Capitolul IX – Conflicte

Inca nu imi venea sa cred. Eram in soc. Jessica se intoarse enervata pregatita sa tipe la persoana care o oprise dar amuti si ea. Era Edward. De ce? De ce sa imi ia el apararea mie? Ma ura, il uram. Alice era in spatele lui Edward si veni sa ma ajute sa ma ridic. Alice incepu sa ma aranjeze la loc.
-Te simti bine ? ma intreba ea ingrijorata
-Aa…da…cred.
Eu inca ma uitam la Edward cum o tinea pe Jessica de mana.
-De ce m-ai oprit? aproape tipa ea la Edward
Edward ii dadu drumu la mana si le privi pe cele doua.
-Ca asa am avut chef. Ai vreo problema cu asta? Ar fi bine sa nu ai. spuse el nervos
-Perfect! tipa Jessica in gura mare si se intoarse spre cantina, urcandu-se pe o masa.  Dragi mei, acum se pare ca Edward Cullen ii ia apararea lui Swan. Felicitari! si incepu sa bata din palme.
Nimeni nu spunea nimic. Eu si Alice ne uitam ba una la alta ba la Edward si la Jessica. Acesta o trase de pe masa enervat.
-Termina in momentul asta. Nu te-am lasat sa ii faci nimic doar pentru ca m-a rugat Alice. Sunt prietene si nu vreau ca Alice sa sufere din cauza ta. Tu nu ai niciun drept sa dai in nimeni.
-Dar tu ai? tipa Mike si intra pe usa cantinei.
Am incremenit. Era mai rau ca in telenovele. Cu totii stateau la locurile lor ca la cinema fara sa scoata un sunet. Max si Drew venisera langa Edward, eu stateam langa Alice iar Jessica cobora de pe masa. Mike se puse in fata lui Edward.
-Care mai este si problema ta acum? intreba Edward nervos.
-Problema mea este ca m-am saturat de tine! ii spuse Mike lui Edward.
Edward incepu sa rada. Era un ras ironic. Era clar. Se credea superior lui Mike, si imi era mila de Mike intr-un fel. Adica pana la urma vroia sa fie prietenul meu dar Edward nu a lasato pe Jessica sa ma raneasca,la cererea lui Alice dar tot este ceva.
-Si ce propui?
-Sa te evapori. ii spuse Mike apropiandu-se de Edward.
Desii Edward era mai mare cu juma’ de cap decat Mike, acesta nu arata frica.
-Chiar crezi ca ii pasa cuiva de parerea ta?
-Nu imi pasa de ceea ce cred ceilalti. Imi pasa de ceea ce cred eu si Bella.
Alice se uita la mine confuza. Toti se uitau la mine confuzi.
-Bella? intreba Edward
-Da ea. Persoana aici de fata, sau ai memoria atat de scurta incat ai uitat?
Edward se enerva.
-Asculta-ma idiotule, intreci masura.
-Nu imi e frica de tine. ii spuse clar Mike.
Edward se apropie de Mike.
-Pai ar trebui.
Mike ridica pumnul ca sa ii traga una lui Edward dar acesta ii opri pumnul inainte sa poata face ceva. Incepu sa rada cu pofta de parca ar fi la circ si vru sa ii dea si el un pumn lui dar lasa mana jos ca si cum ar fi inutil.
Asistam la ceva foarte ciudat. Incepea sa ma doara capu si Alice ma tot mangaia pe spate, ca pe bebelusi.
Alice nici macar nu isi facea grij , daca ar putea patii ceva fratele ei. Probabil era obisnuita cu aceste incidente.
-Si tu si familia ta sunteti niste …. incepu Mike sa tipe
-De familia mea nu te iei. tipa si Edward si de data asta chiar ii trase un pumn in fata lui Mike de cazu peste o masa.
-Heyy! Edward gata…ii spuse Alice si se duse spre el.
Aceasta il lua de maini si il privi in ochi.
-Nu’i nimic, nu trebuie sa te enervezi.
Edward se mai calma cand o vazu pe Alice. Omu’ asta chiar ar face orice pentru ei. Eram multumita de ceea ce ii putea face Alice lui Edward. Desii se parea ca Edward detinea controlul , Alice il putea potolii imediat. Se ajutau si ascultau reciproc. Dar intr’o fractiune de secunda Mike se ridica si se duse spre Edward luandu’l prin surprindere impingandu’l din spate. Acesta nu cazu , doar se clatina putin, dar Alice in schimb a cazut. Am fugit la ea socata si nervoasa pe Mike pentru ca facuse asta. Edward se duse spre el si au inceput sa se bata in timp ce eu si Drew o ajutam pe Alice sa se ridice de pe podea. Cum am zis, mai rau ca la telenovele. Jessica se evaporase intr-un loc mai retras privind evenimentul si barfind cu alt grup de fete facandu’i galerie lui Edward. Max se puse intre cei doi sa ii desparta. Cu  greu, dar reusi. Mike avea buza sparta si insfaca un servetel de pe masa sa isi stearga sangele. Edward nu avea nimic, poate doar hainele usor sifonate si parul mai ravasit. Parca avea ochii turbati. Se intoarse repede spre mine Alice si Drew si o intreba daca a patit ceva. Aceasta ii spuse ca nu are nimic. A fost doar o cazatura.
-Asta nu ramane asa. ii spuse Edward lui Mike.
Acesta iesea din cantina cu servetelul inca la buza.
Saraca Alice, zilele astea a avut parte de multe lovituri. Am vazut pe chipul lui Edward vinovatie si m-am intristat fara sa vreau.
-Multumesc… am incercat eu sa ii zic lui Edward pentru ceea ce facuse.
-Am facuto pentru Alice.
-Nu conteaza, iti sunt la fel de recunoscatoare. am spus sincer.
El aproba din cap si o lua pe Alice punando din nou la masa. Mai aveam cam 10 minute din pauza de masa. Si eu m-am intors la masa mea singura…
Urmatoarele ore au trecut repede si eu parca am si uitat de petrecerea de diseara.
La ultima ora mi-am amintit ca eu nu venisem cu camioneta la scoala. Deci cu ce ma intorceam acasa? In niciun caz nu il mai sunam pe Charlie sa vina cu masina de politie sa ma ia, nu mai vroiam sa trec prin umilinta asta inca odata. Am incercat sa ma uit dupa Alice, poate ma ajuta ea dar nu am gasit’o. Am scos telefonul din buzunar si am format numarul lui Jake. Raspunse imediat
-Da Bella. spuse el pe un ton vesel.
-Stiu ca inca nu e timpul de venit dupa mine dar nu am cu ce ajunge acasa poti venii sa ma iei? Te rog frumos.
Ma rugam sa accepte.
-Desigur. O sa ajung acolo imediat. Iesi in fata liceului. ma asigura el
-Off..mersi mult. Dar te roooggg din suflet sa nu te certi cu Edward.
-Mda . O sa incerc. spuse plictisit. Ne vedem.
-Ok te astept.
Am inchis telefonul. Trebuia doar sa il astept sa vina. Am auzit pe cineva alergand in spatele meu si m-am intors imediat. Alice topaia la mine bucuroasa de parca isi primise jucaria. Imi miscam capul dupa cum sarea si ma lua ameteala. Am apucat’o de umeri.
-De unde atata bucurie? am intrebat crezand ca oricum asta era starea naturala a lui Alice indiferent de ceea ce se intampla.
-Stiam eu! Stiaaaamm!! continua ea sa se bucure
-Ce stiai Alice?
Ea nu spunea nimic , doar sarea vesela
-Oh mai opreste-te odata din sarit si vorbeste! am spus nervoasa
-Bella nu este deja evident? spuse ea exasperata.
-Doamne Alice nu inteleg ce tot zici acolo!!
-Bella? ma striga Jacob
M-am intors vesela spre el si el ma intampina cu un zambet si o imbratisare imensa. Era asa vesel, si voinic doar prezenta lui ma inveselea. Nu il voi considera niciodata vinovat pentru viata mea , nu puteam face asta. Era prea bun si ma ajuta prea mult , si eu nu meritam toate astea.
-Esti gata de plecare? intreba el vesel
El imi dadu drumu din imbratisare si inspira adanc. Vedeam cum se uitau majoritatea elevilor urat la mine, dar nu imi pasa. Daca eu ma simteam bine , macar acum, nu aveam sa stric totul din cauza lor. Alice nu avea nicio expresie pe fata. Sau cel putin nu era nici ura, dar nici fericire prin faptul ca il vedea aici pe Jacob. Era mai mult frustrare…regret. Au inceput sa susoteasca cu totii si sa se agite ca niste albine.
-Da sunt gata, am spus cu zambetul pe buze. Ar fi bine sa plecam, nu vreau sa creez probleme.
-Ce faci Bella? spuse Alice , vocea ei palind.
-Plec de la scoala. Ce crezi ca fac? am spus nedumerita
-De ce pleci cu el?
Am ras in sinea mea.
-Pentru ca nu am masina si l-am sunat pe el sa vina sa ma duca acasa. Este prietenul meu Alice, asa ca nu incepe si tu , stiu ca esti sora lui Cullen dar nu trebuie sa te comporti asa cand sti si tu ….
Dar n-am mai apucat sa termin cand a inceput sa tipe ca descreierata uitandu-se in toate partile de parca o mancau ursii. Am sarit ca arsa si m-am uitat la Jacob care se uita urat pe Alice.
-Edward!!! Unde e Edward!? tipa Alice disperata
Daca incerca sa atraga atentia si sa se dea in spectacol cu ura lor stupida inseamna ca nu mai avea ce discuta cu mine. Credeam ca ea e altfel, ca nu e implicata in asta.
– Termina Alice! Nu mai cauta cearta! De ce naiba tipi? Vrei sa apara Cullen aici si sa se bage iar probleme? Ce fel de sora esti tu? am certato eu enervata.
Alice se uita la mine cu o privire ucigatoare. Nu meritam asta. Pentru ce? Ca l-am adus pe Jacob aici?
-Tu nu te gandesti cand actionezi? intreba disperata Alice
-Eu cred ca ar trebui sa te calmezi. Nu inteleg de ce faci asa. Nu vreau sa cauzez probleme asa ca eu si Jacob plecam , normal. O sa mai vorbesti cu mine atunci cand iti va veni mintea la cap si vei inceta sa ii iei apararea lui Edward in orice!
Ea se intrista si apoi se uita urat la Jacob.
-E numai vina ta! ii tipa ea in fata.
Jacob se enerva si ma dadu la o parte punandu-se in fata ei. Era imens pe langa Alice.
-Faptul ce nu stie sa piarda nu e vina mea.
-Edward nu e las! ii lua ea apararea
-Gata! Terminati odata , nu sunteti copii mici. Nu vreau sa ma dezamagiti amandoi. De ce nu puteti lasa asta odata deoparte! Oricare ar fi motivul!
Jacob pufni si Alice isi incrutisa mainile la piept.
-Eu am trecut de mult peste. El e un idiot care nu se poate resemna.
-Idiot zici ah? spuse vocea care speram sa nu o aud in acest moment.
De ce trebuisem sa il aduc pe Jacob aici. De parca nu stiam ce urma sa se intample.
Jacob se incorda si se intoarse spre Cullen.
-Da idiot! Asta esti! Nu ti-e clar?
-Imi este clar un lucru. Tu nu ai ce cauta aici!
-Nu iti dau tie explicatii. tipa Jacob.
-Nici nu trebuie! Nu ma intereseaza ce faci tu , ma intereseaza doar sa nu mai calci pe aici. Asa ca ia-ti prietena insuportabila si pleaca!
Se stransera foarte multi elevi care priveau maratonul. Ceea ce cu toti asteptau , o noua cearta.
-Pana la urma ce ti-a facut ea? De ce vrei sa ii faci viata un calvar? Aaa…dar cred ca stiu! Nu te poti resemna! Nu poti accepta ceea ce s-a intamplat si acum mori ca EA este prietena mea!
Edward incremeni si Alice incepu sa se agite. Ce tot spunea Jacob acolo? Ce se intamplase intre ei doi? Dar Jacob continua fara mila
-Niciodata nu ai fost bun pentru ea! De ce crezi ca ar mai fi vrut sa fie cu tine ! Cu TINE!? Nu erai bun de nimic, o scarbeai, in timp ce tu iti faceai iluzii cu ea , ea venea la mine si imi spunea cat de patetic si penibil esti! Niciodata nu te-a iubit si nu poti accepta asta! Crezi ca cu toate astea o vei face sa se intoarca?! Acum e departe! Nu te mai vrea, nu te-a vrut niciodata, ai fost doar un prost cu care s-a jucat si apoi ai fost aruncat la gunoi!
Edward nu spunea nimic. Nu isi gasea cuvintele. Asculta si se uita in gol in timp ce multimea tacea derutata si ea. Eu? Eu nu intelegeam nimic si speram ca voi putea intelege despre ce vorbea Jacob, ce il facea pe Edward sa se simta asa.
Lui Alice ii dadura lacrimile si tipa la Jacob sa inceteze. Sa plece…
-Tu? Tu ai avut incredere in ea nu? Toata familia…fericire , iubire , bucurie, prietenie! De unde! Va considera niste prosti pentru ca pana la urma asta sunteti si ve-ti fi mereu. Va vorbea pe la spate si nu a-ti aflat’o doar dupa ce se saturase deja de voi. Resemneaza’te ! Nu mai ai ce face, ai pierdut ceva ce niciodata nu a fost al tau. Pentru ca ea a fost a mea mereu. Nu ti-a apartinut tie niciodata. Trupul si sufletul ei au fost ale mele!
Ma uitam derutata la ei si imi dadeam seama ca era vorba de o fata. Altceva nu mai stiam. Imi era mila de Cullen si Alice. Ea plangea si lui i se urcasera nervii si durerea pana in crestetul capului.
-Jacob…gata. Nu inteleg despre ce vorbesti acolo dar nu vreau sa mai continui orice ar fi. l-am rugat eu
-Stai linistita Bella, trebuia sa il aduc cu picioarele pe pamant. Oricum stiu foarte bine ca stia toate astea. Stia cat de prost si idioat a fost. Cat de jalnic si nefolositor poate fi.
-Edward! il striga Alice. Nu asculta ce spune te rog, promite-mi. Nu tine cont de asta…astea..nu sunt adevarate! Tu sti foarte bine cat de valoros esti! Sti foarte bine cat de nerecunoscatori, nenorociti au fost aia doi.
El se uita in ochii ei si spuse:
-Are dreptate.
-Normal ca am dreptate! tipa Jacob. Si sa iti mai spun ceva: inca ma cauta.
Max venii si el, iesind din multimea care discuta cele ce se intamplau aici. Eu vroiam sa mor!
-Ce vrei Jacob? Ai venit sa te faci din nou de ras?
-Nu  , stai linistit. Doar i-am spus cateva adevaruri bunului tau prieten, despre cat de idioat a fost! A si Edward, cand te saruta pe tine, se gandea la mine.
Max incremenii, dandu’si seama de subiectul care era discutat aici. Se uita speriat la fata uda de lacrimi al lui Alice, la fata fara expresie a lui Edward si la fata mea ingrozita si confuza.
-Daca o mai aduci in discutie pe tarfa aici iti rup capul! tipa Max
-Oh…da uitasem, ca tu esti camaradul astuia si ca sti povestea. Ce frumos ar fi daca ar afla tot palatul de micul tau secret. Ce frumos nu? Dar stai linistit, las asta sa te macine doar pe tine. Hai sa mergem Bella.
Vru sa ma ia de brat dar m-am opus. Nu plecam nicaieri cu el dupa tot ce spusese aici, dupa cum vorbise cu ei si cum o facuse pe Alice sa planga. Avea de dat niste explicatii.
-Nu plec nicaieri cu tine pana nu imi spui ce a fost asta! Nu am inteles nimic.
-Nici nu trebuie sa intelegi ceva Bella. Nu te priveste. Hai odata!
Edward scutura din cap si incepu sa se indeparteze. Max il urma si Alice il striga pe nume dar nu raspunse. Isi sterse lacrimile de la ochi cu maneca si ne spuse noua:
-Va urasc!
Apoi o lua la fuga strigand ” Edward stai! ” . M-am urcat nervoasa la Jacob in masina si asteptam sa zica ceva. El fredona vesel de parca nu se intamplase absolut nimic.
-Imi spui si mie ce a fost aia? am intrebat nerabdatoare
-Nu este problema ta Bella, serios, las’o balta.
-De ce nu imi spui?
-Pentru ca nu e nimic ce tu ar trebui sa sti. Face parte din trecut.
-Cred ca ar trebui sa stiu motivul disputei voastre. Si ma enerveaza ca nu imi zici! Cred ca merit sa stiu macar atat.
-Iti voi spune alta data.
-Atunci lasa-ma odata acasa! am tipat la el.
-Ne vedem la 7?
-Nu.
El nu mai spuse nimic si mari viteza. Vroiam doar sa ajung acasa, sa o sun pe Alice si sa clarific situatia. Ma durea faptul ca ma certam cu Jacob, dar simteam ceva ce nu credeam ca voi simtii vreodata. Imi faceam grij pentru Edward, pentru ceea ce patite, sau ceea ce ii facuse acea fata si Jacob. El a fost crud, nu trebuia sa ii tipe toate alea in fata. Chiar daca Edward era cel mai nesuferit baiat pe care il stiam , tot aveam mila pentru el. Si mai ales ca nu vroiam ca Alice sa sufere. Am vazut cat de afectati au fost in timpul disputei. De elevi nu mai vorbesc. Aia cautau doar subiecte de barfa, dar spre dezamagirea lor eram sigura ca nici ei nu au inteles mare lucru.
Jacob ma lasa in fata casei si i-am spus un simplu si rece ” Pa! ” . Nu merita mai mult.
Am descuiat usa rapid si l-am salutat in graba pe Charlie urcand in camera mea fara sa vreau sa mananc. Am luat telefonul si am format numarul lui Alice. Bateam nerabdatoare din picior.
-Da? se auzi vocea lui Alice tremurand.
-Alice? Sunt eu Bella.
Aceasta nu spuse nimic.
-Stiu ca esti suparata pe mine, dar chiar nu e vina mea. Si eu m-am suparat pe Jacob pentru tot ce v-a spus. Imi pare asa rau….
-Bella…eu….iti multumesc… pentru grij spuse ea printre plansete
-Vroiam doar sa stiu ca sunteti bine. Si tu…si Edward.
-Bella! incepu ea mai rau sa planga.
-Ce ai patit Alice nu mai plange stiu ca Jacob s-a purtat urat dar trebuie sa incercati sa treceti peste asta. Nu stiu ce se intampla intre voi dar nu vreau sa suferiti niciunul dintre voi…fie chiar si Cullen.
-Bella nu suntem bine deloc! spuse ea suspinand si plangand.
-De ce?
-Bella!! Sunt la spital! Edward a luat o supradoza! tipa ea plangand.
Mi-a cazut telefonul din mana.