Capitolul XI – Trezirea

Ma uitam socata la Alice in timp ce inima incepea sa imi bata tot mai tare. Glumea nu’i asa? Nu avea cum..De ce ar vrea Edward sa ma apere pe mine? Pentru ce? Mi-a spus de sute de ori ca nu ma suporta! Acum de ce ar faceo?
Dar eu de ce o faceam? Eu de ce eram aici? De ce suportasem atatea pentru Edward?
-Vorbesti serios? am intrebat mirata
-Cat se poate de serios. Pur si simplu stateam la masa eu eram cu spatele la tine. Ma miram de faptul ca nu mai auzeam nimic. Edward statea langa mine, si se mai uita din cand in cand sa vada cum ma simt.Apoi vine Drew la masa si spune”  Gata de spectacol?”. Nu am inteles la ce s-a referit. Nici eu nici Edward. El a intrebat la ce se refera si apoi Drew a apucat sa spuna ” Jessica si Lauren isi fac de cap cu Swan.” Edward a intors capul si eu l-am urmat, am vrut sa il rog sa faca ceva, credeam ca imi va lua mult timp sa il conving dar pur si simplu s-a ridicat inainte de a apuca sa ii spun ceva si a mers spre voi. M-am bucurat pentru el, si stiu ca este o persoana buna.
Eu nu mai stiam ce sa zic. De ce facuse asta?! Ce avea cu mine!? Bella proasta mai esti! Baiatul te-a salvat si tu spui ca are ceva cu tine! Dar el nu ma suporta! De ce sa ma salveze!? Il lovise un meteorit in cap sau ce?
-De ce a facut asta? aproape am tipat eu. Nu e sanatos ?! Ce l-a apucat?
Alice se sperie de reactia mea. Toata lumea se uita la mine ca la o nebuna. Chiar reactionam ca o nebuna. De ce ma deranja asa de mult ca Edward facuse o fapta buna pentru mine?
-Ce ai Bella? Preferai sa iti iei bataie de la Jessica si Lauren? intreba ridicand din spranceana Alice.
-Nu…nu normal ca nu! Dar totusi Alice! Inca nu pot sa cred.
-Vezi Alice, mai bine nu ii ziceai , oricum nu apreciaza. spuse Emmett de pe scaun.
-Nu este adevarat! Normal ca ii sunt recunoscatoare, doar ca inca nu pot crede asta. Am oftat. Ei bine cu vesti de genul asta se incepe ziua.
-Ma bucur doar ca ai aflat.
Am aprobat din cap si m-am asezat din nou pe patura. Emmett isi incrucisa din nou mainile la piept parca dezamagit. Oricum odata si odata tot aflam. Eram foarte curioasa de ce facuse asta. Ei bine alt motiv pentru a se trezi odata! Alice se aseza si ea langa patul lui Edward si nu am facut decat sa asteptam trezirea.

Max Pov.

Era deja ora 11 si Edward nu aparuse la scoala. Ce se intamplase cu el? Daca chiulea trebuia sa ma ia si pe mine. Sau macar sa o aduca pe Alice la scoala si sa plece apoi. Dar nici de Alice nu dadusem. Am vazuto pe Rosalie si m-am dus spre ea. Se intoarse imediat ce ma vazu si zambi la mine facandu-mi cu mana. Era cu Sara.
-Hey Rose! Sti cumva unde este Emmett…sau macar Alice?
Oricum de Edward nu o intrebam pentru ca, cu siguranta nu stia.
-Acelasi lucru vroiam sa te intreb si eu. Nu i-am vazut toata ziua. Alice trebuia sa vina dimineata la mine sa ma ajute cu parul dar nu a mai aparut si nici la telefon nu a raspuns. Chiar nu stiu ce se intampla. Dar sti ceva? Ghici cine mai lipseste astazi? intreba ea sarcastica
-Cine? am intrebat nedumerit.
-Bella Swan. spuse ea simplu dar cu o oarecare furie in glas. Apropo ce s-a intamplat ieri? Cu bastinasul…si Swan?
-Este o poveste lunga Rose. Acum ma grabesc , trebuie sa il gasesc pe Edward.
-Nu vi la ora? intreba curioasa
-Nu cred…am alte planuri, am spus zambind.
Ea dadu din cap si adauga.
-Apropo Alexis te cauta, spuse glumeata.
-O sa ma ocup de ea mai tarziu, am spus plecand
Prima data sa il gasesc pe Edward si apoi mai vedem. Mergeam prin curtea scolii si vedeam toti elevii cum fugeau spre ore. Mda, daca nu vroiam sa fiu bagat la ora mai bine plecam si eu. Oricum era clar ca Edward nu era in scoala, altfel l-as fi vazut. Am intrat totusi in liceu si mi-am dat seama ca lumea incepe sa observe absentii. Ma saturasem sa spun tuturor : ” Nu stiu unde este!”. Dar ce eram eu? GPS? Sa stiu unde se afla Edward? Desii se intampla ceva foarte ciudat aici, Edward nu pleca niciodata fara sa imi zica si mie. Holul se golea in timp ce inaintam spre baie. Desigur Max , Edward se ascundea in toaleta pentru ca nu isi facuse tema la Engleza si ii era prea rusine sa iasa.
Am simtit o mana calda pe spatele meu si m-am intors crezand ca este Alexis. Sincer? Ma cam saturasem de ea. Dar cand m-am intors nu era Alexis. Era Julie. Se uita la mine insistent si probabil nu ma uitase de la intalnirea de aseara.
-Ce cauti aici? Ne poate vedea Alexis. i-am reprosat eu
Ea isi dadu ochii peste cap.
-Crezi ca imi pasa de idioata aia? Tot ceea ce face este doar sa imprastie gelozie peste tot. Nu te merita.
Am ras .
-Si atunci cine ma merita…? Am intrebat eu cu subinteles
Ea se gandi cateva secunde facand asta din adins si isi puse o mana in jurul gatului meu.
-Pai…hai sa aflam. spuse ea deodata si incepu sa ma traga spre iesirea scolii
Cu siguranta nu uitase intalnirea noastra de aseara si deasemenea nici eu. Incepu sa mareasca pasul fara sa se uite in jur si isi deschise masina impingandu-ma si pe mine inauntru. Porni motorul tinandu-si o mana pe volan si una pe piciorul meu si accelera spre casa ei. Nici nu stie Dumnezeu cat i-am multumit ca parintii o lasau singura acasa in majoritatea timpului. Era doar servitoarea cu ea, dar la cat de batrana si proasta era daca ii spuneam ” Este Leonardo Di Caprio la usa!!” imediat fugea. Am ajuns imediat la ea in casa si sa nu mai spun de dormitor. Cui ii mai pasa de scoala in momente ca acestea. Imi descheie rapid pantalonii si se vedea cat de nerabdatoare era si ea. Unde erau prezervativele? Totusi nu vroiam sa ajung tatic asa repede. Pur si simplu oricat vroiam nu o mai puteam da jos de pe mine. Mi-am pus mainile in parul ei brunet si m-am lasat pe spate. Nu stiu cum am reusit sa mai ajungem si in pat.M-am uitat la ea cu subinteles si s-a ridicat rapid. Privelistea cu ea doar in boxeri si sutien nu o voi putea uita niciodata. Cotrobai rapid intr-un dulap si scoase in pachetel. Nu stiam ca le tine asa la vedere. Mi’l puse repede , fata asta chiar nu vroia sa piarda timp. Isi infipse buzele in ale mele cu pofta si mi-am pus mainile pe picioarele ei fine. I-am rupt sutienul fara sa ma mai complic cu desfacutul si i l-am aruncat intr-un colt al camerei. Am ridicato si isi incrucisa picioarele in jurul taliei mele. Am stranso in bratele mele si nu vroiam sa ii mai dau drumul niciodata.Mi-am lipit buzele de gatul sau care ardea de nerabdare. Urma sa ma despart de Alexis, nu mai puteam continua cu ea cand mintea si trupul meu salivau dupa Julie. Ea era facuta pentru mine.

Inainte sa ma pot ridica din pat telefonul incepu sa sune. Daca era Alexis cu siguranta nu ii voi raspunde. Julie se uita la mine nebunatic ca si cum ar mai fi vrut si runda 2. M-am uitat la numar si am vazut ca era al lui Alice. am raspuns rapid:
-Alo! Buna Alice. Unde a-ti disparut?
-Max, imi pare rau ca nu te-am anuntat mai devreme, dar suntem la spital. Te rog frumos sa nu mai spui nimanui. Cand pleci de la scoala poti veni aici. imi spuse Alice suspinand.
-Ce faceti acolo? am intrebat socat
-Este din cauza lui Edward…. iti voi spune mai multe cand vi aici. Te asteptam.
-Vin imediat. am spus ferm
-Si scoala? intreba nedumerita
-Stai linistita, nu sunt la scoala, am asigurato eu.
-Se vede ca esti prieten cu Edward, spuse sarcatica. Te asteptam .
-Cu cine mai sunteti?
-Noi si Bella. spuse ea tematoare.
-BELLA?! am urlat in receptor! Ce cauta acolo? Dupa ce ca la adus pe ala la scoala?! Sunt sigura ca din cauza lui este Edward la spital! L-a bautut? am intrebat enervat
-Nu Nu… nu este batut. Iti voi spune cand vi aici. Te rog las-o pe Bella in pace, nu este vina ei.
-Ok. Vin acum.
Eram alarmat. De ce era Edward la spital?! De ce dracu nu m-au anuntat si pe mine m-ai devreme? Edward era prietenul meu!
-Deja pleci? intreba Julie facand un botic suparat.
-Imi pare rau draga, dar am probleme serioase.
Ea se ridica si se puse in fata mea punandu-si mainile la piept. Corpul ei bine definit si fin la atingere reprezentau acum paradisul pentru mine.
-O sa te intorci nu’i asa? intreba trista
Am luato de maini si am puso in bratele mele.
-Desigur iubito, iti promit ca nu va mai trebui sa ne ascundem. Imediat ce termin, o sa fiu tot numai al tau.
Am sarutato incet iar ea imi musca usor buza tremurand. Trebuia sa ma concentrez acum, nu puteam pica iar, Edward avea nevoie de mine. Am dat’o la o parte si mi-am luat pantalonii de te miri unde. Mi-am luat la revedere de la ea printr-un alt sarut lung si pasional si am lasat-o in pat. Mi-a spus ca nu se mai duce la scoala. Norocul ei.
Am pornit spre spital ingrijorat. Nu puteam crede ca mergeam iar la spital din cauza lui. Nu eram un tip sentimental, dar totusi , cum sa  nu suferi in momente ca astea. Pentru asta, Jacob nici nu va sti ce la lovit.

Bella pov

Ok deja incepeam sa ma ingrijorez. Alice si Esme nu se mai opreau din plans, Emmett murea de nervi si mi se facea si frica. Poate ma lua la bataie pe aici. Edward nu dadea semne ca mai traieste. Carlisle venea din ce in ce mai des pe la el in salon, il verifica si suspina de fiecare data. Deja ne instalasem tabara in salon si nu plecam de aici pana nu se trezea. Usa s-a deschis, am presupus ca era Carlisle sau vreo asistenta, dar era Max. Se uita ingrojorat peste tot , pana cand il vazu pe Edward si se duse langa el.
-Ce s-a intamplat? intreba el ingrozit. De ce este Edward acolo?
Si Alice incepu sa ii povesteasca cu lacrimi in ochii totul. Am ascultat simtindu-ma din ce in ce mai vinovata. Era clar si vina mea pentru ca il adusesem pe Jacob acolo. Oare vina ma facea sa stau aici?
-Este ingrozitor! spuse nervos Max. De ieri este asa? De ce a facut asta?! E pur si simplu nebun!
-Da este de ieri asa. Nu stiu..pur si simplu discutia cu Jacob la afectat foarte mult, discutia noasta. Il cunosti Max, sti prin ce a trecut.
El aproba din cap ganditor si se intoarse spre mine.
-Sper ca esti multumita.
Am strans patura mai tare nervoasa.
-Care e problema voastra?! am tipat enervata! Da ma simt vinovata! Stiu ca nu trebuia sa il aduc pe Jacob acolo si nu stiam ca se va ajunge la asta! Daca stiam fiti siguri ca nu il mai aduceam. Nu am cum sa dau timpul inapoi, imi pare nespus de rau pentru toata situatia astia dar pur si simplu nu stiu ce sa fac! Pot doar sa stau aici ca si voi si sa astept ca el sa se trezeasca. Nu ii vreau raul.
Am oftat franta si mi-am pus capul in patura.     De ce trebuia sa suport toate astea? Imi parea rau pentru tot, de ce trebuia toata lumea sa dea vina pe mine. Am inceput sa plang in patura de nervi. De ce eram atat de neputincioasa?! Uram sa plang in fata celorlalti , dar pur si simplu nu ma puteam stapani.
-Sunteti niste prosti amandoi! am auzito pe Alice spunand. Va place ce a-ti facut?
Am simtit mainile lui Alice pe umerii mei incercand sa ma linisteasca.
-Bella nu trebuie sa plangi, spuse trista Alice. Te rog. Iarta acesti dobitoci. Nu au idee ce spun. Ar trebui sa fi foarte mandra de tine, pentru ca inca esti aici dupa cate probleme ai avut cu el. Stai calma, nimeni nu te invinovateste de nimic.
Am aprobat din cap in patura si m-am intins mai bine. Nu vroiam sa dau ochii cu ei. Alice se indeparta si am presupus ca s-a asezat din nou langa Edward.
Mi-am sters lacrimile cu patura si Esme a rugat o asistenta sa il cheme pe Carlisle. El venii imediat si il saluta pe Max.
-Scumpule nu crezi ca Edward trebuia sa se trezeasca deja? intreba Esme ingrijorata.
Carlisle facu cativa pasi in fata si ii puse mana pe frunte lui Edward.
-Vad ca i-a trecut febra spontana pe care a avut-o de dimineata, si cred ca a avut destul timp sa se trezeasca. Eu nu mai am ce face, Edward trebuie sa lupte pentru a se trezi , nu eu. Dar stiu ca fiul meu este curajos si puternic si nu va lasa asa ceva sa il doboare, niciodata nu a facuto.
El se intoarse spre Esme si o lua de maini.
-Aveti nevoie de ceva? Ar trebui sa mergeti acasa, nu puteti dormi iar aici. Eu voi fi toata noaptea aici , nu i se va intampla nimic rau.
Am vazut cum Alice se alarma.
-Eu nu plec! Daca restul vor sa plece sunt liberi sa o faca. Am rezistat o noapte aici , nu mai murim inca una.
-A-ti dormit aici? intreba Max nedumerit
-Da. a raspuns Emmett. Am dormit cu totii aici. Nu prea confortabil dar orice pentru el.
Era atat de rasfatat si iubit. Nu intelegeam cum cineva si-ar dorii moartea cu o familia ca asta. Daca era putin mai cuminte, si trecea mai mult pe la scoala , viata lui ar fi fost un paradis.
-Nu cred ca are niciun rost sa mai plecam acum, am spus incet. Deja ne-am instalat si obisnuit aici, eu , daca nu este nicio problema raman.
-Raman si eu , spuse Max hotarat.
-Si la scoala? Cum de ai plecat? intreba Esme curioasa. Sper ca nu ai spus nimanui unde te duci….
Max nega din cap, probabil chiulise, era logic si normal pentru el. Asta ii era meseria.
-Nu va faceti grij, stiu foarte bine ce am de facut.
-Frate , esti tare! ii spuse Emmett vesel. Alexis stie unde esti?
El se intoarse posomorat spre el si raspunse cu jumatate de gura.
-Vreau sa ma despart de ea.
Nimeni nu a mai scos niciun cuvant.
-Poftim ? De ce? a intrebat nedumerita Alice
-Pentru ca iubesc o alta fata. spuse simplu. Alexis nu mai este potrivita pentru mine.
-Cand ai de gand sa te desparti de ea? intreba Emmett
-Imediat ce se rezolva aceasta problema, consider ca esti mai importanta sanatatea celui mai bun prieten al meu dacat o fata.
Cu totii am aprobat din cap.
-Deci..ii spuse Emmett dandui o lovitura in mana, cine e norocoasa?
-Emmett! Lasa’l in pace! il certa Alice, ne va spune el cand va vrea. Conteaza acum doar sa termine relatia cu Alexis, stiu ca poate fi foarte irascibila dar totusi nu e frumos ce faci.
Pf…cine vorbea! Imi venea sa ii zic” Desigur , vorbeste sora baiatului care se comporta cel mai frumos cu fetele din lume”.
-Stiu. Voi rezolva asta pana la urma. ne spuse Max
Ziua trecu repede. Nimic nou la orizont. Nimeni nu a plecat de acolo. Mancarea ne era adusa de Carlisle sau Esme, telefonul lui Max suna in disperare si nu a avut ce face decat sa il inchida. Alice nu s-a miscat de langa Edward. Nu vroia sa manance, sa plece sau sa respire daca nu era langa fratele ei. Emmett nu facea decat sa suspine. Cu totii asteptam trezirea lui. Carlisle incerca sa ne linisteasca de fiecare data ca totul va fi bine , desii nimeni nu intelegea intarzierea lui. Dura prea mult. Nimeni nu a mai pomenit de aceea fata sau de intamplarea ce a cazuta toate acestea. Max si Emmett insinuau ca nu il vor lasa pe Jacob sa scape asa usor , dar Esme ii potolea imediat. Nu vroia certuri in familie, si stiam ca linistea era tot ce avea nevoie acum. Seara cu totii ne-am adunat in salon. Nu aveam pofta de mancare, abia pusesem ceva in gura toata ziua. Mi-am intins din nou patura in locul de seara trecuta si m-am asezat. Urma sa indur o alta durere de spate maine dimineata.
-Sa speram ca maine va fi mai bine, am spus grijulie.
Cu totii aprobara din cap. Max se mai calmase vazand ca fac tot ce pot ca sa ii ajut. Imi parea extrem de rau pentru ceea ce se intamplase si speram ca si el sa vada asta.
-Sper sa dormiti cat de cat bine, stiu ca noaptea trecuta nu a fost foarte comod somnul vostru , si de aceea va multumesc pentru sprijin. ne spuse Esme
-Edward este cel mai bun prieten al meu , fac orice pentru el, spuse Max.
Se aseza langa scaun pe jos cu o patura si Emmett se puse langa el. Alice era tot langa patul lui Edward punandu-si capul pe mana lui. Esme se ridica si il inveli mai bine sarutandu-i crestetul capului. Se uita cu mila si ingrijorare la el, apoi ma intreba daca poate dormi pe patura mea. Normal ca am spus da. Ne-am intins amandoua pe patura si am incercat sa inchid ochii. Cu totii au facut acelasi lucru ca si mine.

Edward pov.

 Isi ascundea fata dupa parul ei blond , cu teama. Nu vroia sa o vad, ii era rusine. Ma privea zambind slab si vicleana, sperand sa vorbesc primul. O iubeam din tot sufletul meu. De cand am vazut-o prima data m-a vrajit complet.
-Nu iti fie teama…i-am spus incurajator, si eu simt acelasi lucru.
Ea isi ridica privirea in ochii mei , avea un aer seducator pe care il folosea de fiecare data. Ma ametea, ma inebunea si uitam de mine atunci cand ma privea.
-Nu vreau sa fac ceva gresit, vreau sa fiu cu tine, doar ca imi este prea rusine si greu sa iti spun….zise ea intr-un final
-Si eu ma simt la fel. m-am apropiat de ea si i-am luat manile intre ale mele. Putem fi impreuna pentru totdeauna.
Ea zambi victorios si intr-un fel strengar si spuse:
-Chiar ma vrei? intreba ea cu stralucire in ochii
-Mai mult decat viata, i-am confirmat
-Ma iubesti? intreba din nou
-Absolut.
I-am sarutat mainile pe rand si mi-am ridicat privirea .
-Sunt al tau. Cu totul al tau.
Simteam cum sangele bubuia in venele mele.
-In sfarsit putem fi impreuna. spuse bucuroasa. In sfarsit am recunoscut amandoi.
-Nu  ne-a luat asa mult timp. am corectato eu.
-O eternitate pentru mine , raspunse ea si isi lipii buzele de ale mele.
Era primul nostru sarut

-Esti un gunoi ai inteles? Niciodata nu te-am iubit! Poate doar banii tai! imi urla in fata
-De ce imi faci asta? Putem fi fericiti impreuna! am spus distrus
-Noi nu existam. Sunt doar eu. Tu nu existi pentru mine.

-Iubitule ti-l prezint pe Jacob Black, un prieten de familie. spuse ea in timp ce acest Jacob se uita de sus la mine .
Am incercat sa fiu politicos si l-am salutat.
-Ma bucur sa te cunosc Jacob. i-am spus respectuos.
-Nici nu ai idee de cand astept clipa asta. spuse el plin de sine.
Ce era cu baiatul asta?

-Vrei sa mori nenorocito?! Vrei sa te duci dupa fratele tau? Cu placere! tipa ea si ii trase cateva palme lui Alice
-Edward ce se intampla aici!? urla Alice la mine . De ce plangi!? Fa ceva! Te implor!
-Edward nu va face nimic. Eu sunt mai importanta ca el decat tine proasto. Mai importanta decat toata familia voastra putreda.
-De ce o lasi sa ne vorbeasca asa? spuse trista si enervata. Nu te mai recunosc Edward. Te-ai schimbat prea mult.

Am deschis ochii ingrozit. De ce am lasat sa se intample asta? De ce am lasat aceste amintiri sa pune stapanire din nou pe ratiunea mea? De ce sufeream din nou? Nu era corect. Ceea ce se intamplase nu era corect. Viata mea nu era corecta. Mi-ar miscat lent corpul si am simtit putina greutate pe mana mea. Mi-am indreptat privirea si am vazut mana lui Alice. Unde ma aflam?
Ma uitam in jur si mi-am dat seama ca sunt intr-un spital. Deci nu murisem. Nu era prima data cand ma izbeam de aceasta dezamagire. Am oftat si m-am uitat la chipul incruntat al lui Alice. Era clar ca dormea. Si nu chiar foarte bine , dar cert era ca dormea. L-am vazut pe Emmett , sincer nu era foarte greu de observat , sau de auzit , si langa el pe Max. Max? Ce cauta si Max aici? Am zarito pe Esme greu in intuneric, intinsa pe patura langa alta persoana , cu totii dormind. Cine era aceea persoana? Oricum nu aveam de gand sa ii trezesc. Am incercat sa ma uit mai bine si am putut observa ca era o fata…o fata…NU POT SA CRED! Am facut prostia de a ma misca brusc si nervos , asa ca m-am ales cu o ametitura numai buna. Durerea de cap nu inceta dar decat sa ma intorc la acele amintiri nenorocite suportam raul din spital.
Dar totusi de ce dormea Bella aici?! Bella Swan?! Ce cauta aici?
Daca imi mai puneam multe intrebari ajungeam sa adorm iar. Si clar nu vroiam asta. Am incercat sa ma linistesc. Am respirat adanc si apoi am observat in ce eram imbracat. Uram hainele de spital. Serios acum…altceva nu mai aveau si ei inafara de halatu asta idiot? De ce nu murisem?! De ce nu mai mor odata! De ce trebuia sa tin in mine toata aceasta durere care ma sfasie din interior.
Nu stiam cat este ceasul, in ce zi suntem…nu stiam nimic. Nici macar ceva bun din asta nu a iesit. Am provocat doar suferinta, degeaba.
Am inchis din nou ochii, frant de oboseala.

Cand i-am deschis a doua oara am avut o alta dezamagire. Nimeni nu se trezise inca. Erau siguri ca eu eram cel bolnav? Capul imi bubuia si preferam sa mi-l tai decat sa mai suport durerea asta. Dar pana la urma mi-am facut-o cu mana mea. Imi era foame si speram ca dupa ce voi manca ceva , capul imi va trece cat de cat. Nu stiam de unde vine durerea, dar speram sa se duca. Am vazut-o pe Alice cum incepe sa se agite si mi-am dat seama ca urma sa se trezeasca, asa face mereu cand trebuie sa se scoale. Ma intreb ce reactie va avea cand ma va vedea aici. Tin minte doar cand am dat tubul acela pe gat. Nimic mai mult. Cum am ajuns oare la spital?
Imi tinea mana lipita de fata ei , stand pe o patura cu capul lipit de mine. Ma iubea prea mult decat am meritat si merit. Ma uitam la ea putin speriat. Am incercat sa imi calmez respiratia. A deschis incet ochii uitandu-se direct la mine.
-Buna dimineata! i-am spus eu nu foarte increzator.
Ea casca gura de uimire, se mai uita odata, apoi tipa Edward!!! si ma imbratisa strans. Am imbratisat’o si eu, o iubeam atat de mult. Am stat mult timp imbratisati , de parca nu ne-am mai vazut de ani. Speram ca erau doar cateva zile.
-Doamne Edward ma bucur asa de mult ca esti bine. Nici nu sti cate grij ne-am facut! spuse ea cu sufletul la gura.
Cum sa nu, doar suferinta. Nici macar nu stiam ce sa ii zic. Ce puteam spune? Ca sunt dezamagit ca nu am murit nici de data asta?
-Sa nu mai faci asa ceva in viata ta ! Ai inteles?! Ce era in capul tau?! Este gol?! Doamne Edward te credeam mai matur de atat. Te-ai gandit la mine? La Esme si la toata familia ta cand ai facut asta? Cred ca nu, sa nu te mai prind. Ce crezi ca se intampla daca nu te gaseam? Mureai! Asta iti doresti? Asa vrei sa se termine viata ta Edward?  spuse Alice furioasa.
-Nu am vrut niciodata ca voi sa suferiti..i-am spus sincer. Va vreau binele, dar crezi ca cu mine aici va este bine? Fac numai prostii , provoc suferinta si nu mai pot continua asa?! Ma intelegi? Chiar nu mai suport!
Durerea de cap se accentua odata cu marirea tonului meu. Ma uitam la Alice trist, si stiam ce gandeste ea si cata dreptate are. Dar nimeni nu se gandeste si la ce se afla in interiorul meu. La ce imi doresc cu adevarat.
-Nu trebuie sa te enervezi acum, trebuie sa te faci bine. spuse incercand sa se calmeze si ea. De un lucru sa fi sigur : esti fratele meu , te iubesc si iti vreau binele, te vreau aproape de mine, indiferent de ceea ce faci tu.
Am aprobat din cap frant. Discutia asta ma obosise mai mult decat trebuia.
-Crezi ca il poti chema pe Carlisle? am intrebat-o eu pe Alice.
-Sigur, trebuie doar sa apasam pe buton. spuse ea ranjind.
Am inceput sa rad. Alice apasa butonul si Carlisle aparu imediat pe usa. Expresia usurata de pe fata lui cand ma vazu treaz imi provoca un gol in stomac. Ei chiar si-au facut grij pentru mine.
-Fiule! spuse el entuziasmat. Cum te simti?
Se apropie de pat si imi puse mana pe frunte.
-Infara de faptul ca ma simt putin ametetit si capul imi bubuie , sunt bine.
-Oh, iti voi da imediat ceva pentru durerea de cap. Ma bucur asa de mult sa te vad treaz. Noi doi vom avea o discutie serioasa tinere. imi spuse pe un ton ferm , dar si el se bucura sa ma vada.
-Da, tata.
Dupa ce am luat pastila, sincer cuvantul pastila ma scarbea acum, Carlisle statu cu noi. Am discutat faptul ca nu e bine ce am facut si m-a pus sa promit ca e ultma oara cand se intampla asta. De cate ori nu am mai promis…
El si Alice erau foarte usurati sa ma vada din nou bine si asta mi-a adus aminte.
-Alice, ce cauta Bella aici? am intrebat agitandu-ma.
Ea se intoarse sa se uite la ea, dormind si apoi isi intoarse privirea spre mine.
-Pai… ii pare foarte rau pentru ceea ce s-a intamplat, asa ca a ramas aici sperand sa te faci bine ca noi toti. Crede ca este vinovata pentru ca ea l-a adus pe Jacob la scoala, dar serios Edward nu a stiut ce va provoca asta. Se simte foarte vinovata, isi face grij la fel ca noi toti. A dormit aici , nu a plecat niciodata, doar cu mine. Nu vreau sa o faci sa se simta mai rau decat se simte deja , m-ai inteles?
Am ramas mut. De ce isi facea ea grij pentru mine? Ma ura. Ea doar isi adora bastinasi impututi, isi adora tradatorul.
-Nu inteleg. am spus incercand sa fiu calm. De ce ii pasa de mine.
-I-am spus ca tu ai oprit-o pe Jessica. Dar oricum a stat aici inainte sa afle asta. De ce nu incetati odata si incercati sa fiti prieteni. Edward intelege ca i-ai facut mult rau. Din cauza ta este urata de tot liceul. Nu crezi ca esti cam dur cu ea? Ce vina are ea pentru ceea ce ti-a facut tie Jacob si aia? Nicio vina. Habar nu are ceea ce s-a intamplat, nu este prietena intentionat cu el.
Turbam la propriu. Chiar daca se simtea vinovata asta nu inseamna nimic. Oricine s-ar simti.
-Sti ceva Alice? Chiar nu imi pasa daca se simte vinovata, asa si trebuie.
-De ce este vina ei ca tu ai vrut sa te sinucizi? De ce e vina ei ca aia te-a inselat cu Jacob? De ce Edward? De ce esti atat de orb?! Nu este vina ei! Ai tot liceul la picioare, faci ce vrei cand ai chef, ce te costa sa o ajuti sa se integreze?! Din vina ta este batjocorita si exclusa! Pentru ce? Ca are un prieten care tie nu iti convine? Nu esti stapanul ei. Sau pentru ca nu iti cade la picioare ca orice alta fata? spuse Alice trista
Chiar nu stiam ce sa ii raspund.
-Da. Imi este greu sa vad pe cineva iubindui pe aia. Pentru ca stiu ce le poate pielea si cat de nenorociti sunt! Ea este atat de oarba incat ii venereaza!
-Gata! Terminati amandoi! ne spuse Carlisle Alice, Edward trebuie sa se calmeze acum si tu la fel, discutati asta alta data. Cum iti mai e durerea de cap fiule?
-La fel,am spus simplu.
Carlisle ofta. Alice ofta si ea si isi ceru scuze pentru comportamentul pe care l-a avut. Am inteles, erau prietene si intr-o anumita masura avea dreptate. Dar pur si simplu imi ieseam din fire cand imi aduceam aminte. Alice era bucuroasa ca ma trezisem si palavragea ca nu s-a miscat de langa patul meu. I-am facut loc langa mine si se urca in pat. Isi puse capul pe pieptul meu si am inceput sa ii mangai parul. Nu aveam de ce sa ma supar pe ea pentru nimic in lume. Era spiridusul meu vesel si obsedat de moda. Nu voi mai face aceeasi greseala ca data trecuta. Carlisle era multimit sa ne vada acum calmati. Desi era micut patul aveam loc amandoi. L-am vazut pe Max cum ii dadu un pumn in brat lui Emmett probabil din cauza faptului ca sforaia ca un urs. Saracii, dormeau atat de incomod, doar pentru mine. Emmett sari brusc din cauza pumnului si Max se trezi si el.
-Sti, ai putea fi putin mai subtil , spuse el frecandu-si umarul
-Amice, tu cutremuri salonul, nu eu. ii spuse el razand.
Isi indreptara amandoi capul spre patul meu si zambira cand ma vazura treaz.
-S-a trezit si frumoasa din padurea adormita, spuse Max vesel. Ma bucur sa te vad Edward.
-Si eu ma bucur sa va vad. Sincer, va multumesc.
-Cand te-ai trezit? Alice de ce nu ne-ai spus si noua? o intreba Emmett.
-Era noapte, si am spus sa va las sa dormiti. Alice a fost prima care s-a trezit si apoi a venit Carlisle. Sunt bine , nu trebuie sa va faceti atatea grij. am spus dandu-mi ochii peste cap.
-De ce ai facut asta? intreba Max nefericit. Sa sti ca ne-am facut multe griji.
-Stiu…si imi pare rau. Sper sa ma puteti ierta.
-Nu avem ce sa iti iertam , spuse el. Tu trebuie sa te ierti pe tine.
– Incerc , si de fiecare data cand esuez se ajunge la asta. Sunt un nemernic.
-Shh…spuse Alice si imi puse degetele peste gura. Opreste-te din a mai spune prostii. Noi te iubim si tu trebuie sa intelegi asta odata pentru totdeauna!
Ma lua in brate si i-am pupat obrazul.
-Ai face bine sa iti revii , o sa bagi scoala in boala, nu se mai opresc telefoanele din sunat. spuse Emmett.
Am inceput sa rad, riscurile meseriei.
-O sa lamuresc situatia. Oricum nu imi pasa de ceea ce fac ei.
Esme se dezvelii si ii ceru un pahar de apa lui Carlisle. Acesta il dadu si apoi Esme se uita spre mine. I-am zambit calduros si ea fugi repede spre mine imbratisandu-ma . Ii dadura lacrimile si i-am spus sa se linisteasca pentru ca eram bine. Capul imi mai trecuse, dar tot mai mai durea putin.
-Dragul meu! spuse Esme si ma imbratisa. Multe imbratisari am mai primit ziua asta. Oh Edward cat ma bucur ca esti sanatos.
-Da mama, imi pare rau.
Acum ca terminasem cu scuzele si toate cele, ma simteam mai usurat. Esme se duse si o inveli mai bine pe Bella.
-Saracuta, doarme atat de chinuit. spuse Esme ingrijorata.
Se intoarse spre mine si Alice care se cuibarise la pieptul meu. Lui Esme i se lumina chipul dintrodata si o chema pe Alice soptiundui ceva la ureche. De ce erau asa secretoase? Max si Emmett au inceput sa ia micul dejun si Carlisle avea putin treaba la alt cabinet. L-am intrebat pe Max cat era ceasul si mi-a spus ca era devreme , abia 10 dimineata. Mi-a mai spus ca erau cu totii invoiti si puteau sta toata ziua aici cu mine. Desigur maine eram liber sa plec acasa, eram sanatos acum. Carlisle nu a avut nimic de obiectat , spunand si el ca sunt foarte bine si ca ma poate ingrijii si de acasa daca mai este ceva. Alice si Esme se intoarsera spre mine si stiam ca au ceva planuit in minte. Alice topai pana la mine
-Aw…saracuta Bella nu s-a clintit de aici in tot acest timp. Este o persoana asa buna. spuse Esme trista
Era adevarat. Era chiar frumos in partea ei, dar sigur facea asta doar din vinovatie. Toate sunt asa. Nu mai merita iubirea mea.
-Da, si noaptea trecuta s-a vaitat ca nu a dormit bine. Dar cu toate astea nu a plecat de aici. Este o prietena adevarata, zise Alice.
-Cred ca este foarte obosita dupa toate aceste zile.. Edward date mai incolo. spuse ea brusc.
Ce naiba…
-De ce? am spus derutat.
-O punem pe Bella in pat, merita dupa cate a indurat din cauza ta. A stat aici pentru noi si macar atat merita.
Mama mea inebunise? Eu sa stau langa Gandac? Pe ce planeta?
-Poftim?! De ce ?! Sa fiu al naibi dar nimeni nu ma da jos din pat! am spus ferm. Sa plece acasa daca nu doarme bine. Ce sa ii fac eu.
-Edward! Date mai incolo si gata! Cum ai stat cu Alice asa stai si cu ea! Dupa cate a facut pentru tine asa te comporti?! Nu fi needucat. Din cate stiu iti placeau fetele…
-EXACT! Fetele nu gandacii!
-Nu ma intereseaza, ea a fost aici cand tu erai bolnav , este timpul sa faci si tu ceva pentru ea, macar atat. Dragule , te rog frumos. Imi este mila de ea, sincer, ne-a ajutat mai ales moral foarte mult , pe noi toti. Iti vreau binele , ma bucur enorm ca esti bine si sper sa nu se mai repete asta, dar gandestete si la ea.
-Hai mai Eddie ca nu moare nimeni, spuse Emmett ranjind.
M-am uitat urat la el. Am dat din cap in semn ca da. I-am eliberat jumatate din pat si am oftat.
-Emmett vino aici. ii spuse Esme Muto pe Bella in pat.
El ramase mut pentru moment si am inceput sa rad
-Hai Emmett , curajos. am spus razad
El se ridica si o lua e Bella in brate. Merse cu ea pana la pat si o aseza cu grija langa mine. Se agita putin, casca si se puse mai bine. Esme veni si o inveli cu patura pe care dormise si ofta usurata.
-Asa. Vezi? Nu se intampla nimic rau. spuse ea fericita. Acum , trebuie sa discutam foarte serios. Stiu,stiu ca toata lumea ti-a spus asta, dar trebuie sa iti spun si eu.
Am oftat trist. Alice se puse langa Bella si se uita la mine fericita. Ganducul doar…dormea.
-Edward vreau sa intelegi ca ceea ce ai facut este extrem de prostesc si gresit. Intelegi riscurile daca Alice nu te gasea? Daca era prea tarziu? Ultima data ai promis ca nu se mai intampla, si chiar nu s-a mai intamplat. Acum de ce iar? intreba ea.
-Mama… uite stiu ca am gresit, si ca v-am facut pe toti sa suferiti. Chiar regret si stiu ca va-ti facut grij pentru mine, dar…acele perioade din viata mea nu le voi putea uita niciodata. Am incercat, dar m-am pacalit singur. In tot acest timp am crezut ca am uitat-o dar nu a fost deloc asa. Au trebuit doar cateva vorbe din partea lui, cateva mentionari, cateva amintiri ca sa pic iar.
Esme se uita ingrijorata la mine.
-Oh puiul meu drag, spuse ea si ma saruta pe crestetul capului, toti suntem alaturi de tine, cu totii te ajutam. Aceea fata a iesit cu totul din viata ta si nu trebuie sa se mai intoarca niciodata, da? Acum trebuie sa te intorci la scoala sa iti revii.
-Da. Vreau sa plec de aici, nu mai suport spitalele.
-Vei pleca imediat. Stai linistit, spuse Esme.
Pe Max il suna Alexis intrebadu-l  unde este , dar el i-a spus ca ii va spune mai tarziu. S-au certat putin si acesta ia inchis telefonul nervos. Nu am fost deloc uimit cand am aflat ca se va despartii de ea. Era practic inevitabil. Am ajuns sa nu mai cred in relatii. Ne-a dezvaluit identitatea noi sale iubite, Julie. Arata bine , nu aveam ce zice, speram sa se inteleaga bine, si desigur sa nu afle ca ma culcasem de cate ori cu ea inainte. Emmett o suna si el pe Rosalie si aceasta era la scoala. Ne-a spus deja ca toata lumea intreaba de noi, dar nu reusesc sa afle prea multe.
Era liniste, stateam destul de comod, avand in vedere ca nu aveam tot patul pentru mine. Era evident ca Bella se simtea mai bine in pat. Imi tot tragea de perna si ma enerva. O vroia doar pentru ea, si mama imi zice mie ca nu stiu sa impart. Am intepenit cand si-a incrutisat picioarele pe piciorul meu. Acum eram suportul ei? Stateam destul de aproape, iar acum ca isi urcase picioarele pe al meu ne apropiasem mai mult. Nu am dat-o la o parte, nu vroiam sa o trezesc…cred.  Isi puse patura pe cap si nu se mai misca. Mi-am luat privirea de la ea , lasand-o in pace. Nu cred…ca aveam nimic cu faptul ca ramasese aici, dar era ciudat sa o am langa mine, o persoana pe care niciodata nu am placut-o. Dar ea a suportat toate astea ca sa fie aici. Nu ii intelegeam motivul , dar unul ar fi avut. O voi intreba cand se va trezi. Nu dormea foarte linistita, nici aici , in pat , unde era destul de confortabil. Am incercat sa fiu politicos si i-am lasat cat mai mult spatiu si perna, dar degeaba , tot nu se linistea. Ma uitam putin speriat la ea. Probabil visa urat. Alice se uita si ea ingrijorata la prietena ei.
-Probabil are un vis urat, se va trezi in curand. spuse Max
Oare ce o nelinistea? Isi stranse pumnii si incepu sa se miste in pat. M-am ridicat mai bine pe perna in timp ce ea se lasa din ce in ce mai jos. I-am prins bratele si am incercat sa o ridic mai sus pe aceea perna moale si am reusit. A deschis ochii alarmata si a inceput sa tipe ca o sirena de ambulanta. M-am ridicat imediat speriat in timp ce ea tipa ca o nebuna si se zbatea.
-Shhh…gata gata! am spus eu prinzad-o de maini. Linistestete. A fost doar un vis.
A inceput sa planga cu sughituri si Alice ii lua o mana intra ei.
-Bella calmeazate. Este totul bine , ii spuse ea.
Se uita derutata la ea si ofta cu un sughit apoi isi intoarse capul spre mine speriata si incepu sa planga iar doar ca mai incet. Adica eu eram motivul pentru care plangea?
-Bella ce ai? Nu mai plange! Gata. incerca sa o potoleasca Alice . A fost doar un vis, te-ai trezit acum.
Ea se uita in camera ingrozita si incepu sa urle:
-Sa nu vina dupa mine! Sa nu vina!
Ma uitam speriat la ea .
-Cine sa vina Bella? Stai calma, esti bine acum. ii spuse Alice
-Ba nu…  ba nu… tot repeta ea.
M-am enervat si am luat-o de brate. Isi ridica capul si ma privii cu lacrimi in ochii.
-Calmeaza-te. Esti in siguranta aici, nimic rau nu se intampla. A fost un cosmar probabil, nu o sa ti se intample nimic.
Ea se mai uita in jur odata, analiza pe toata lumea si scutura din cap oftand. Se intoarse iar spre mine si se uita la patul in care era.
-Edward…te-ai trezit! spuse ea usurata
Chiar ii pasa daca muream sau nu?
-Da, asa se pare.
-Ce…ce fac in pat cu tine?! intreba mirata
-Oh..nimic Bella stai calma, spuse Alice. Esme te-a pus aici ca sa dormi mai bine. L-am probat eu inainte si este loc destul.
-Tu…tu ai vrut sa stau in pat cu tine? Langa tine?! intreba socata
Mi-am dat ochii peste cap
-Nu am avut de ales.
Ea ofta si ii spuse lui Alice ca se duce pana la baie. A coborat din pat si iesi pe usa usor derutata.
-Asta a fost ciuuudat, spuse Emmett.
-A fost doar un cosmar , oricine are , ii raspunse repede Alice
M-am intins din nou usurat. Acum patul era numai al meu , dar mirosul ei ramasese imprimat in asternuturi. Sincer? Mirosea frumos. Chiar foarte frumos. Mi-am trecut mana prin parul incalcit si mi-am lasat capul pe spate.