mea decat cand am ajuns acasa si un maieu gri. Le-am accesorizat cum am stiut mai bine si apoi am luat o geanta pe care Alice mi-o daduse prima data cand am mers la ea. Era asa bine ca cizmele nu aveau tocuri, deja aveam nevoie de o pauza, picioarele mele erau extenuate. Speram ca totul era in regula, cel putin mie imi placea, dar trebuia sa vad ce spune si sefa Alice.  M-am uitat la trusa de machiaj de pe masa si am avut un conflict interior care se certa pe tema asta. Dar pana la urma m-am dat cu putin rimel, putin creion si luciu de buze , ca sa nu fiu prea stearsa, trebuia totusi sa nu exagerez si dupa ce m-am uitat in oglinda pentru prima data mi s-a parut ca plec la scoala aratand si bine si vesela.

Niciodata nu mi se mai intamplase. De multe ori eram mult prea stearsa chiar si pentru gustul meu, dar probabil Edward ma facuse sa schimb si asta. Chiar eram mandra de mine. Telefonul vibra pe pat si primisesem un mesaj. L-am deschis si era de la Edward. Am zambit cand l-am vazut.
” Sper ca esti gata 🙂 pentru ca ajung la tine in circa 5 minute. :***** ”
Am avut un zambet imens pe fata cand am primit aceasta veste si parca imi sarea inima din piept nu gluma. Urma sa il vad dupa o noapte lunga si rece in care mi-a stat gandul numai la el. I-am trimis inapoi.
” Dap, sunt gata. Chiar ma pregateam sa plec, nu stiam ca vi tu ;x ”
Am coborat scarile punandu-mi geanta pe umar , imi placea sa imi trec mana pe deasupra ei, era asa pufoasa. Imi placea. Ma simteam frumoasa, si asta era un lucru rar si ciudat la mine. M-am uitat la noul mesaj primit.
„Am spus sa iti fac o surpriza. :*. ”
Si ce mai surpriza am spus in gand. Eram asa de nerabdatoare si fericita incat nu ma mai recunoasteam. Nici nu trebuia sa intreb ce era cu mine. Pentru ca stiam deja ce era. Am auzit un claxon si mi-am dat seama ca era el. M-am ridicat de pe canapea si am iesit din casa inchizand usa cu cheia in urma mea. El ma astepta rezemat de masina zambind. Am zambit si eu cu gura pana la urechi cand l-am vazut si m-am dus spre el. Ma lua in brate atat de nerabdator si disperat, dar nu ma deranja deloc pentru ca si eu aveam nevoie de acelasi lucru.
-Ah Doamne ce bine e, spuse inca tinandu-ma in brate.
-Si pentru tine? il intreb razand.
-Nici nu cred ca iti imaginezi…sau sper ca da, recunoscu el.
M-am uitat la el si avea o privire plina de dragoste atat de tandra si de dragastoasa incat imi venea sa ma lipesc de el. Avea o privire prea frumoasa pentru cat puteam suporta. Ma pierdeam de prea multe ori in ochii lui superbi.
-Deci ziua cea mare, ii spun pufnind.
-Chiar asa. Stai linistita m-am gandit ce efect poate avea, vestea ca tu esti iubita mea, deci orice , asculta-ma bine, orice problema ai avea, nu doar legata de mine , ci legata de orice poate fi posibil sau imposibil , imi spui ok?
Am aprobat euforica din cap si el isi lipii buzele de ale mele. Erau reci , pentru ca era dimineata si era destul de frig, dar sarutul lui era cald , sau cel putin pe mine ma incalzea, si sarutandu-ne inca fiind in bratele lui, chiar ma facea sa uit de orice problema as fi avut. Dar problema era ca acum chiar nu mai aveam nicio problema, speram sa ramana asa. Sa las totul deoparte si sa ma concentrez doar pe el. Cand ne-am despartit in sfarsit buzele ca sa luam aer el imi spuse cu o voce calda.
-O sa am grija de tine, cea mai mare grija din lume, nu voi permite nimanui sa te supere sau sa suferi. Pentru ca nu meriti. Iar daca cineva doar indrazneste sa iti spuna ceva va avea de aface cu mine. Tu esti cel mai pretios lucru din viata mea acum. De fapt tu esti viata mea acum.
M-am uitat la el incantata de ceea ce a spus si m-am ridicat pe varfuri ca sa pot ajunge la el. L-am sarutat scurt, pe buze si i-am facut semn spre masina. El imi deschise usa si am intrat in masina. Dupa intra si el. Era asa cald in masina si bine, desi nici afara nu era ca zilele trecute. Mi-am pus geanta intr-o parte si apoi mi-am frecat mainile.
-Iti este bine? spuse vrand sa dea caldura mai tare dar l-am oprit
-Imi e foarte bine asa. Doar ca am obiceiul asta, nu neaparat pentru ca imi este frig. E foarte bine in masina.
El aproba din cap si apoi mi-a picat fisa ca eram singuri in masina.
-Unde sunt ceilalti?
Deobicei venea cu o gramada de lume la scoala. Era ciudat.
-Alice s-a dus cu masina lui Emmett. Max si Julie cu masina lui Max.
-Este din cauza mea sau ceva..? intreb curioasa.
-Oh deloc. Cum sa fie vina ta? Pur si simplu am vrut sa vin singur sa te iau. Sa fim doar noi doi.
-Inteleg. Este in regula atunci.
-Ei chiar te plac Bella, nu ar avea de ce sa nu o faca. Esti o persoana mai mult decat minunata. Sunt prieteni mei..familia mea deci evident ca te au la suflet si te respecta. Nu ai de ce sa iti faci griji, ei accepta orice eu accept. Cel putin in ei am incredere.
-Mi-am dat seama de asta. Problema acum… nu este familia ta..sau prietenii cei mai buni, sti la cine ma refer. La restul.
-Poate o sa fie mai greu pana se obisnuiesc cu ideea, dar o sa o faca pana la urma. Oricum nu e alegerea lor. Dar cum am zis, orice imi spui mie.
-Mersi… de mult simteam nevoia de asta. De protectie, sa stiu ca ii pasa cuiva de mine. Am trait in frica si ura pana acum, am simtit indiferenta dar in acelasi timp nu doar asta. Aveam nevoie de tine in viata mea.
-Ma aveai deja in viata ta, doar ca eu ti-am provocat toate astea. Si nici nu sti cat de rau imi pare. Mereu o sa ma simt vinovat pentru asta. Eu o sa te protejez mereu, o sa dau la o parte toata frica si nesiguranta. Nu va mai trebui sa le simti niciodata, ma asigura el.
Isi impleti mana cu a mea in timp ce pe cealalta o tinea pe volan. Am incercat sa nu imi dea lacrimile, pentru ca ceea ce spune el era tot ce visasem vreodata sa mi se intample. Si nu puteam sa cred ca chiar se intampla. Si cu Edward. Un baiat la care nu toata lumea putea sa viseze. Si in ceea ce priveste prietenii apropiati si restul… stiam deja cum sunt. Erau buni doar cu cine vroiau, cine era din gasca, cine era ca ei, chestii de genu, si eu nu aveam cum sa ii schimb. Chiar nu vroiam sa ii schimb. Dar acum lucrurile se schimbasera in privinta mea, acum ma acceptau si pe mine prin simplul fapt ca eram cu Edward, ca eram prietena cu Alice…asa statea treaba. Era cea mai buna explicatie pe care o gaseam. Am ajuns foarte repede la scoala si Edward nu parea deloc stresat. Ceea ce nu se putea spune si despre mine. Intra in curtea scolii, care era mai mult de jumatate plina. Dar cand se putea sa fie el vreodata stresat sau alarmat? Nu credeam ca voi apuca ziua, dar de fapt nu mai juram pentru ca jurasem ca nu voi face multe lucruri si am ajuns sa le fac. Parca in locul lui obisnuit si gol, care nu fusese niciodata ocupat de parca scria „Edward Cullen” pe el. Mi-am pus geanta pe umar si Edward cobora sa imi deschida usa. Ma simteam usor flatata pentru faptul ca imi deschidea mereu usa. Am coborat si ridicand capul am dat ochii cu multi multi, alti ochii care se uitau la mine/noi.
-Doar ignorai ok? imi spuse Edward.
-O sa incerc, am spus cu un nod in gat.
-Ce mai conteaza ce spun ei? E doar treaba noastra aici. O sa le treaca socul lor. Mai devreme sau mai tarziu.
Mi-am tuguiat buzele in semn ca nu prea stiu ce sa zic… dar el se apleca si isi puse o mana pe obrazul meu sarutandu-ma. Mereu cand ma atingea mi se inmuiau picioarele. Era un efect involuntar, printre multe altele pe care le simteam cand era langa mine.
-Iti aduci aminte de ce ti-am zis in dimineata de la hotel ok?
-Imi amintesc tot, ma asigura el.
-Sti scoala e un loc destul de tentant… si…
-Sunt doar al tau. Numai si numai al tau. Daca vrei ma si tatuez.
L-am plesnit peste umar si el rase.
-Nu vreau sa fie tatuat pe pielea ta, vreau sa fie tatuat in inima ta.
-Nu stiu daca s-a inventat asa ceva deocamdata dar… o sa intreb sa vad daca se poate gasii un loc dar cred ca l-am gasit deja, spuse si ma saruta in dreptul inimii mele. E chiar aici, langa inima ta.
Am zambit mandra de ceea ce a zis si m-am refugiat din nou in bratele sale. Mai erau cateva minute pana incepeau orele. Si nu aveam niciun chef sa il parasesc tocmai acum. Dar ce mai conta, oricum o sa il am mereu langa mine, ar fi trebuit sa ma obisnuiesc cu asta. Alice veni spre noi zambareata cu Jasper de mana si ne saluta. Ma lua in brate si apoi se uita placut surprinsa la mine.
-Bella, ma uimesti! Cu siguranta sesiunea de cumparaturi de ieri te-a mai desteptat. Ar trebui sa o mai facem. Imi place tinuta, foarte bine. Incepem sa facem progrese, draga mea.
-Orice sa te fac fericita Alice. Ti-am urmat sfaturile.
Ea imi raspunse la zambet si apoi se lipii de Jasper care o isi infasura bratul in jurul spatelui ei.
-Ar trebui sa mergem la ore, spuse Alice ganditoare.
Am oftat neincantata de idee.
-N-am niciun chef de ora, m-am plans.
-Tu?! Bella Swan n-ai chef de ore? Wow! WOW ! W-O-W !
Mi-am dat ochii peste cap.
-Hai ca glumeam. Mai stam putin totusi. Nu se grabeste nimeni.
Clara veni la noi sa ne salute cu un zambet fals de ipocrita ca deobicei pe care nu il suportam si imi venea sa o strivesc de asfalt daca as fi avut ocazia. Cand aparu l-am strans pe Edward mai tare langa mine si el observa zambind.
-Hey! ii spuse Alice vesela, ea oricum era vesela cu aproape toata lumea.
-Ce s-a intamplat cu voi ieri? N-ati dat deloc pe la scoala.
-Cine te-a pus sa intrebi? ii spuse Edward
-Aaa..pai ce te face sa crezi , pai toti se intrebau …deci…
-Si ce te face sa crezi ca ti-am zice? ii spuse Edward. Am avut treaba noastra.
-Am inteles. Nu trebuie sa fi asa secretos cu mine.. mai… ii spuse si il trase de marginile jachetei… Noi doi am impartit destule in ultima vreme…Edward…asa se rasplateste o fata care – .
Acesta ii dadu mainile la o parte de pe el in timp ce mie imi venea sa o spintec si sa o dau manacare la rechini.
-Ar trebui ca noi doua sa nu mai impartim …cum sa zic aerul? ii spun si ea intoarce capul la mine ca o acritura ce e.
-Scuza-ma ai vorbit cumva cu mine? Asa am avut impresia.
Chiar nu aveam nici cel mai mare chef sa imi strice idioata asta ziua perfecta pe care o traisem pana acum, asa ca i-am spus lui Edward sa plecam, si el a fost de acord. Nu vroiam sa ma iau cu toate panaramele la rost, dar cred ca era inevitabil.
-Imi pare rau pentru mai devreme…eu , incerca Edward sa spuna.
-Nu-i nimic. Ma asteptam sa fie asa. Trebuie sa ma duc la ora, si tu ar trebui.
-Aaaa..eu ma duc sa il caut pe Max…spuse el repede.
M-am uitat urat la el si am dat din cap in semn ca nu.
-Nici sa nu aud, te duci la ora.
-Dar serios chiar n-am chef, dute tu la a ta nu ai vrea sa intarzi.
-Edwaaaaard. Nu ma face sa te oblig.
-Oooo ma sperii, te faci rea? spuse el si ma lua in brate.
-Daca nu te duci la ora ma fac. Si nu e vorba aici de infidelitati doar ca vreau sa mai dai si pe la scoala. Pentru mine te rog, ii spun si fac ochii mari la el.
-Darrrr…..
Nu l-am lasat sa termine si l-am luat de mana tarandu-l spre intarea din scoala
-Ce ora ai? l-am intrebat.
-Engleza si chiar n-am nici cel mai mare chef sa intru.
-Mai vedem noi, ii spun si il trag spre clasa.
Desi putea sa se opuna clar nu a facut-o si m-a lasat sal trag de mana spre clasa lui. Cam toata lumea era la locul lui pentru ca ora trebuia sa inceapa, si eu trebuia sa ajung la a mea dar ce sa fac cu copilul asta trebuia sa il educ. Dar eram sigura ca nu voi avea norocul asta la toate orele. Era foarte incapatanat uneori. Am intrat in clasa si toate privirile s-au indreptat spre noi, dar ce ma mai interesa pe mine acum ca eram cu Edward. Oricum de cum s-ar fi aflat oficial vestea ar fi ajuns in maxim o ora in toate scoala, la urechile fiecarui elev de aici.
-In ce banca stai? il intreb si el isi da ochii peste cap.
-Esti asa copilaroasa , ma tachina el si se apleca sa ma sarute iar cu maaaaare greu mi-am dat capul la o parte. El se uita trist. Ce ai cu mine ? intreba facand ochi de catelus.
-Aseazate in banca si apoi. am ranjit la el
Se duse in ultima banca care era goala, si m-am bucurat putin in sinea mea ca era goala si speram sa ramana. Am incercat sa ocolesc privirile curioase si toate susotelile.
-E aiurea, nici macar n-am cartile la mine. Sunt in masina. Pentru ca nu stiam ca vin la ora, accentua el ultima propozitie.
Mi-am pus geanta pe banca si am scos cartea de engleza.
-Poftim, uitele pe ale mele. Poti lua si notitele mele. Imi trebuie abia a patra ora. Cred ca intelegi ce am scris.
El se uita uimit la mine cum ii puneam cartile pe banca. Eram asa multumita de mine.
-Trebuie sa fug la ora, i-am spus dar el ma prinse de mana cand am plecat si aproape ma intoarse dintr-o miscare la el.
-Stai asa, si rasplata mea? intreba inghitind usor in sec.
Am expirat razand si el inca se uita la mine asteptand. Parca i-am observat usor varful limbii si apoi isi musca buza aplecandu-se spre mine si tragandu-ma de talie spre el. Ma saruta rapid si cu mare pofta, de parca nu vroia sa rateze ceva, putin in graba si rapid, dar nu ma deranja deloc. Cu cat era mai intens cu atat mai bine, cred. Oh Doamne imi venea sa nu ma mai dezlipesc de el. Buzele noastre unite parca erau lipite, se intelegeau perfect nu ne mai trebuia altceva. Imi musca usor buza dupa ce isi lua buzele de pe ale mele si apoi ma saruta pe crestetul capului.
-Hai dute la ora, ne vedem dupa. Mersi pentru carti.
Cand m-am intors cu fata spre clasa profesoara era deja acolo uitandu-se cu gura cascata la noi. Era sa ma impiedic cand am vazuto si toata lumea se uita ca la masini straine la mine, incluzand profesoara care nu zicea nimic, doar se holba. M-am strambat putin stanjenita si pun pariu ca fiecare fata de aici vroia sa ma vada spanzurata de un copac. Cateodata ma gandeam cat de false erau, prietene intre ele dar cand venea vorba de astea se urau pe ascuns si se barfeau. Era bine ca eu nu eram prietena cu niciuna. Si dupa scena din clasa speram sa ramana de inteles, ca Edward = al meu.
-Ma scuzati, am bolborosit si am iesit din clasa.
Nici nu m-am mai uitat in spate si am luat-o la fuga spre clasa mea. Si doamne ajuta profesorul nu venise inca asa ca am avut timp sa ma asez in banca linistita. Macar imi indeplinisem sarcina. Imediat aparu si profesorul iar apoi am observat cum Gabrielle se aseaza cu mine in banca. Deobicei stateam mereu singura, dar presupun ca lucrurile se vor schimba de acum incolo.
-Hey buna Bella. E liber? ma intreba
-Sigur, ia loc.
Ea se aseza zambitoare langa mine si isi puse cartile pe banca. Era chiar mai ciudat decat ma asteptam dar in acelasi timp era placut sa mai impart banca cu cineva. Gabrielle parea o persoana prietenoasa, daca si ea te placea pe tine cum am mai spus.
-Chiar ma bucur pentru tine si Edward. Era si timpul ca cineva sa il stapaneasca, ca sa zic asa. Sincer.
-Multumesc. E chiar placut ca cineva din scoala asta sa nu vrea sa te omoare sau se te urasca pentru motive stupide.
-Imi dau seama..spuse razand. Dar va trece, odata si odata. Oricum acum ai spatele asigurat, presupun ca ti-ai dat si tu seama. Deci bine ai venit in ” familie” ? sa zic asa…sau gasca. Grup. Comunitate. Numesteo cum vrei, dar mai mult ca sigur esti bine venita.
-Awww…mersi. Esti chiar foarte draguta. Mai draguta decat ma asteptam.
-Mda..stiu ca’s mai artagoasa dar nu cu toata lumea. Asa trebuie sa fi daca vre sa iti pastrezi ” numele ” si sti toate bine la ce ma refer. Si cu tine nu am de ce. Ne-am simtit super ieri..si azi, si am ajuns sa te cunosc mai bine…esti si cu Edward deci vom petrece mai mult timp impreuna asa ca ar fi frumos sa ne intelegem. Si sti…e bine sa te dai pe langa iubita lui Edward, ma tachina ea. Glumeam.
Am ras si eu placut surprinsa si ea imi raspunse la zambet.
-Chiar ma bucur. Si eu vreau sa ne intelegem bine.
Profesorul intra in clasa si cu totii l-am salutat. Nu prea am fost atenta deloc la ora, am vorbit mai mult cu Gabrielle despre diferite lucruri, ne cunosteam si noi mai bine si chiar ne-a ajutat. Era o persoana prietenoasa daca ajungeai sa o cunosti. Si ca deobicei elevii mai ales fetele se uitau la noi suspicioase , iar Lauren tasta pe telefon apoi mai tragea cu ochiul in spate, apoi iar incepea sa tasteze. Probabil dadea de veste in legatura cu noua mea prietena cu care nu vorbisem in viata mea pana acum. Pe la jumatea orei am primit in mesaj si mi-am dat seama ca era de la Edward. Si chiar era:

” Omoara-ma. Ma plictisesc de mor aici. Ar trebui sa te simti vinovata. ”

Am incercat sa nu rad ca sa nu atrag priviri desi nu credeam ca mai poate fi posibil asa ceva si apoi i-am tastat si eu.

” Pai esti la scoala, unde crezi ca ar trebui sa fie distractia? Cu siguranta nu aici . :)) ”

” Pana acum era distractiv la scoala, inainte ca o diabolica mica sa ma oblige sa asist la ore. >:P ” . imi raspunse el imediat.

” Ar trebui sa fi antent la ore, lasa mesajele.  :-w Deaia te-am si trimis acolo :)) :* ”

” Stai linistita ca nici fara mesaje tot n-as fi atent :)) ” .

” Mdaa…deci misiune imposibila? :)) ”

” Cam asa. 😛 :*:*:* ”

Mi-am dat ochii peste cap zambind. Gabrielle mesteca guma si se mai uita din cand in cand prin clasa dar nici ea nu era atenta. Oricum nu venea mereu la ora nici ea, deci ei erau asa identici cateodata, la capitolul asta chiar nu vroiam sa ne asemanam.

” Macar am avansat, macar esti prezent la ora . 😀 ” .

” Ora viitoare nu mai sunt, trebuie sa fumez ceva, sunt stins de vlaga. Nu mai ai ce face 😛 . ”

” Ar cam trebui sa o lasi mai moale cu fumatul, nu prea e sanatos ,  si in plus fumezi foarte mult. Tin la sanatatea ta 😦 . ”

” :))))  Si eu tin, dar nu mai am ce face. A devenit o obisnuita de care nu ma mai pot lasa. Si intr-un fel nici nu cred ca vreau… ”

Am oftat trista. Nu imi placea ca isi distrugea plamanii cu tigarile, si din cate am observat fuma destul de mult. Nu vroiam sa pateasca ceva.

” Offff … 😦 . Ce ma mai mir? Nici nu trebuie. ”

” O sa te obisnuiesti tu si cu asta 🙂 .  Totul tine de timp. O sa te obisnuiesti cu tot. ”

” Cred ca deja am inceput 😀 . Apropo sunt in banca cu Gabrielle. Mie inca  nu imi vine sa cred ca ne intelegem. Am vorbit o gramada, e de treaba 😕 😀 ” .

” Stiu ca este. 😛 Deaia este cu Craig..deaia este prietena noastra. :)) Crezi ca stau eu cu orice specimen esuat :))). Salut-o din partea mea :* ” .

-Te saluta si Edward, i-am spus si ea intoarse capul spre mine.
-Misto , il salut si eu pe el.
Am aprobat din cap  si ea chicotii.

” Te saluta si ea 🙂 ” i-am trimis inapoi.

Ok daca toata ora aveam de gand sa stau sa trimit mesaje clar reputatia mea se va duce de rapa. Dar era prea tentant, deja mi se facuse tare dor de el si nu rezistam sa nu vorbesc cu el. In plus ora era asa plictisitoare, chiar daca vorbisem o gramada cu Gabrielle.
-Deci e totul bine intre voi deocamdata? ma intreba ea.
-Dap. N-avem probleme.
-Ma bucur, imi spuse sincer. Trebuie doar sa eviti tarfele astea ieftine si expirate si totul va fi ok.
-Mersi de sfat, o sa il pun in aplicare.
-Sti ai destule responsabilitati acum ca esti cu Edward…spuse ea intorcandu-se mai bine sore mine.
-Cum ar fi? intreba curioasa.
-Edward ….sti foarte bine aproape ca a condus scoala asta atata timp, trebuie sa iti iei si tu functiile cuvenite.
-Ouuu…inteleg ce zici , dar nu am de gand sa fac asa ceva. Cu asta se ocupa Edward, pe mine chiar nu ma intereseaza.
-Probabil ca o sa vorbiti voi mai bine despre asta.
Ea imi facu cu ochiul si apoi am citit noul mesaj.

” Ne vedem cand se suna, mai sunt cateva minute. :********* ”

” Unde ne vedem? ”

” Vin eu la tine >:D<  ” .

” Ok te astept ❤ ”

Clopotelul suna si eu am bagat telefonul in buzunar. Gabrielle ma astepta sa ies din banca si apoi veni in spatele meu.
-Stresanta ora. se planse ea.
-Nici nu prea am fost atenta, ii spun si imi bag cartile in geanta.
-Mda nici eu … spuse razand. De parca sunt vreodata. Deci sper ca locul ala imi va fi mereu rezervat mie. Mi-a placut sa stau cu tine.
-Sigur, si mie, i-am spus vesela. Oricand.
Cand iesi Lauren din clasa se tot uita urat la mine , de fapt s-a uitat toata ora si pana a iesit dar nu imi spuse nimic. Oricum toate se uitau urat. Care mai era problema lor?  Acum erau indragostite si de Gabrielle sau ce? Doamne..ce fete.
Ne-am indreptat amandoua afara din clasa si ne-am luat la revedere. Edward deja ma astepta la usa cu cartile mele in mana. Imi lua geanta , desfacu fermoarul si le baga inauntru.
-Nici sa nu mai aud de ele, spuse prefacandu-se extenuat.
-Esti imposibil, ma jur. Si ia spune cum ti-a fost ora ?
-Inafara de faptul ca am vorbit cu tine, ceea ce a fost minunat, mai nimic. Nici nu stiu despre ce a fost vorba dar am scris cateva chestii pe acolo, o sa le vezi tu. Christine s-a oferit sa stea cu mine in banca, si cand spun s-a oferit sper ca iti dai seama in ce fel si nu mai trebuie sa iti explic dar am refuzat-o si s-a pus in alta parte deci am stat singur. Nu prea aveam chef de nimeni. In general stateam cu o fata dar n-aveam chef sa le dau explicatii de ce ar trebui sa ma lase in pace.
-Pfff..la mine a fost super cu Gabrielle. M-am simtit ok cu ea, e sociabila. Dar nu vreau sa spun ca toate admiratoarele tale s-au uitat urat la mine toata ora.
-Nu le mai spune asa, riposta el.
-Asa le-am numit mereu, ce vrei sa fac? ii spun razand.
-Nu le mai spune nicicum, spuse si ma lua de mana. O sa te duc la urmatoarea ora, si eu ma intalnesc cu Max. E ok asa ?
Am dat din cap in semn ca da si am pornit spre cealalta ora. Am mers de mana pe hol si am observat destula lume care susotea. Nu cred ca il mai vazusera pe Edward in postura asta pana acum Si nici pe mine, dar nu cred ca eram eu asa importanta. Dar era asa bine, sa fie langa mine, nu stiu cum suportam fiecare secunda fara el. Devenisem dependenta.
-Si cand ai de gand sa te intorci? il intreb.
-Hey sti deja unde sa ma gasesti, imi spuse. Nu plec departe, n-am chef.
-Cat de mult mi-as dorii sa avem fiecare ora impreuna, ii spun oftand.
-Da..si eu. Dar din pacate nu este asa deci trebuie sa ne acomodam asa.
Mi-am luat ramas bun de la el si am intrat in clasa. L-am vazut cum se indeparteaza si am oftat dar inca fericita. Eram atat de acord cu viata mea. Aveam un iubit perfect, incepeam sa imi fac in sfarsit prieteni… incepeam sa am o viata cum orice liceana ar trebui sa aiba. M-am dus spre banca mea obisnuita si goala. Inca nu venise toata lumea deci mai aveam ceva timp de stat degeaba.
-Uite cine s-a gandit sa mai vina pe la scoala, spuse Jessica batand din palme. Chiar mega hiper extra super tocilara Bella Swan. Sau sa zic fosta , ca la cum se infatiseaza in ultimele zile, nu prea mai pare asa, imi spuse aproape doar pentru mine.
Nici nu m-am complicat sa ma uit la ea.
-Ce dracu vrei? o intreb in timp ce imi scot cartile.
-Ntz Ntz Ntz… cam urat vorbesti nu crezi? Si cred ca ai uitat si cu cine. Adica de cand persoanele ca voi ridica tonul la alte persoane? Sa iti aduc aminte din ce categorie faci si vei face indiferent daca iti schimbi hainele sau culoarea parului?
Am inceput sa rad si m-am dat cu scaunul pe spate. Ea ridica din sprancene asteptand sa ii raspund. N-aveam de gand sa spun nimic, radeam prea tare. Auzi ” persoanele ca voi ”  de parca eram din vreo specie de extraterestru. Doamne ce patetica era.
-Cred ca incepi sa ti-o cam iei mare in cap. Cred ca incepi sa ai amnezie. Deaia grava. Tu esti un nimic pentru nimeni in scoala asta, si asa vei ramane. Sorry.. dar adevarul doare cateodata, spuse cu o voce de maicuta sfanta de parca imi tinea cine stie ce predici din Biblie.
Vazand ca nu zic nimic incepu sa tipe in gura mare macar sa nu mai vorbeasca singura cred.
-Va vine sa credeti? Penibila asta de fata, care pardon nu imi mai permit sa o numesc stearsa pentru ca se pare ca incearca sa nu mai fie si vreau sa ii apreciez efortul, isi da aere de diva. Tocmai ea s-a gasit. Ar fi ultima fata din scoala asta, ultima persoana de fapt. Cine dracu se crede? intreba ridicandu-si mainile in aer exasperata.
-Iubita lui Edward , spuse Ryan pe un ton incercand sa para plictisit, dar nu prea se vedea ca este.
Jessica se intoarse spre el auzind asta si parca turba de nervi. Se inrosise toata la fata si apoi izbugnii intr-un ras isteric.
-Cine dracu ti-a spus tie sa faci glume asa proaste nu stiu! De unde ai mai scos-o si pe asta?
-N-am inventat, vorbesc serios. I-am vazut azi, cand au venit la scoala. Se sarutau si chesti… spuse el ridicand din umeri.
Ok chiar se intampla asta? Vorbeau de acest subiect interesant de parca eu nu as fi fost prezenta. Era foarte stanjenitor dar in acelasi timp amuzant.
-Cine dracu mai stie de tampenia asta? intreba Jessica scotand fum pe toate gaurile posibile.
-Si eu i-am vazut…spuse Emily. Si sa sti draga nu e deloc misto . Adica eu chiar simteam ceva special intre mine si Edward, chiar credeam ca e o legatura stransa si importanta, spuse ea aproape venindu-i sa planga. E pur si simplu devastator.
-Termina dracu cu dramele tale. Asa ceva nu se intampla! Sunt abureli, sau e cumva un nou Edward in scoala de care eu n-am aflat. Pfff te rog, Edward , Edward ala pe care il stim noi cu ea? Ha Ha Ha. In ce secol?
-Eu chiar cred ca-i pe bune, spuse Ryan. Sau poate nu. Habar n-am. Dar cu ce fata a mai venit Edward la scoala? Singur?
Imi venea sa ma dau cu capu de pereti. Puteau sa taca odata sau urmau sa o tina cu suspiciunile si ipotezele toata ora?
-Tu vrei sa vomit aici de ras? spuse Jessica. Asa ceva nu e posibil, e cea mai idioata gluma pe care am auzit-o.
-Oh dar nu e o gluma, spun si toti se intorc cu fata spre mine curiosi. Asta ca sa va scap de dubii si sa puteti dormii in sfarsit linistiti. Sunt buna la suflet, am adaugat.
-Vezi ti-am spus, ii zise Ryan mandru.
Jessica se intoarse cu expresia aia turbata pe fata de mai devreme.
-O sa te distrug! Ma jur pe ce vrei tu! Asa ceva nu se intampla! Nu accept asa ceva?! Edward al meu?! Edward nu nu nu!!! El…nu! Pur si simplu nu! incepu sa faca crize. Adica nu ma pot gandi la asa ceva! Ce ai facut?! Ce ai facut de te-a acceptat spune-mi!? El nu a mai facut niciodata asta pana acum! L-ai vrajit sau ceva de genu sau ce? Ce ai facut , sigur e ceva putred la mijloc! Cate au incercaaat, si toate au dat gres. Adica cate ti-a facut, ce situatie a fost cum de s-a dat totul peste cap! S-a stricat tot…nu pot permite asa ceva! De cand il stiu n-a avut vreo iubita, si daca ar avea cu siguranta nu ai fi tu!
-Dar cine ar fi , tu? o intreb razand. Oh..ai o problema? spun uitandu-ma ” inocent” la ea incercand sa nu rad. Poate ar trebui sa ii spui lui Edward…sa ma rezolve el dar…Ops.
Cativa dintre colegi incepura sa rada iar Jessica se uita urat la ei. Se puse in banca ei si incepu sa spuna diferite lucruri, care pana la urma insemnau acelasi lucru care stateai sa te gandesti. Ok, o curva e gata, unde’s restul? O fata al carui nume nici nu cred ca-l stiam desi eram in clasa cu ea aparu la banca mea zambind timid si isi puse mainile pe banca batand din degete.
-Aaaa..te pot ajuta cu ceva?
M-am uitat mai bine la ea si mi-am adus aminte ca o cheam Lily.
-Bella? Te pot ruga ceva? ma intreba ea dintr-o suflare.
-Spune, ii zic derutata.
-Poti sa ma ajuti cu ceva? Adica stiu ca pare ciudat sa vin chiar asa sa te intreb direct dar de mult vreau sa fac pasul asta pentru ca vreau sa fiu si eu…mai altfel daca intelegi, poti sa ma ajuti sa ma bag printre prietenii lui Edward sau ceva? Adica stiu ca nu m-ai vazut niciodata pe acolo pentru ca eu nu prea am avut de aface cu ei, eram mai necunoscuta si mai timida, asa ca tine, doar ca tu erai mai cunoscuta ca mine din cauza a sti tu ce si vreau sa ma ajuti sa fiu si eu iubita. Poti te rog?
Asta era o gluma sau cineva isi bate joc de mine? Unde e camera de filmat?
-Pfff..imi pare rau dar sunt iubita lui nu receptionera sau secretara sau agetul sau ceva de genu asta. Ar trebui sa iei loc si sa iti limpezesti gandurile, sa sti ce vrei de fapt. Nu cred ca e foarte…concret ceea ce zici.
-Dar m-am gandit de o gramada de timp la asta. Simt ca trebuie sa fac pasul asta, si cum tu esti noua lui iubita – da stiu foarte socant pentru ca mereu m-am visat sa fiu eu aceea trebuie sa recunosc nu credeam ca cineva are o sansa dar eu tot ma visam si stiu ca pare ciudat ca iti zic tocmai tie asta – dar tocmai de aceea iti cer tie ajutorul.
Wow, tu chiar treci printr-o drama fetito. Chiar ma lasase cu gura deschisa nu stiam ca exista persoane cu handicap in scoala asta.
-Vorbesti de parca te-ai marita sau ceva de genu, ii spun scuturand din cap terifiata de ce ii iesea pe gura. Ar cam trebui sa te duci la psiholog …cred, un sfat prietenesc.
-Dar te rog ajuta-ma, am nevoie sa intru in grupul lui, te implor ajuta-ma, tu ai cea mai mare influenta acum asupra lui, adica asa ar fi normal. Haide ce e asa mare greutate pentru tine.
-Serios dute in banca ta, chiar ai probleme .
Doamne ce fetita ciudata. Acum imi dadeam seama de ce nu ii stiam macar numele.
-Pot sa stau cu tine in banca ? intreba plina de speranta dar deaia proeminenta zici ca ii turnase cineva jeturi de sperante in ea.
Incepu sa tremure si eu am inceput sa ma sperii.
-Ok ok , stai numai sa nu faci vreo criza, sau sa lesini pe aici ca’n filme.
Se aseza pe scaunul de langa mine si cred a tremuratul se mai potolise. Era atat de ciudata si infricosatoare. Niciodata nu vorbisem cu ea si sincer dupa convorbirea asta nici ca mai vroiam. Era asa disperata, chiar trebuia a se duca la un control … avea nevoie mare, urgenta. Imi era si frica sa ma uit la ea.
-Iti multumesc asa mult, ma jur nu o sa ratez sansa asta, o sa ne intelegem asa bine o sa fim cele mai bune prietene vreodata pentru ca trebuie sa ma placi Bella ai inteles trebuie! spuse vorbind mai mult pentru ea si eu mi-am tras scaunul mai spre margine.
-Ok…vom incerca.
-Sunt asa mandra! Nu credeam vreodata eu niciodata nu am mai vorbit cu nimeni…sti …cu persoane asa ca tine.
Ma intreb de ce …
-Si stai linistita ce am zis mai devreme de Edward, adica chiar il plac sti nu pot nega asta, cine nu-l place?! Dar nu iti face grij nu ti l-as fura niciodata, nu as fi in stare am un suflet prea mare si nu as fi capabila de un lucru atat de meschin! Oh Dumnezeule dar cum sa fac asa ceva! Nuu deloc, orice poti sa imi spui mie, pot fi jurnalul tau …verbal, sau daca nu poti sa scri si pe mine nu ma deranjeaza.
Am intepenit. Sa scriu pe ea? DECI ASTA ERA MULT PREA CIUDAT.
-Deci calmeazate , nu imi fac niciun fel de griji ca tu…si Edward deci nimic. spund ridicand mainile usor in aer. Si aaa..multumesc dar voi refuza oferta cu jurnalul. Prefer hartia. Nu oamenii.
-Ah sunt prea ciudata nu? Am sarit calul , stiu asa fac deobicei, sperii lumea, deaia colegii ca tine sau Alice Cullen nu m-ar accepta niciodata. Dar muncesc la asta sa sti. Chiar ma stradui.
-Da…continua sa o faci, am sfatuito eu.
Ea ranjii la mine si eu mi-am intorc capul spre tabla pentru ca profesoara intrase in clasa. Cred ca a fost cea mai ciudata ora a mea de pana acum, si cred ca am avut destule ciudate in istoria mea ca si elev. Profesoara ne spuse sa deschidem cartile la pagina 56 si sa incepem sa citim paragraful 3. Am incercat sa ma concentrez pe lectura si sa imi ignor colega super activa si super ciudata. Ma intrebam ce facea Edward acum. Sigur era mai bine ca mine. Ma uit cu coada ochiului la Lily care isi freca palmele de banca si citea , de fapt mai mult ingana singura…acolo sau ce facea. Profesoara o cheam la tabla si am rasuflat usurata cand se ridica din banca. Fusesem atat de tensionata, ma simteam de parca urma sa fiu usica sau ceva. Cat era la tabla mi-am permis sa ma uit in caietul ei si l-am tras spre mine uitandu-ma la ultima pagina de la caiet, acolo mereu lumea scria baliverne si prostii. Dar chiar nu ma asteptam sa gasesc asa ceva. Pe toata pagina era scris doar ” Edward ” sau ” Edward Cullen ” sau zeci de alte lucruri legate e Edward. Mi-am dus mana la gura cand am observat ca si pe pagina urmatoare era la fel…si pe urmatoarele 6 pagini. Fata asta chiar era data dracu, adica nu doar ciudata era obsedata de Edward sau ce?  Facea parte dintr-o secta sau? Cat de anormal sa fi. Ok acum sansele sa fiu omorata de ea cu vrun pix in gat crescuresa cu vreo 50 % decat erau inainte. Am lasat caietul terifiata si i-am trimis un mesaj lui Edward sperand sa fie pe faza.

” Hey…sti cumva cine e Lily …aaa… Thomson? Mda Lily Thomson? ”

Nu a trebuit sa ii astept prea mult pana a raspuns, trebuia sa ma obisnuiesc cu asta.

” O ciudata din cate imi amintesc. Oricum nu i-am dat niciodata importanta, mai dadea tarcoale din cand in cand. De ce? :******* ”

” Aham, mersi, o sa iti povestesc cand ne vedem, este cam mult de zis :*:*:*:* .”

„S-a intamplat ceva rau? ”

” Rau nu…ciudat da. Cel putin asa cred. O sa iti spun dupa ora. Te astept la mine ❤ ”

” Cum spui tu ❤ ”

Mi-am pus telefonul in geanta si apoi am vazut-o pe Lily ciudata aia cum se aseza in banca. Asta era ultima oara cand mai stateam cu ea, imi era prea fica de vreo crima. Tocmai dadusem de cea mai psihopata persoana si fana a lui Edward cu care nu vroiam sa mai dau ochii.
-Deci Bella, ce ar fi sa iesim in seara asta? intreba entuziasmata.
Si sa ma omori in padure nu multumesc.
-Nu prea stiu ce sa zic..am alte planuri. Scuze…am incercat sa o refuz politicos.
-Oh, inteleg. Iesi cu persoane mai bune ca mine. Inteleg Inteleg. Dar maine?
-Uite ce e , am spus disperata. Nu sunt disponibila de iesiri in oras cu tine si nici sa iti fac cunostinta cu iubitul meu sau cu oricine altcineva deci renunta la ideea asta ok ?! am vorbit cam tare si cred ca m-a auzit destula lume, pentru ca multi se intorceau cu fata spre noi.
Incepeau sa ma enerveze si ei cu tot cu curiozitatea lor. Cineva chicotii dar nu mi-am dat seama cine. Lily nu mai spuse nimic si se intoarse spre caietul ei. Mda…asa mai deseneaza cateva pagini pline cu Edward, poate te plictiseai, o ironizam in gand abia asteptam sa plec de aici. Am incercat sa fiu atenta la profesoara si sa nu mau atentie si celorlalti. Deja deveneau stresanti.
Cand clopotelul suna am crezut ca mor de usurare. Mi-am strans lucrurile si am pornit spre usa, nu inainte sa ma uit la Jessica care abia iesea din banca. Zici ca era vreo proaspat vaduva sau ceva de genu. Asa, sa mai suferi si tu nenorocito. M-am intalnit cu Edward la iesirea din clasa unde ma astepta asa cum l-a rugat. El zambi cand ma vazu si m-am dus langa el.
-Hai in curtea scoli, i-am spus si el fu se acord.
Am inceput sa ii povestesc despre fata aia cuvant cu cuvant. Tot ce imi spusese si ce vazusem in caietul ei… si el incepu sa rada. Eu ma simteam foarte ciudat. De Jessica nu i-am spus, nu avea rost deja o pusesem la punct, dar Lily chiar ma speriase.
-Serios..cum vorbea de tine, si de toate cele. Cred ca ar trebui sa se duca la un doctor.
-Hai Bella… stiam ca e putin sarita de pe fix dar nici chiar asa, spuse inca razand. E problema ei , dar sa nu mai stai in preajma ei, nu prea e sanatos.
-Chiar imi era frica sa nu comita vreo crima. La cat visa se sa casatoreasca cu tine.
El pufni si isi dadu ochii peste cap. Ce? Spuneam adevarul, daca ar fi vazut-o si el mi-ar fi dat dreptate. Dar imi spuse sa lasam asta la o parte si sa incerc sa ma tin mai distantata de ea. Chiar urma sa fac asta, ma speriase prea tare. Am incercat sa trec peste si sa nu ma mai gandesc la ea, sa stea in lumea ei irationala si nebuna. Nu aveam de gand sa ma complic. L-am luat de mana si am mers pe o banca libera din curte.
-Tu ce ai facut? l-am intrebat in timp ce ne asezam.
-Doar am stat cu cativa baieti..pe acolo. Mi-a fost doar dor de tine, altceva nu am ce sa spun.
M-am intins pe banca si mi-am pus capul in poala lui. El ma saruta scurt pe buze si apoi adauga
– Cel putin n-am avut aventura asta gen ” Minti Criminale ” ca tine .
M-am strambat si el incepu sa rada.
-Fi serios… i-am zis in timp ce ma jucam cu fermoarul de la jacheta lui.
-O sa il rupi pana la urma, imi spuse el in timp ce tot trageam de el in sus si in jos.
-N-are nimic, i-am spus continand sa ma joc. Apropo, incep sa iti afle fanii de mare ta iubire, peste care ai dat.
-Sa afle, care ar fi problema? intreba zambind.
-Nicio problema, pot face fata socului, Edward Cullen , pentru cine m-ai lasat? Cum ai indraznit! ii spun prefacandu-ma terifiata.
-Terminaa… imi spuse respirand pe obrazul meu.
-Inima imi e franta, nu cred ca voi rezista acestui soc profund. Cum ai putut sa imi faci asa ceva tocmai mie!? Eu ? Iubirea vietii tale.
El imi musca buza si am tresarit. I-am simtit buzele urcand spre obraz si l-am avertizat
-Sa nu indraznesti sa ma musti pe obraz, o sa ramana semn.
El zambi malefic dar nu prea mai aveam forta sa ma ridic de acolo. Statea prea bine. Am inceput sa tip si sa rad in acelasi timp cand isi infipse usor buzele in obrazul meu si am incercat sa ii ridic capul dar , sincera sa fiu avea un cap tare ( Ps : nu luati asta cu dublu inteles ) .
-Pun pariu ca mi-a ramas semn, il acuz lovindu-l usor in piept.
Nici macar nu cred ca a simtit ceva la cat de ” tare ” loveam eu.
-Daca ma duc sa ma uit intr-o oglinda si a ramas semn e vai si amar de tine, ii spun si ma ridic stand normal pe banca. Eram super ciufulita.
-N-ai oglinda, imi aminti el.
-Oh sunt sigura ca masina ta are, sau oricare masina de aici.
Am vrut sa ma ridic si el ma trase inapoi in bratele sale.
-Bine..e un semn micut dar va trece imediat, spuse si saruta locul pe care il musca.
-Trebuie sa merg la ora, ii spun.
El ofta facand o fata deprimata.
-Nu ma face sa incep sa plang, glumi el.
-Si iti amintesc ca si tu ar trebui sa te duci.
-Ar trebui… ok uite ma duc. Multumita?
-Foarte multumita. Asa ca hai sa mergem.
Ne-am ridicat de pe banca si ne-am indreptat spre scoala. Deobicei cand Edward mergea pe hol sau oriunde altundeva se gasea vreo fata care sa sara direct pe el, dar de data asta era diferit. Si eu faceam lucrurile sa fie diferite. Pentru ca eu eram langa el, deci impiedicam sa se intample toate astea. Parasutele se dadeau la o parte cand treceam. Si asta ma bucura enorm. Cata suferinta pe paine am mancat eu cu ele. Oh da ce satisfactie. Nici sa nu indrazneasca sa se atinga de el.
-Te duc pe tine si apoi merg si eu, imi spuse si am fost de acord.
-Deci mergi la ora sigur? il intreb optimista
-De ce te-as mintii? O sa merg, ora asta. Ai incredere in mine, ar ajuta mai mult.
M-am strambat incruntata si mi-am rasucit usor buza de jos.
-Dar am incredere, i-am raspuns reprosului.
-Asta e tot ce sper, spuse si ma conduse in clasa.
Am intrat si el ma lasa sa o iau inainte inca tinandu-ma de mana in spatele meu. M-am dus spre ultima banca de la geam si mi-am pus geanta pe banca. M-am intors spre el care se uita la mine si parca ma analiza cu o privire intensa.
-Ai de gand sa mai ramai sau..? il intreb si imi pun mana pe bratul sau.
El inghiti in sec si apoi isi ridica capul privindu-ma facand ochii mari, mangaindu-mi obrazul. Mi-am pus mana pe mana lui de pe obraz si m-am ridicat pe banca. Oricum era goala si vroiamsa fiu la aceeasi inaltime cu el. El incepu sa rada incet cand imi vazu gestul si eu am ridicat din umeri.
-O sa mai raman putin, pana cand incepe ora. Te deranjeaza?
-Absolut deloc, de ce m-ar deranja. Vreau sa imi petrec tot timpul cu tine, ii marturisesc rusinata.
El imi ridica capul si imi saruta buzele usor si mi-am pus mainile pe spatele lui.
-Nu este nimic rau in asta, pentru ca si eu imi doresc acelasi lucru, recunoscu el si apoi l-am mai sarutat odata fericita.
M-am uitat peste umarul lui si vedeam ochii curiosi cum ne urmareau, sau chiar susote si convorbirii cu privire la ceea ce se intampla. L-am vazut pe Caleb cum intra in clasa si isi indreapta privirea acolo unde toti o aveau indreptata. Trebuia sa ma obisnuiesc cu toti ochii astia curiosi care eram sigura ca aveau sa dureze. Nu vreau sa judec, dar era clar ca nu ma incanta acest amanunt care nu era deloc mic. Dar nu aveam cum sa schimb acest lucru, facea parte din viata lui Edward si nu vroiam sa influentez cumva viata lui fara acordul sau.  Caleb se aseza langa mine in banca si am ramas oarecum surprinsa. Adica ii cauzasem probleme la scoala, cu directorul si toate cele. Dar din cate imi spusese si vazusem trecuse peste si ma bucuram pentru asta nu vroiam sa ma mai cert cu nimeni . M-am dat jos de pe banca ca sa nu stau cu spatele la el, nu vroiam sa fiu nepoliticoasa. L-am salutat si el imi raspunse la salut. Eu chiar il consideram prietenul meu, am vrut sa il ajut de prima data cand a venit, parea destul de inregula….desi nu prea stiam ce sa zic de sora lui. Isi scoase cartile si apoi isi intoarse privirea spre tabla.
-Ar cam trebui sa ma duc la ora, spuse Edward dintrodata.
-Dar ai spus ca ramai pana cand incepe ora.
-Pai cam trebuie sa inceapa , imi spuse , ne vedem dupa.
-Si rasplata mea ca m-am asezat in banca? ii spun ranjind.
El isi dadu ochii peste cap dar zambii.
-Ei bine o sa iti primesti rasplata dupa ora…
-Oh Dumnezeule ce am facut cu tine! ma plang fals
-Nici eu nu stiu…probabil m-ai inebunit de tot! spuse ridicand din maini indreptandu-se spre iesire.
Ce nerusinat m-a lasat asa cu ochii in soare si a plecat. Clar o sa plateasca pentru asta, nu era corect. Am facut o fata de ofticata si m-am asezat zgomotos in banca. Mi-am scos cartile si telefonul si apoi am asteptat profesoara. M-am uitat curioasa spre Caleb care nu spunea nimic. Deobicei era mai prietenos, sau cel putin mai vorbaret .
-Deci, Caleb, ce mai faci?! De cand nu am mai vorbit… incerc eu sa pornesc o discutie ca intre colegi.
-Tu si Edward ah? spuse razand slab.
-Cam asa…ii spun si ma rezem de scaun. E vreo problema cu asta? intreb curioasa
-De cand? intreba el
-Aaaa… de ieri cred. Oficial… Ce sunt toate intrebarile astea? E ceva in neregula?
-Doar m-a luat prin surprindere… spuse aprape absent. Nu credeam ca il placi in felul ala…
-Ne placem, vrei sa spui, l-am corectat eu putin deranjata pentru ca folosea singularul.
-Cum spui tu…
-De fapt chiar ne iubim, eu pe el si el pe mine. Sunt sigura de asta, si oricum nu avea nevoie de permisiunea nimanui ca sa fim impreuna si daca vrei sa te comporti ca toti ceilalti n-ai de cat, eu am vrut doar sa fiu draguta, ii spun enervata si ma intorc de la el.
-Ouu…rusine mie, am enervat noua incoronata a scolii, spuse dandu-si ochii peste cap. Ar trebui sa am grija unde imi parchez masina data viitoare nu vreau sa imi ia foc .
-Nu mai vorbii asa, aproape tip la el. Nu m-am schimbat deloc.
-Credeam ca esti diferita de celelalte, m-ai dezamagit, imi soptii.
-Eu credeam ca vrei sa te integrezi, ii spun nervoasa. Nu te interesa relatiile lui Edward, si crede-ma cu comportamentul asta nu o sa reusesti prea bine.
Profesoara intra in clasa dar nu i-am dat foarte mare atentie, inceput sa vorbeasca despre niste teme dar m-am reintors la Caleb.
-Sti vreau doar sa nu o iei pe urmele mele..
-Adica ce vrei sa spui? intreba ridicand din sprancene.
-Eu…mi-am format o parere gresita, si un comportament gresit, si am suferit consecintele, nu vreau sa patesti si tu asta. Stiu ca nu ti se pare corect la inceput, dar incearca sa iti pastrezi anumite pareri doar pentru tine, cel putin pentru un timp, daca vrei sa ai prieteni si viata in scoala asta. Eu iti sunt prietena, si vreau sa continui sa iti fiu dar daca esti asa nu cred ca se mai poate, imi pare rau.
Am deschis cartea la pagina 45 asa cum ne ceru profesoara dar Caleb ma lua prin surprindere.
-De ce? O sa iti interzica Edward sau o faci? Acum iti da si tie oridine?
-Edward nu imi da ordine! am izbugnit eu. Cred ca nu sti prea bine ce inseamna termenul relatie, ar trebui sa te mai informezi. Nu stiu ce’i cu tine ok ? Pot sa stau cu cine vreau si la fel si Edward! Nu stiu si nici nu imi mai pasa ce parere ai despre mine atata timp cat e absolut gresita. Eu doar ti-am dat un sfat pentru ca se pare ca ai nevoie de el , un sfat pe care eu nu l-am luat in considerare la inceput, si pentru binele tau ar cam trebui sa il aplici.
-Asculta daca vrei sa tipi si sa te contrazici cu mine foarte bine. Fa-o. Doar ca eu nu stiam ca tu il placi pe Edward,  si eu am mai fost in diferite scolii, am intalnit baietii ca el care frangeau inimi si apoi treceau mai departe.. nu vreau sa fi si tu o victima si din cate am vazut pana acum nu prea pareai a fi. Pana acum…
-Edward numai e asa! Nu vorbi despre ceva ce nu sti, pentru ca nu cunosti asa cum ar trebui sa cunosti inainte sa iti dai cu parerea. Edward ma iubeste, si nu ma considera la fel ca celelalte. Daca ar fi facut-o nu ar mai fi initiat o relatie cu mine. Si eu sunt mai sigura decat tine de ceea ce simt.
-Poate doar se preface, il cunosti mai bine ca mine si ar trebui sa iei in concluzie si asta.
-Uite iti multumesc pentru griji, dar nu isi au rostul stiu ce vreau si stiu ce se intampla. Am incredere in el si stiu ca ma iubeste, deci grijile tale nu isi au rostul. Sincer, stai linistit si doar fi de treaba. O sa te ajute. Nu adopta un comportament agresit , ofensiv chiar daca lucrurile nu ti se par, acum drepte.
Pentru ca nu va fi bine pentru tine.
El se intoarse de la mine si nu imi raspunse. M-am uitat nervoasa in carte si l-am ignorat. Daca urma sa aiba acest comportament fata de mine nu are decat. Eu stiam ce faceam, el se pare ca nu stia. Nu credeam ca ii pasa atat de tare incat sa se supere si sa reactioneze asa. De cand ii pasa lui de sentimentele mele, pana acum credeam doar ca vrea sa fie bine primit aici. Si asa sigur nu va reusi. Caleb era singura persoana de pe pamant care credeam ca imi va face probleme de genu. Eram mai mult decat surprinsa, dar treaba lui. Nu aveam de gand sa imi mai bat capul si cu asta.
Dupa ce s-a sunat mi-am strans lucrurile si am plecat, Caleb nici macar nu m-a bagat in seama cand a iesit din banca.
Am expirat zgomotos si enervata si mi-am pus geanta pe umar iesind din clasa. Edward nu ma astepta acolo. M-am uitat in toate partile dar nu era. Doar elevi agitati care majoritatea se grabeau spre cantina. Probabil era acolo, sau va veni.
-Pff iti dai seama a dat lovitura , spuse o fata din fata mea care vorbea cu alta.
-Da…am iesit cu el doar de cateva ori, ma rog nu a fost chiar o intalnire pentru ca nu il stiu pe el cu chestiile astea, doar… sti tu.
-Cred ca toate am facut asta, o asigura cealalta.
Ok acum imi dadeam seama despre cine vorbeau deci am incercat sa fiu mai atenta.
-Cine ar fi crezut nu? Mereu mi  l-am imaginat singur sau nu stiu…cel putin cu o fata mai mare sau nu de la noi din liceu.
-Sa sti ca si eu, admise cealalta, cel putin nu cu fata cu care e acum.
Ce sa zic de parca ati fi acceptat voi vreodata cu cine ar fi fost Edward chiar daca eram eu sau nu. Erati doar niste prefacute, le-am reprosat in gand dar totusi am ascultat in continuare pentru ca eram curioasa, chiar daca nu era necesar.
-Crezi ca…nu stiu ar trebui sa ne imprietenim cu ea?
-Cred ca da… adica pana acum nu eram pentru ca nici el nu era…dar fiind iubita lui… cred ca se cam schimba lucrurile, si sincer nu vreau sa mi-o incasez.
-Ce ciudat… iubita lui Edward…
-Stiu…apropo ai vazut ce a patiti baiatul ala nou ? Caleb?
-Nu, Ce? intreba curioasa pentru o noua barfa .
Caleb? Ce ar putea patii a plecat inainte mea in graba si nebagandu-ma in seama cum ma asteptam. Dar nu stiam ca patise ceva.
-Nu stiu eram in spatele lui, iar directorul l-a chemat urgent si a iesit un mare scandal pentru Caleb a tot spus ca nu era vinovat iar directorul i-a spus ca e pedepsit o luna! In fiecare zi, dupa scoala, timp de o luna, trebuie sa fie aici.
-O luna? Cine naiba e pedepsit o luna?! Nici macar Edward! Ce o fi facut…
-Habar n-am. Dar cert e ca e grav. Si un lucru ciudat. Dupa cand a mers spre dulapul lui a trecut Jared pe langa el, sti Jared din echipa de sport, cine nu-l stie.. si nu stiu pur si simplu la lovit din mers, a vrut sa para un accident , dar nu prea cred ca a fost. Adica te rog? Jared nu are o coordonare buna? Nu se tine pe picioare sau ce? De cand? Caleb s-a balanganit putin si a aterizat peste un dulap, dar nu a fost foarte grav, doar s-a lovit cu umarul. Jared nici macar nu s-a oprit sa il intrebe daca e bine..sau sa il ajute. Ce fel de accident mai e si asta?
-Doamne e destul de ciudat..nu as vrea sa fiu in pielea lui Caleb, pacat de el era dragut, dar a inceput cu stangul.
-Da…Crezi ca Edward are vreo legatura sau ceva? Adica de ce l-ar lovii fara motiv? Crezi ca s-au certat ?
-Caleb si Jared s-au certat? Si noi nu stiam de asta?
-Poate deaia l-a chemat directorul.
-Am fi aflat de asta, spuse ea pufnind.
Da a-ti fi aflat sunteti mai bune ca ziarul scolii. Nu era adevarat, numai barfe fara sens, de ce s-ar lua Edward de Caleb, nu i-a facut nimic, cel putin nu ceva de care sa stiu. De cand se comporta Caleb astfel incat sa mearga la director. Asta era treaba altcuiva, si stiu foarte bine a cui. Le-am ocolit pe fetele alea satula de discutiile lor si ele m-au privit amandoua odata. Am intrat in cantina si m-am uitat dupa Edward. Nu era nicaieri. Offf unde naiba se ascunsese? M-am uitat spre masa lui si am vazut-o pe Alice. Langa ea era si Jasper. Am rasuflat usurata si m-am dus spre ea. M-am asezat pe scaunul gol al lui Edward si mi-am pus geanta langa. Eram mai obosita decat credeam.
-Hey! imi spuse ea si ma imbratisa. Imi pare bine sa te vad, imi spuse Alice.
-Hey..si mie. Aa…sti cumva unde e Edward? Nu am dat de el..de ora trecuta.
Ea isi aranja putin parul si ridica din umeri.
-Cred ca trebuie sa vina si el. N-a mancat asa mult dimineata.
-O sa il astept.. ii spun si imi feresc privirea de ceilalti ochii.
Devenea mult prea enervant. Ma simteam ca atractie din parcul de distractii sau un manechin dintr-un magazin. Cu atatia privitori.

Edward pov

Dupa ce profesoara ma striga de 9 ori pana acum dar tot nu i-am raspuns cred ca in sfarsit si-a dat seama ca trebuia sa ma lase in pace. Uram sa stau la ora. Ma plictiseam de moarte si ma apucau toti draci. In plus imi era dor de Bella, si eram aici doar pentru ea. Nu vroiam sa se supere pentru ca nu prea aveam chef sa dau pe la ore. Dar oricum nu ma ajuta cu nimic, nici macar nu eram atent. Orice o face fericita, mi-am dat ochii peste cap pentru a nu stiu cata oara.
-Esti cam abatut sau mi se pare mie? ma intreba Chelsea care se aseza cu mine in banca la inceputul ore dar nu i-am dat mare atentie, dar se pare ca pana acum nu deschisese gura.
-Ti se pare, i-am zis.
-Oh e bine atunci pentru ca am o propunere, foarte tare.
-Nu. i-am spus si m-am intors spre tabla.
-Dar nici macar nu sti ce vroiam sa iti spun, se planse.
-Daca idee ta foarte tare implica, eu , tu , sex, las-o balta.
-Hey, am aflat si eu de noua ta relatie, dar nu credeam ca o sa o iei asa in serios. Pe bune, de unde pana unde?
-Chiar nu cred ca e treaba ta, dar cert este ca o iau in serios, fie ca iti convine sau nu.
-Ce s-a intamplat cu tine? intreba ingrozita.
-Pur si simplu nu mai am chef de asta.
-Ok sunt de acord cu o relatie, dar Bella Swan? Serios? Credeam ca o sa iti alegi o persoana…mai in largul tau…
-Adica tu? intreb amuzat.
-Poate…
-Sigur, lasa-ma sa ma gandesc la asta , ii fac cu ochiul.
-Serios? intreba zambind.
-Nu.
Mi-am dat ochii peste cap si apoi mi-am verificat telefonul pentru ca primisem un mesaj. Ma asteptam sa fie de la Bella, dar nu era. Mi-am trecut mana prin par si am simtit mana scumpei mele colege alunecand pe piciorul meu. Ajungea acolo unde nu trebuia asa ca am oprit-o scarbit.
-Ce parte nu ai inteles din ce am vorbit pana acum? o intreb dezgustat.
-O parte am inteles-o foarte bine. Nu o sa ma las batuta, cel putin nu in fata ei, deci pregateste-o scumpule, ca nu o sa iasa prea frumos, imi spuse si se ridica din banca pupandu-ma pe obraz iesind din clasa fara sa anunte.
Imi venea sa ma dau cu capul de banca. M-am uitat la mesaj si era sa imi scape telefonul din mana.

” Cred ca te-ar interesa sa sti, Caleb se da la gagicata .. ” de la Tim

In primul rand nu stiu de unde faceau toti rost de numarul meu, nu tin minte cand i l-am dat baiatului asta dar partea mai grava era ce imi trimisese. I-am tastat repede inapoi ingrozit.

” Ai chef de glume sau ce? ”

” Deloc. Stau chiar in fata lor, aud ce vorbesc, si crede-ma tipul ala nu ii zice lucruri prea frumoase despre tine. ”

” Ce dracu zici acolo? ”

” Pentru mai multe informatii apasa tasta – Am nevoie de bani – :)) ”

” Da probabil o sa ai nevoie de ei cand o sa iti lipesc capul intre doua scaune :)) ”

” Hey , usor nu te enerva pe mine, dar spun adevarul , ii aud foarte bine ce dracu. Si sti… m-am gandit sa te anunt. Ar cam fi treaba ta.. ”

” Mda, o sa ma ocup. ”

” Mersi? 😀 ”

” Du-te dracu . ”

Deci se pare ca pustiul cel nou avea chef de glume. Ei bine arat eu despre ce fel de glume am eu chef spun in gand si ma ridic din banca. O sa regrete asta. O sa regrete rau de tot.

Bella pov

Incepeam sa ma enervez ca Edward nu mai aparea odata si tocmai cand am vrut sa scot telefonul Edward intra pe usa cantinei. Am rasuflat usurata. El ma vazu si venii spre mine zambaret. M-am calmat instant cand i-am vazut zambetul ala pe buze.
-Se pare ca cineva mi-a luat locul , oare cum fac sa il recuperez? medita el
-Sti pot sa ma mut ii spun deja pregatindu-ma sa imi iau tava.
El ma oprii ridicandu-ma in brate peste bancuta pe care stateam, am inceput sa rad si el ma saruta scurt pe buze dupa care se aseza pe banca din nou si ma puse in poala lui.
-Cred ca e mai bine asa, imi spuse si ma saruta din nou de data asta mai intens si mai lung decat data trecuta.
Avea niste buze atat de dulci si delicioase incat nu m-as mai fi saturat de ele vreodata. Mi-am pus mainile in jurul gatului sau si el ma stranse mai tare in brate. El imi mangaie parul soptind ” mi-a fost dor de tine ” la ureche ceea ce m-a facut sa mi se zbarceasca pielea pe maini.
-Si mie, ii spun si ma intorc cu fata spre masa dand cu ochii de multa lume. Mda mai bine nu ma mai intorceam. Deci vrei ceva de mancare? Alice mi-a spus ca n-ai prea mancat de dimineata.
-Hm..poate o sa iau ceva. Dar nu acum, imi spuse si puse telefonul pe masa.
-Trebuie sa mananci , ripostez si ii arat spre tava. Serveste-te.
-Oh cate griji iti faci tu pentru mine.
Am luat un covrig de pe tava si l-am rupt in doua muscand dintr-o parte.
-Cel putin eu am de gand sa mananc , ii spun si imi las capul pe pieptul lui. Era mai comfortabil decat pe scaun cel putin.
-Deci Bella pot venii la tine dupa ore? spuse Alice entuziasmata. Adica da vad ca te descurci destul de bine pana acum dar cred ca te-as mai putea ajuta cate putin pe acolo, in plus am niste lucruri care ti-ar fi numai bune. Le-am putea proba si apoi am putea invata pentru testul de la Engleza de luni.
M-am gandit putin la Charlie si la ce parere ar avea despre asta dar putin imi mai pasa acum.
-Da sigur. Suna bine. Te astept .
-Super. Ma gandeam ca o sa accepti, atata timp cat facem cate putin din toate.
I-am zambit si ea imi raspunse la zambet. Chiar suna bine. In plus nu l-ar fi deranjat pe Charlie daca am fi invatat, ce putea fi rau in asta?
Chelsea se aseza cu tava pe partea cealalta a mesii zambind si ne saluta. Cand ii intalnii privirea lui Edward isi largii zambetul si isi puse picioarele unele peste altele. Edward isi infasura mainile in jurul meu si ma trase mai tare langa el.
-Hei sunteti libere in seara asta? ne intreba ea uitandu-se in special spre Alice.
-Eu nu prea sunt..recunoscu ea. Poate alta data.
-Ah..ok. Lasam pe alta data.
Caleb se apropie de masa noastra cu mainile incrucisate si vru sa vorbeasca cu Edward. Nici macar nu se uita la mine. Ok inca era suparat sau care era treaba? Cand avea sa ii treaca? Cand terminam liceul? Edward fu se acord si ma aseza pe banca mai bine in timp ce el se ridica. Ma saruta pe frunte si spuse ca se intoarce repede. Am aprobat din cap si l-am vazut cum se duce spre iesire. De ce erau asa secretosi? Am oftat si m-am uitat spre Alice care manca un cartof prajit.
-Astea nu sunt deloc bune pentru silueta mea, se planse ea si am inceput sa rad.
-Deci Bella…imi spuse Chelsea si mie imi cam tremurau picioarele.

Edward pov:

Am iesit din cantina si imi venea sa ii sparg capul doar cand il vedeam. Trebuia sa imi controlez nervii, era necesar, deocamdata. El se rezema de perete si am asteptat sa inceapa sa vorbeasca pentru ca el ma chemase deci asa era normal. Se uita furios, se vedea ca era din privire doar, la mine cu bratele incrucisate.
-Ti-am facut ceva? Ai vreo problema cu mine? intreba el serios
-Daca Bella este ceva, atunci da am ceva cu tine.
-Ooo..deci te deranjeaza ca incerc sa ii deschid ochii?
-Poate nu te deranjeaza cand o sa iti scot ochii.
-Tu ai facut toate astea, m-ai bagat in probleme fara sa stiu macar. Si apoi ce? O sa iti pui prietenii sa ma bata pana ma omoara sau ce? Nu ii faci bine Bellei, si nu o sa o lasi sa o distrugi cum ai facut cu tine.
-Ce sti tu mai exact despre mine, ca sa ai dreptul sa vorbesti?
-Mai multe decat crezi…Edward Cullen.
Am pufnit trecandu-mi mana usor prin par.
-Te inseli , nu sti absolut nimic despre mine, si nici despre mine sau Bella. Deci inceteaza cu toate astea inainte sa se adanceasca problemele. Masoarati cuvintele inainte sa deschizi gura. Si va fi mai comod pentru tine. Daca nu, schimbam foaia, si crede-ma poate ti se pare o gluma, dar nu e deloc asa. Ar trebui sa fi mai precaut stii, habar n-ai cum stau treburile aici , deci mai bine las-o mai moale cu umflatul in pene daca nu vrei sa te aduc eu cu picioarele pe pamant inainte sa iti iei zborul. Daca mai aud un singur cuvant la adresa Bellei te-ai dus dracu si tu si sorta, poti sa iti completezi fisa de transferare de pe acum. Ce crezi ca ma joc sau ce? Am avut timp destul de jocuri, si sa nu crezi ca ma joc, cel putin nu cand vine vorba de ceva ce iubesc.
-Ai mituit directorul? intreba facand cativa pasi in fata. Nu ai niciun fel de scru-
L-am impins in zid si mi-am pus bratul in dreptul gatului sau. L-am privit in ochii in timp ce incerca sa se elibereze dar imi pusesem toata forta pe el. Vru sa ma loveasca cu pumnul in stomac dar m-am ferit si i-am indeplinit sarcina mult mai bine, el scoase un sunet chinuit dar nu tipa sau ceva de genu, nici nu ma asteptam. Se lasa in jos si l-am eliberat.
-E ultimul advertizment, las-o in pace, ii spun si ma duc spre intrarea de la cantina lasandu-l sa isi revina acolo singur.
Bella se uita spre intrare cautandu-ma si mi-am asezat bluza mai bine inainte sa ma apropii. Am vazut-o pe Hailey stand la masa cu Sara si am ramas putin socat, nu ma asteptam. Mi-am luat privirea de la ele si m-am dus la masa noastra. Emmett imi inmana o sticla, de fapt mai mult mi-o arunca si ranjii. Am mimat un mersi si m-am asezat langa Bella.
-Ce s-a intamplat? intreba putin ingrijorata.
-Doar am vorbit putin, nimic important, treci peste.
-Aaa ok, cum spui tu.
Am luat o gura din sticla si am dat din cap multumit.
-Buna treaba Emmett, coniac, bun.
-Stiu frate, sunt un
-Geniu, da stiam, il completez eu.
-Ce tot bei acolo ? intreba Bella si imi lua sticla din mana.
Am inceput sa rad dar am lasat-o sa ia o gura, era pe propria raspundere. Ma mai uitam din cand in cand la Chelsea care spre dezamagirea mea nu plecase deocamdata. Nu stiam ce planuia dar speram sa o lase balta.
-Uh… nu e bun deloc, se planse ea, imi vine sa vomit, Chelsea da-mi te rog sucul, spuse ea strambandu-se.
Eu am intepenit cand i-am auzit numele aleia iesind din gura ei. De unde pana unde , imi scapase mie sau ceva?
-Sigur draga mea, imediat, spuse si ii inmana un pahar.
Draga mea? M-am uitat la ea nervos si ea imi zambi fals ca deobicei. Am luat aer in piept incercand sa ma calmez. Nu stiu ce era asta dar sigur nu ii venise mintea la cap cu una cu doua.
-Ar cam trebui sa stai cu ochii pe masina, spuse Max glumind, sti de la ultimul accident, numai e nimeni acolo care sa o pazeasca.
-Dar nu o pazeam! se apara Bella punandu-si mana pe piept. Ma jur! Doar ma uitam spre ea..si am vazut. Atata tot.
-Sau asteptai sa vina Edward… sa te fure…cine stie sa plecati in lumea mare.
Bella se ineca cu sucul si am inceput sa rad masandu-i spatele incet.
-Ba nu e adevarat! Nu asteptam  nimic, se apara ea terifiata dar si putin amuzata. Sau… pfff bine putin …asteptammm…speraammm…sa apara poate.. dar oricum nu vroiam sa ma duca nicaieri, adica nu, speram. La vremea aia.
-Deci recunosti ca sperai, spuse Max si m-am uitat spre el dandu-mi ochii peste cap.
-Binee… putin . Deci gata cu asta spuse muscand din covrig, e destul de jenant.
Isi lasa capul pe masa clatinandu-se putin.
-Ai patit ceva? o intreb inca masandu-i spatele.
-Nu stiu…ma simt putin obosita. Imi vine sa inchid ochii fara sa vreau.
Am facut ochii mari si am ridicat-o rezemand-o de mine.
-Vrei sa te duc acasa? o intreb ingrijorat.
-Nu Nu, nu vreau acasa. Ma duc sa mai iau ceva de baut, spuse si se ridica clatinandu-se.
-Nu stiu daca e o idee asa buna mai bine intinde-te la loc. Poate trebuie sa te duc acasa se mai intampla sa –
Dar deja se prabusi la podea si am sarit ca ars de pe banca mergand spre ea. Era intinsa pe jos cu ochii inchisi inconstienta si simteam cum imi creste pulsul doar cand o priveam asa. Toata lumea incepea sa se ridice de la masa si sa vada ce s-a intamplat. Am inceput sa o misc si sa o strig dar evident ca nu raspundea
-Bella?! tipa Alice ingrozita. Bella !
Se apleca spre ea si ii trase cateva palme zdravane.
-Nu merge asa, cheama o ambulanta. ii spun disperat.
O ridic de pe podea si o iau in brate punand-o inapoi pe banca. Ce naiba patise, de cand sa ti se faca asa rau fara motiv? Dar nu mai conta acum cauza, conta doar sa isi revina. Voi afla mai tarziu ce s-a intamplat.
-Ai sunat? o intreb aproape tipand
-Acum acum, spuse in timp ce tinea telefonul la ureche.
-Oh Doamne , spun in timp ce o iau in brate , o sa fi bine iubito, o sa fii bine, ii tot repetam in timp ce ii luam parul de pe fata.
-Ce naiba s-a intamplat? tipa Julie si ingenunchia langa Bella. Dumnezeule!
Toti elevii se stransera in forma de cerc langa masa noastra in timp ce priveau uimiti si vorbeau facand o gramada de zgomot si harababura.
-Poate e insarcinata , spuse Emmett
Toata lumea s-a uitat urat la el inclusiv eu.
-Ce? E o ipoteza.
-Una proasta, ii spun enervat. N-are cum sa fie insarcinata Emmett, nu mai spune prostii.
-Poate nu cu tine… spuse Chelsea.
-Pleaca dracu si tu de aici. Ce mai vrei ?
Cineva intra pe usa si toti ne-am indreptat privirea intracolo. Erau cei de la ambulanta in sfarsit. Le-au facut loc si au venit cu o targa pentru Bella. Le-am spus ce s-a intamplat si au pus-o acolo rapid conducand-o deja spre iesire. I-am urmat in spatele lor. Alice era langa mine si m-a luat de brat cu lacrimi in ochii.
-O sa fie bine Alice, stai linistita, i-am spus incercand sa ma conving mai mult pe mine.
-Carlisle o sa aiba grija de ea, aproba ea din cap.
-Pe el l-ai sunat? intreb intorcandu-ma spre ea.
-Da. A fost primul lucru care mi-a venit in minte. Ar trebui sa ii anuntam si tatal.
-O sa ii spuna cei de la spital. Acum hai dupa ei.
Ne-am urcat in masina mea si am pornit in spatele ambulantei in drum spre spital. Eram atat de ingrijorat incat nici nu stiu cum mai eram in stare sa conduc. Alice vorbea cu Jasper la telefon si ii spunea sa ne vedem la spital, si sa nu aduca pe nimeni dupa el, cel putin doar persoane apropiate cum ar fi Emm sau Rose. Nu era nimic grav, doar o ameteala…greata ceva de genul asta Carlisle ne va spune ce s-a intamplat cu ea si sigur asta va fi raspunsul. Bella era sanatoasa. Vroiam doar sa ajung la ea si sa o stiu in siguranta.
Am parcat in fata spitalului si am coborat in graba. Am intrat in cladire si receptioniera ne-a spus sa mai asteptam putin. Am intrebat-o de Carlisle pentru ca stia ca suntem copii lui evident, si a spus ca se ocupa de Bella acum. Mi-a spus ca nu stie altceva. Alice se aseza pe canapea in timp ce se uita in toate partile. Se vedea ca era ingrijorata, la fel ca mine.
Dupa cateva minute ajunsera si ceilalti la fel de preocupati dar nimic nu se putea compara cu ingrijorarea pe care o simteam acum. Simteam practic ca inebunesc. M-am asezat jos si Rosalie se duse sa imi cumpere ceva de baut. Numai de asta mai aveam eu nevoie. Carisle venii intr-un final si m-am ridicat si m-am dus la el instantaneu.
-Este bine ? l-am intrebat
-Inca doarme… ar trebui sa se trezeasca in orice clipa, nu stiu cat va mai dura.
-Ce a patit? intreba Alice frecandu-si mainile.
-Din cate stiu… a luat somnifere sau i-au fost date. In cantitati destul de mari , ceea ce a facut-o sa lesine,  nu doar sa doarma.
-Somnifere? spuse Alice socata . Bella n-a luat somnifere! De ce ar lua!?
-Nu stiu cum s-a intamplat asta…dar stiu ca aceasta este cauza. Este imposibil sa gresesc.
-Putem sa mergem la ea? il intreb
-Sigur, am bagat-o intr-un rezerva singura. Nu cred ca vroiati sa fie inconjurata de batrani bolnavi de diabet sau TBC .
-Mersi, am oftat usurat.
El ne conduse spre salonul ei si apoi spuse ca mai revine putin mai tarziu. Mai avea cateva consultari. Am intrat fara sa ma mai gandesc si am vazut-o zacand pe patul ala alb si morbid , dormind intr-un halat de spital alb pe care nu il suportam deloc, si niciodata nu am facut-o.
-Saracuta…spuse Alice cu mila in voce.
-Cine i-ar putea face asa ceva? Nu avea niciun motiv sa ia somnifere de nebuna, spuse Rosalie incercand sa gaseasca o explicatie.
M-am apropiat de patul ei si m-am pus in genunchi langa. Avea capul inclinat in partea mea si am luat-o de mana sarutand-o impletindu-mi degetele intrale ei. Urma sa fie bine, sigur. Desi uram spitalele de moarte, preferam sa stau intr-un cimitir decat intr-un spital, nu paraseam locul asta pana ea nu se trezea. Mi-am lasat capul pe saltea cu mana inca intra ei si simteam cum imi bubuie din ce in ce mai tare. Incepeam sa ma simt si eu rau, si clar nu era de la vrun somnifer. Cel putin daca nu se mai numea Bella asa.
-A anuntat cineva si pe tatal ei? intreba Rosalie
-Cred ca da, deobicei la spital se fac lucrurile astea, spuse Emmett.
-Cred ca ar trebui sa plecam cand vine, nu prea cred ca ne place, spuse Rosalie putin speriata.
-Eu nu plec, am spus raspicat.
Cineva ofta. Am fost uimit cat de tare imi tremura vocea. De cand nu ma mai aflasem in situatia asta…sa imi pese cu adevarat de cineva care, nu imi era frate, sau mama..sau ruda. Sa ma aflu intr-un spital disperat convingandu-ma ca totul va fi bine…simteam ca o iau razna. Fusesem dezobisnuit cu situatiile astea. Am inceput sa ii frec usor palma soptindu-i lucruri pe care nici eu nu prea le intelegeam dar totusi i le spuneam.
-Poate ca ar trebui sa il lasam singur, am auzit-o pe Rose soptind.
-O sa ne intoarcem putin mai tarziu, spuse Alice ca sa aud si eu. Mergem sa luam ceva…de mancare.
Am aprobat din cap si am auzit cum ieseau pe rand toti din camera. M-am intors la Bella, era asa palida, se vedea ca nu era prea bine. Ea era palida in general , dar acum era mai palida decat oricand am vazut-o eu. M-am ridicat si am deschis o fereastra pentru ca simteam ca nu mai aveam aer aici, de parca ma asfixiam. Era bine ca totusi eram intr-un salon in care era singura. N-aveam chef de companie. Charlie intra pe usa si se uita agitat spre pat. Se stramba putin cand ma vazu si apoi isi duse mana la cap.
-Ce faci tu aici ? ma intreba si am oftat. Ai vreo legatura cu fica mea? Sau din vina ta e aici? Pentru ca daca e asa ma jur ca –
-Nu este vina mea. Sunt doar ingrijorat.
-Nu inteleg de ce ai fi. Bella nu iti este nimic tie, asa ca te rog sa pleci. Iti multumesc ca ai avut grija de ea pana acum, dar sunt aici, deci nu mai ai ce face.
-Va rog lasati-ma sa raman pana se trezeste, il implor.
-De ce? intreba suspicios.
-Sunt doar ingrijorat. Dupa ce se trezeste plec, ma jur, doar lasati-ma sa stau.
-In regula, spuse oftand. Vezi scaunul ala? Nu te ridici de acolo, imi spuse ferm.
L-am ascultat imediat si m-am spus pe scaunul ala idiot. Orice doar ca sa raman. El se puse langa Bella si o saruta pe crestetul capului. Ofta inca odata si apoi isi lua si el un scaun si se puse langa ea arucandu-mi o privire urata. Am incercat sa o ignor dar n-am putut. N-a vorbit cu mine, iar cand Alice s-a intors inapoi s-a purtat mai frumos cu ea decat cu mine. Cel putin ea avea voie sa stea langa Bella nu era pedepsita la colt ca mine. Alice se mai uita la mine din cand in cand trista si eu ma rezemam de perete enervat.
-Poate ar mai trebui sa il chemi pe doctor, ii spuse Charlie ei.
-A venit deja, nu cred ca se rezolva asa, ii raspunse ea.
-Ce s-a intamplat? intreba el interesat
-Nu stiu prea bine…doar a lesinat. Nu stiu cauza. Imi pare rau.
Charlie se uita la mine urat si mi-am intors capul uitandu-ma la Bella. Daca ma considera vinovat gresea amarnic. M-am abtinut sa ii spun despre mine si Bella pentru ca sigur m-ar fi dat afara de aici si asta era ultimul lucru pe care il vroiam. Cat as fi dat sa fiu acum langa ea, dar trebuia sa ii ascult tatal enervant. Alice si-a dat seama de situatie si nu a spus nimic necuvenit, de aceea i-am fost recunoscatoare. Emmett intra pe usa cu o sticla de apa in mana.
-Deci ce iti mai face sotioa- aaaa… coleguta ? spuse vazandu-l pe Charlie acolo care facuse o fata mai alba ca a Bellei si mie imi venea sa il impusc.
Emmett imi inmana sticla de apa si cu greu m-am abtinut sa nu i-o torn in cap.
-Buna treaba i-am soptit si m-am uitat urat la el.
-Nu stiam bine?
-Bine ca ti-ai dat seama, ii spun si isi da ochii peste cap.
-Ce bine , toti fratii Cullen sunt aici, cu ce ocazie? intreba Charlie.
-Cred ca sanatatea Bellei este mai importanta acum, ii spun incercand sa evit subiectul desi stiam ca nu o sa scap asa usor.
Charlie ceda, fiind de acord cu ce am spus si am respirat usurat. Stiam ca nu o sa mai dureze mult si o sa inceapa iar cu intrebarile. Carlisle intra in camera si apoi ii spuse lui Charlie ca o poate lua acasa, trebuie sa se trezeasca din minut in minut. Cu siguranta nu trebuia sa ma chinui sa il conving sa o lase aici pana isi revine, era inutil dupa ce spusese Carlisle. Asa ca o lua acasa…in masina lui..lasandu-ma in urma plin de griji si jumatate de inima..pentru ca cealalta parte plecase odata cu tatal ei.

Bella pov

Cand am deschis ochii durerea de cap si-ar fi dorit sa nu o fac, pentru binele meu. Nu vedeam totul in ceata ca in filmele alea mult prea dramatice, dar nici prea bine nu imi era. Gatul imi era uscat si cu siguranta vroiam ceva de baut. Mi-am miscat usor mana si am duso la gura tusind. Am vrut sa imi frec ochii dar apoi mi-am lasa mana in jos putin obosita. Corpul meu nu era intr-o dispozitie prea buna. Aveam o stare de greata, dar nu ma durea nimic. Am ridicat capul si ma aflam in patul meu obisnuit. Imi aduceam vag aminte de cantina… si de Edward…masa de pranz, dar nu prea stiam cum ajunsesem acum. M-am uitat intr-o parte si l-am vazut pe Charlie cum ofta usurat. Imi zambii slab si eu m-am uitat derutata. Nu ma asteptam la asta. Ce naiba ? Aveam un pahar de apa pe noptiera si l-am insfacat in graba mai insetata ca niciodata. L-am dat pe tot pe gat fara sa ma mai opresc. Am cautat cu mainile putin disperata dupa telefon. Vroiam sa il sun pe Edward, nu vroiam sa fie ingrijorat.
-Hei…esti bine? imi spuse Charlie si am dat din cap in semn ca da.
-Sunt ok , unde imi e telefonul.
-Bine…cred ca trebuie sa lamurim anumite lucruri. Si deocamdata odihnestete, lasa telefonul. Esti acasa, ai tot ce iti trebuie aici nu ai nevoie de el.
Nu i-am acordat atentie si am inceput sa caut prin noptiera din lemn de langa pat dar el ma opri. Ma puse inapoi in pat si se uita cu o privire deaia enervanta de parinte care iti sugereaza ca trebuie sa il asculti altfel dai de necaz.
-Dar am nevoie de telefon, ma plang.
-De ce ? Ca sa suni pe cineva din familia Cullen?
-Si daca ar fi asa care ar fi problema? ii spun incepand sa am enervez
Nu vroiam sa aduca in discutie acest subiect pentru ca noi nu ne puteam pune de acord si incepeam sa ne certam. Dar daca asta vroia nu aveam de ales, trebuia sa il lamuresc odata pentru totdeauna. El se aseza pe marginea patului si apoi imi mangaie parul.
-Vreau sa stai aici si sa te odihnesti, asta e tot ce iti cer deocamdata.
-Deocamdata? intreb ridicand din sprancene.
-Iar dupa… pedeapsa pe care ti-am spuso cand ai venit ieri acasa ramane in picioare.
-De fapt nu s-a ridicat niciodata, ii spun si scutur din cap. Nu sti ce spui…eu nu o sa stau departe de ei.
-De ei…? Sau de Edward Cullen? intreba si m-am ferit de el cu privirea.
-De toti. Ii iubesc la fel de mult.
-De cand? Bella niciodata nu ai avut o parere buna despre ei, numai eu stiu cat te-am ascultat la fiecare cina plangandu-te de comportamentul lor.
-Lucrurile se mai pot schimba… ii spun si imi musc buza de jos.
-Imi spui ce se petrece aici? Cred ca am dreptul sa stiu. spuse rastit.
-Da ai dreptate, ai dreptul sa sti. Tocmai de aceea iti voi spune dupa ce voi da un telefon…ii spun frecandu-mi bratul ingrijorata.
-Nu! O sa imi spui acum. Inainte sa il suni pe el. Pentru ca stiu ca asta vrei sa faci, si nu sunt deloc de acord. De ce a stat atata timp cu tine la spital? De ce nu a vrut sa plece? De ce mi-a acceptat comentariile fara sa riposteze?
-Edward a stat la spital cu mine? intreb socata
-Pana cand am plecat …recunoscu el
-Doamne trebuie sa il sun, spun disperata si ma ridic. Probabil e foarte ingrijorat acum.
Imi duc mainile la cap si apoi ma intorc spre Charlie care astepta furios un raspuns. Am oftat si am spus in graba tot ce mi-a iesit pe gura.
-Uite stiu ca nu iti convine si ca o sa faci tot posibilul sa ma impiedici , si stiu ca tu sti ce credeam eu despre ei inainte, dar totul s-a schimbat acum, ma jur, el nu mai este la fel. Iar eu si el…ei bine … suntem impreuna.
-Banuiam eu ceva….spuse dezamagit. Banuiam ca ti-a luat mintile.
-Nu e adevarat! Sa nu incepem te rog cu contrazicerile! Sti ca nu o sa ne punem de acord.
-Exact…exact…nu o sa incep cu certurile, pentru ca deja lucrurile s-au adancit, el te-a prostit, mi-a prostit fica in cel mai josnic fel. Tocmai de aceea Bella, pentru bine tau, nu o sa fi pedepsita…sa nu o iei ca pe o pedeapsa, ci doar ca pe o masura de siguranta. De acum incolo, doar eu o sa te iau de la scoala, si o sa te duc, Nu mai ai voie sa te vezi cu niciunul dintre fratii Cullen! Niciodata!
Era sa imi scape telefonul din mana din cauza socului. M-am uitat la el si era asa de convins si de furios in acelasi timp incat nu stiam ce sa ii zic ca sa il fac sa se razgandeasca, pentru ca mi se parea ca nu mai era nimic de facut. Cateva lacrimi mi-au alunecat pe obraz si nu m-am mai deranjat sa le sterg. Eram atat de suparata si de uimita de ceea ce imi spusese incat  nu mai eram in stare sa fac nimic altceva decat sa ma holbez la el , si cred ca si el facea cam acelasi lucru.
-Nu imi poti face asa ceva…nu accept! GRESESTI! Nu meritam asta!
-Nu trebuie sa accepti Bella, hotararea e luata. Relatia asta a voastra, a lua sfarsit inainte sa inceapa. Nu il pot lasa sa se joace asa cu fica mea, nu dupa cate a facut. Nu e potrivit pentru tine, si credeam ca esti constienta de asta. Relatia voastra nu are viitor, si eu in niciun caz nu sunt de acord cu ea, tocmai de aceea fac toate astea pentru binele tau. Sa iti iei adio de la el, de la telefon, masina , internet… cel putin pana iti iese din cap.
-Nu ma poti izola aici! Doar pentru ca nu esti de acord cu iubitul meu! Am si eu o viata! ii reprosez furioasa.
-Sunt tatal tau! Si atata timp cat stai sub acoperisul casei mele vei accepta ceea ce zic! tipa la mine si am tresarit. Cand te vei mai calma vei vedea ca am dreptate.
Era nebun?!?! Nu imi putea face asa ceva! Nu puteam fi de acord, nici nu puteam concepe sa imi faca asta! Trebuia sa fac ceva, pentru Edward…pentru iubirea mea pentru el..pentru Alice, pentru familia pe care mi-o doream alaturi de ei. Pentru viata aia, pentru inima si corpul meu.
-A da? spun lacrimile facandu-se siroaie pe fata mea. Atunci poti sa spui ca deja eu nu mai locuiesc aici, ii spun si imi iau telefonul.
-Ce tot spui acolo ? intreba derutat.
-Nu spun, nu doar spun, o si fac, daca tu nu accepti ca eu sa il iubesc pe Edward aici, o voi face din alta parte. Oricate mi-ai confisca nu o poti face si in legatura cu inima mea, care inca bate si atata timp cat o sa bata o sa fie doar pentru el.
El incremenii langa pat si m-am dus spre sifonier sa scot o valiza pe care o aveam de ceva timp. Nu prea o foloseam pentru ca nu plecam in cine stie ce vacante dar se pare ca acum imi era utila.
-Abia ai iesit din spital! Nu poti pleca pur si simplu ! incerca sa imi spuna dar deja imi aruncam hainele din primele randuri pe care le cumparasem in valiza.
-Ba da pot. Iti arat ca pot, ii spun in timp ce le ingramadeam.
-Ce ti-a facut! Nu pot percepe asa ceva! Cum de ti-a luat mintile in asemenea fel?! Bella gandestete la ce faci! Nu poti pleca… nu te pot lasa.
-Daca nu ma lasi acum, o sa plec mai devreme sau mai tarziu, voi gasii o portita de scapare odata si odata si iti va parea mai rau atunci, ii spun si inchid valiza.
Am apucat o geanta destul de maricica de pe scaun unde am bagat cam tot ce apucam de pe masuta mea , nici nu stiam daca imi vor fi de folos dar tot le luam. In ghiozdan urma sa imi bag cartile pentru scoala. A vazut ca nu glumesc si ca eu chiar imi luam toate lucrurile si chiar s-a alarmat.
-Unde o sa te duci! Nu ai alt loc ! Aici este casa ta.
-Ba nu mai este, din momentul in care tu ai inceput sa imi interzici asemenea lucruri! Ce se intampla cu tine! Nu cu mine, asta e intrebarea. Eu il iubesc, si tu nu poti impidica asta indiferent daca ma arestezi si ma bagi intr-un internat. Am unde sa ma duc, pentru ca inafara de cosmarul asta pe care tu incerci sa il creezi , mai sunt persoane carora le pasa de mine, ii spun in timp ce inchideam fermoarul de la ghiozdan.
-Adica lui ii pasa de tine ?! Si mie nu ? intreba socat.
-Tu sa imi spui…de el stiu mai sigur decat de tine.
Mi-am pus ghiozdanul in spate si apoi am luat valiza si cealalta geanta cu ce mai aveam si am incercat sa ies pe usa dar el ma bloca.
-Te rog calmeaza-te , vom discuta mai tarziu.
-Nu mai avem ce discuta, tu ai luat o decizie, la fel am luat si eu, sa ai o seara cat mai placuta, i-am spus si am iesit pe usa.
M-am indreptat spre scari nervoasa si nu vroiam sa ma uit in urma. Nu stiam ce faceam dar daca mai ramaneam aici ar fi gasit o modalitate sa ma impiedice sa il mai vad, si nu aveam de gand sa stau cu mainile in san in timp ce el lua decizii care nu imi conveneau absolut deloc. Nu a coborat dupa mine, si asta mi-a usurat munca cu mult. Am iesit din casa si mi-am pus lucrurile in camioneta. Urma sa conduc pana la el acasa si atat. Era singurul loc unde ma mai simteam in siguranta. Nu vroiam sa ma gandesc la partea din mine care ma blestema pentru ce faceam acum dar nu aveam de ales. Nu eu am vrut sa aleg. Nu vroiam sa cred ca e vina mea, pentru ca nu era deloc. A vrut sa traga o bariera dar eu am depasit limita. O limita absurda si inutila. Avea sa isi revina, sper si nici atunci nu ar fi fost de acord cu asta. Era problema lui, ma descurcam si singura…cred. Cel putin pana lucrurile se mai calmau, si speram sa se intample cat mai repede. Ma durea inima sa il las in urma….dar nu aveam alta optiune. Era singura mea portita de scapare pentru ca nu aveam de gand sa il las sa imi distruga relatia si viata doar pentru ca nu ii convenea lui. In drum spre casa lor  nu m-am gandit la nimic altceva decat la ceea ce o sa le spun. Daca nu erau de acord? Dar ce urmau sa faca?  Sa ma lase sa dorm in garaj? Edward avea parinti, dar ii manevra destul de usor, speram ca ii va convinge si vor fi de acord sa pot ramane acolo. Ei ma placeau, speram, asa cum ii placeam si eu pe ei. Nu ma gandisem cum voi ajunge acolo si ce voi spune ” Tocmai m-am certat cu tata pentru ca nu ma lasa sa ma vad cu fiul dumneavoastra pentru ca il considera un nenorocit fara viitor si tocmai de aceea m-am gandit ca poate aveti o camera libera ! „. Mda sigur, bun plan. Nu mai conta, aveam sa vad cand voi ajunge acolo. Edward ma va ajuta, facusem toate astea pentru el, nu putea sa ma lase la greu. Tocmai imi parasisem casa ca sa pot fi cu el… era ceva ce niciodata nu credeam ca voi face. Sa il sun pe Edward inainte? Sa ii spun ca vin? Dar deja mai aveam putin si ajungeam…ce rost mai avea. Nu vroiam sa incep sa regret ca plecasem asa de capul meu, avea sa fie totul bine. M-am uitat la bagajele de pe scaunul de langa si imi tremura mana pe volan. Era totul atat de confuz pentru mine. Ziua asta fusese minunata… la scoala, dar eram sigura ca undeva urma sa se strice. Si nici nu trebuia sa ma intreb de ce.
Am parcat in fata casei si m-am dat jos. Am hotarat ca e mai ok sa vorbesc cu Edward inainte si sa nu ii speri parintii cu bagajele la usa ar fi crezut ceva ce nu era adevarat. Am tras aer adanc in piept si am pasit pe alee incet cu privirea aplecata. ” Doamne ajuta ” am soptit si am sunat la sonerie. Degetul imi tremura, de fapt tot corpul tremura. Eram asa ingrijorata..dar in acelasi timp emotionata. Chiar eram gata sa locuiesc aici? Nu stiam nimic despre familia asta, cel putin nu cat trebuia. Putea sa fie orice..care sa ma surprinda. Nu fusese o greseala, imi repetam. Usa se deschise si am vazut-o pe Esme zambind intampinandu-ma ca deobicei. Da a fost o idee buna ca am lasat valizele in masina.
-Bella! Scumpo, spuse ea si ma lua de mana inauntru.
Eu nu stiu cum mai eram in stare sa ma tin pe picioare. Speram doar ca aceasta buna dispozitie sa nu se trasnforme in altceva cand va afla scopul vizitei.
-Tocmai luam cina, te pot ajuta cu ceva? intreba curioasa dar tot cu zambetul pe buze.
Mi-am umezit buzele si m-am uitat in ochii ei incercand sa prind curaj.
-As…as…putea vorbii cu Edward va rog? intreb cu respiratia oprita in loc.
-Desigur, il chem acum, cum ti-am spus tocmai luam masa.
-O sa astept aici.
-Cum vrei.
Se duse in bucatarie si am auzit cateva voci, si rasul lui Emmett galagios care se oprii brusc. Era un semn bun? De data asta Esme nu mai iesii dar l-am vazut pe Edward care isi indrepta privirea spre mine zambind larg dar totusi confuz.
-Bella? Doamne esti bine! Cat ma bucur sa te vad, am vrut sa te sun dar nu vroiam sa il infuriez pe tatal tau si am incercat sa iti astept telefonul. Adica nu ma deranjeaza ca ai venit pana aici dar -…..stai asa, ce faci aici? intreba facand ochii mari.
-Ma mut? spun ridicand din umeri.