Capitolul II – Reactii

Edward pov

 

Era deja ora 9 deci m’am hotarat sa ma indrept spre cabinet. Drumul a fost extrem de lung, speram sa o pot vedea cat mai curand. Cladirea unde lucra era foarte mare. Am vazut ca avea si o secretara si am hotarat sa ma duc sa o intreb de Bella.

-As dorii sa vorbesc si eu cu psiholoaga. am spus eu calm, deobicei imi pastram calmul dar acum nu eram atat de sigur.

-Aveti programare?

-Trebuie?

-Este necesar, nu poate intra oricine.

-Dar trebuie sa o vad.

-Va asteapta?

-Nu.

-Nu sunteti pacient?

-Nu.

-Atunci?

-Trebuie sa o vad. Sunt o  veche cunostinta.

-Celina, o striga un barbat.

-Domnule Michael , ati venit pentru doamna Bella?

Doamna Bella? Era un pacient?

-Da, vreau sa imi vad doctorita preferata. Dar daca este ocupata pot astepta,  spuse uitandu-se la mine

-Domnule, pentru dumneavoastra nu este niciodata ocupata.

-Asta si sper.

-Sa o chem?

-Este singura ?

-Da, puteti intra oricum.

Cine era asta , si de ce era atat de legat de Bella?

-Acum pot intra?

-Ma tem ca nu, nu vedeti ca este altcineva acolo.

M-am enervat

-Dar eu am venit aici primul ca sa vorbesc cu ea. El de ce are voie?

-Baiete ar fi bine sa te calmezi sau chem paza.

-De ce nu pot intra?

-Pentru ca este ocupata. tipa ea

Barbatul iesi din cabinet

-Ce sunt tipetele astea Celina? Se aud din cabinet

-Ma scuzati domnule, dar acest baiat nu intelege ca nu poate intra la doamna Bella.

-Dar de ce ? am intrebat eu furios.

-Pentru ca sunt eu la ea. raspune barbatul..pe nume Michael.

-Si cine te crezi tu ma rog?

-Tu chiar ai tupeu?

-Nu stii cat. Te-as face bucatii acum..am adaugat eu in gand.

-Ei bine, nu poti intra, doarece este cu mine .

-Si? Cine esti tu ?

-Sotul ei.

Nu mi-am mai simtit picioarele. Ce..sot..cum..adica..sot. Bella mea era maritata? Nuuu…NU NU Nu.Logic ca era , Edward au trecut 10 ani. Dar cand..de ce ea? Am fugit cat am putut de repede din acea nenorocita cladire. Nu am mai vrut sa vad sau sa aud pe nimeni.

 

Bella povesteste.

 

Am iesit din cabinet pentru ca tipetele s-au linistit.

-Michael, Celina ce s-a intamplat?

-Nimic doamna, doar ca era un baiat aici insistent care dorea sa va vada.

-Si cine era?

-Nu mi-a spus numele.

-Nici cine era?

-A spus ca era o veche cunostinta.

-Hm..? o veche cunostinta?

-Da , a insistat si tipat la mine sa il las sa intre fara programare.

-Si?

-Apoi a venit sotul dumneavoastra si a lamurit situatia.

-Ce s-a intamplat?

-S-au certat putin, era insistent, dar apoi cand i-a spus ca este sotul dumnevoastra, parca era drogat si a fugit extrem de repede…sincera sa va spun… era nebun, dar arata al naibi de bine.

-Celina…

-Ma scuzati.

-Pai cum arata?

-Cum am spus era extrem de frumos, imbracat foarte bine , cred ca era bogat. Dar stiti ceva?

-Ce?

-Cred ca era bolnav, sau pacient.

-De ce crezii asta?

-Pai era prea insistent sa vorbeasca cu dumneavoastra, bine ca a venit sotul dumnevoastra ca altfel ma lua si la bataie daca nu intra. Si mai era ceva, era foarte foarte palid. Parca era de var… ciudat.

Am ramas nemiscata. Doamne era palid.

-Celina, cum mai arata ? Spune-mi tot, orice detaliu.

-Iubito ce ai? Il cunosti?

-Nu stiu inca ! Lasa’ma! am tipat eu de s-au speriat amandoi.

-De ce tipi la mine?

-Celina, te rog spune’mi cum arata?

-Pai era frumos, foarte frumos, si sexy, si mirosea mai bine ca orice, si era foarte nervos , si…speriat, a reactionat urat cand a aflat de sotul dumneavostra, de parca se astepta la asta…dar nu era pregatit sa afle asta. medita ea.

-Celina , cum arata fizic?

– Era palid, inalt, slab dar totusi in forma, cu parul ciufulit, dar ii statea foarte bine.

-Doamne nu se poate! Am tipat eu. Nu poate fi adevarat!

-Iubire calmeazate! Ce ai?

-Lasa-ma! Celina de ce nu m’ai chemat? Trebuia sa ma lasi sa il vad! am tipat eu la angajata mea preferata.

-Dar …

-De ce?! Trebuia sa il vad!

-Bella , eu nu l-am lasat.imi spuse Michael

M-am uitat furioasa la el

-Nu trebuia sa te bagi! Nu era treaba ta

-Ba cred ca da! Era foarte impulsiv si nu vad ce legatura are cu tine!

-Era el… dar e imposibil, a venit dupa mine…dupa 10 ani..a venit . E un nenorocit,dar a venit.

-Bella cine era? intreba Michael. Ma inseli? spuse nervos

-Ahh nu!

-Atunci?

-E …complicat.

-Doamna imi pare rau , dar nu stiam ce sa fac.

-Celina…imi pare rau ca am tipat la tine. Nu se va mai intampla.

-Nu este nimic.

-Dar ..cum..de ce a venit acum? Dar …daca nu e el? Si e cineva care seamana. Dar nu se poate, este identic. De ce a venit nenorocitul, ca sa ma complic din nou, sa ma lasa iar, sa ma distruga iar . Nu, il voi lasa din nou. Nu merita. Dar nu inteleg..de ce a venit aici. De unde a stiut unde sunt? Alice…oare ea i’a spus? tot spuneam eu plimbandu-ma de colo colo , in fata Celinei si a lui Michael.

-Bella ce dracu se intampla? Cine e Alice? Cine este acest barbat?

-Barbat?

-Ma rog, baiat. Pare de vreo 17 -18 ani, ce legatura sa aiba cu tine, mai ales de 1o ani cand el ar fi avut 7 ani si tu 18 ?

-Tu nu intelegi. Nu poti sa intelegi

-Dar vreau sa inteleg

-Nu ai cum. Celina daca mai vine aici il aduci imediat la mine.

-Da doamna.

M-am dus in cabinet si am inceput sa plang, Michael fu mirat sa ma vada plangand.

-Bella ce ai?Cine e el? De ce te face sa reactionezi asa?

-Era el…el era.. dar cum? Nu ii pasa de mine..de ce acum. Doamne Michael de ce nu l’ai lasat sa intre?!

-Era ciudat.

-Nu conta! Trebuia sa ma chemi!

-Bella eu cred ca ma inseli.

-Nu e adevarat! Nu te insel..doar caa..

-Ca ce? Ce vrei sa imi spui?

-Nu pot sa zic nimic, face parte din trecutul meu .

-Si eu nu fac parte din trecut?

-NU! am tipat eu prea tare.

-Deci nu insemn nimic pentru tine?

-Michael…termina…cum poti crede asta!

-Bella , eu nu inteleg, si vreau sa inteleg. Ce ai de gand sa faci? Ce vrei sa eu sa fac? Ma inebunesti..? Cine e acel baiat? De ce reactionezi asa ? De ce tipi la mine , pentru el ? De ce tipi la Celina?

-Ahh! Mai lasa-ma! Nu intelegi ca e treaba mea! Numai a mea!

Am iesit din cabinet si m-am dus la Celina, Michael ma urma.

-Celina cum se purta cu tine?

-Pai..la inceput a fost amabil, dar vazand ca il refuz, si ca Michael a intrat inaintea lui , s-a enervat, apoi cei 2 s-au certat un pic, baiatul avand tupeu . Cand a aflat ca e sotul dumneavoastra a reactionat ciudat, ca si cum s-ar fi daramat lumea pe el.

-De ce i-ai zis ca sunt sotia ta ?

-Pentru ca esti!!

-Ohhh…nu! Daca pateste ceva? Dar ce ii pasa lui de mine. El a plecat nu eu. Cred ca nici nu ii pasa. Dar sa il fi vazut doar 5 minute…

-Bella ce tot zici acolo? Iti place de acest baiat?

-Michael lasa-ma cu aberatiile tale.

-Dar alta varianta nu imi dai. Ce vrei sa cred?!

-NIMIC! Lasa-ma! Doamne trebuie sa il gasesc, sau sa dau de Alice. Sau… poate ca ma insel…poate ca nu era el,  daca era el trecea peste orice sa vina la mine daca vroia, darama si usa…sau poate ca nu ia pasat , era doar o simpla coincidenta, sau poate ca era socat ca eram maritata..ahh prea multe intrebari. Mai bine nu fac nimic. Oricum nu am ce sa fac, cum sa dau de el sau ea.

-Deci esti imposibila. Cand te decizi sa vorbesti clar cu mine atunci sa ma cauti. Ma duc la Mel.

Mai aveam 2 pacienti si plecam acasa. Doamne cum era posibil?

 

Edward pov

 

Castorita? Cu altul? Cu altul care sa o pazeasca, sa o protejeze , sa o sarute, sa o mangaie, sa se culce cu ea…De ce am plecat numai eu stiu. Eram in camera mea de hotel, distrus. Eram nervos pe acel barbat, eram trist si vinovat.Telefonul suna:

-Edward imi pare asa rau!

-De ce Alice?

-Pentru Bella, si sotul..

-Stiai ?! Am tipat eu nervos

-Da…dar tu nu mai lasat sa iti zic. Eu am vrut.

-Doamne ma simt distrus. Vino la mine , te rog, am nevoie de tine Alice.

-In 2 ore ajung. Pa.

-Pa Alice.

Si fix in 2 ore Alice imi intra pe usa.

-Sa stii ca receptionera e cam idioata. Nu ma lasa sa intru, cred ca era geloasa. spuse razand

-Alice! am spus eu imbratisand’o

-Esti bine?

-Nici nu ai idee cum ma simt.

-O mare parte este si vina ta.

-Toate sunt din vina mea si stiu asta.

-Trebuia sa ramai acolo Edward, sa vorbesti cu ea.

-Dar nu am putut Alice, poate ca ea este fericita cu sotul ei , de ce sa apar iar si sa stric totul?

-Asa ai gandit si data trecuta si vezi consecintele .

-Stiu Alice , stiu dar imi venea sa il omor pe acel barbat, nu stii cum m’am putut abtine.

-Trebuie sa fii tare Edward. Eu voi fi cu tine.

-Stiu , mersi.

-Oricand.

-Ceilalti ce fac?

-Pai cu totii au inteles de ce am venit aici , si sunt ingrijoratii pentru tine.

-Chiar si Rose?

-De crezut sau nu, si ea este.

-Vreau sa mor! Alice omoara’ma tu si gata, se termina tot.

-Edward ai inebunit?! Nu poti murii! tipa Alice furioasa.

-Ar fi asa simplu…

-Sa nu te mai gandesti niciodata la asa ceva. Acum trebuie sa mergem la Bella .

-NU! Nu vreau! Nu pot!

-Edward…. nu fi incapatanat ca altfel chem receptionera.

-Esti rea….

-Edward intelege ca nu poti  fugii, o iubesti si sunt sigura ca si ea.Trebuie sa lamuriti tot.

-Ea ma uraste.

-Nu ai de unde sa sti. Trebuia sa ai curaj. Fi tare Edward, asa a fost mereu fratele meu.

-A fost….

-Gata! Mi-a fost asa dor de tine.

-Si mie.

Ne-am imbratisat strans, gandindu-ne ce sa facem…

-Edward , crezi ca va vrea sa ma vada?

-Offf, Alice desigur, tu ai fost prietena ei cea mai buna si inca esti. Stai linistita.

-Sunt ingrijorata.

-Amandoi suntem, dar cum tu ai zis, trebuie sa fim tari.

-Asa este. Totusi….

-Ce este Alice?

-Adica au trecut 10 ani, si ea este casatorita, cum vei face sa ..fii…din nou cu ea?

-Alice, eu inca nu stiu daca va vrea sa ma vada, dar sa mai si fie cu mine. Era normal sa fie casatorita, a trecut asa mult timp,dar tot furios sunt, pentru ca nu sunt eu in locul lui.

-Vei fi…

-Sa stii, ca imi doresc nespus asta, dar nu stiu cat de posibil este. Ea are o familie acum..

-Edward eu cred ca inca te iubeste.

-Nu stiu ce sa spun…nu ma mai vazut de 10 ani.

-Uite gandeste’te la mine si la Jasper, crezi ca daca nu ne’am vedea 10 ani nu ne’am mai iubii?

-Ba da dar…

-Vezi!? E la fel.

-Poate ca ai drepatate, dar nu stiu cum voi da ochii cu ea.

-Dar la cabinet cum ai putut merge?

-Nici eu nu stiu, poate pentru ca NU STIAM CA E CASATORITA, PENTRU CA SORA MEA CEA DRAGA NU IMI SPUSESE!

-Hey! Ti-am spus ca am vrut sa iti zic. Dar tu nu mai lasat…

-Cum sa nu, sau inventat SMS-urile . Si oricum puteai suna din nou.

-Asa e doar, ca… imi era frica de reactia ta, mai ales ca erai singur aici.

-Banuiam eu ceva.

-Edward , Bella mai este inca la cabinet , a intervenit un pacient problema care are nevoie de ajutor. Hai sa mergem!

-Alicee…

-Edward…daca nu iti mistii fundu ala mare al tau , jur ca …

-Gata Vin! Esti atat de malefica uneori.

-Multumeste’te cu atat.

Tot drumul draga mea sora a vorbit incontinu, si nu exagerez deloc. Iar cladirea aia, iar cabinetul ala.

-Hai! ma striga Alice.

Am coborat din masina. Secretara era tot acolo.Se uita …jenata la mine.

-Buna ziua! Vrem sa …

-Da stiu. Domnul a fost mai devreme. Vreau sa imi cer scuze , pentru ce s-a intamplat mai devreme, nu vreau ca doamna Bella sa ma certe din nou.

-Sa te certe? am intrebat eu mirat

-Daa… s-a suparat si enervat deoarece nu va vazut, pana si la sotul sau a tipat. Cred ca sunteti cineva important.

-Asa este suntem .spuse Alice zambind.

-Dar imi pare foarte rau, doamna nu mai este aici.

-Dar de ce?

-A avut o problema grava de familie.

-Stiti ce s-a intamplat?

-Nu.

-Multumim oricum. La revedere.

-La revedere.

Am intrat in masina.

-Alice, te defectezi?

-Ha Ha Ha, eu am vazut’o pe Bella in cabinet, nu am stiut ca va intervenii altceva.

-Ce facem acum?

-Mergem maine?

-Bine…

-Hai in mall, imi spuse ea ranjind la mine.

-Alice…

-Bine, atunci hai in parc.

-Si ce sa facem noi acolo?

-Sa luam aer curat, macar trece timpul mai repede.

-Ok.

Am condus in parc si ne’am asezat pe o banca.

-De cand  nu am mai fost in parc..am spus eu relaxat.

-Deh…depresiile astea. spuse ea razand.

-Ha Ha Ha.

Copii se jucau , erau fericiti, nu era soare, pot spune ca era chiar inorat. Dar am vazut un copil stand singura pe banca fara nici un adult langa ea.Parea de vreo 3-4 ani. Si’a intors fata speriata catre mine , cu ochii lacrimand.

-Alice , cred ca fetita aia s’a pierdut.

-Offf, saracuta , hai la ea. Trebuie sa ii gasim parintii.

Ne’am dus langa banca ei.

-Hey! Ce faci singurica aici? a inrebat’o Alice

-Vleau la mami !

-Unde este?

-Nu stiu , eu elam cu bona.

-Si bona unde este?

-Nu stiu. A plecat.

-Linisteste’te iti vom gasii parintii imediat.

Dar era ceva ciudat la copilul ala, avea chipul asa de familiar. Atat de cunoscut. Ochii aceia ca de ciocolata…

-Cum te cheama ? intreba Alice

-Mel.

 

Bella Povesteste

 

-Esti nebuna! Mi’ai pierdut copilul!

-Dar doamna nu stiu cum a disparut de langa mine. Am fost in parc .

-Cum ai putut face asta?! Cum o vom gasii! Am tipat eu nervoasa. Suntem in N.Y ce Dumnezeu! Daca pateste ceva te bag in puscarie!

-Imi pare rau…

-Nu imi pasa! Oricum esti concediata! Michael, suna la politie , spunele sa puna anunturi , sa dea la televizor. Fa ceva!

-Imediat.

Doamne oare unde era scumpa mea? Ce facuse idioata aia cu ea!

 

Edward povesteste

 

Am laut fetita la hotel . Receptionera se uita la noi speriata. Se intreba daca e copilul meu si a lui Alice.

-Acum, Mel, cum ii cheama pe parintii tai?

-Vreau la mami!

-Stiu , dar trebuie sa ne spui cum sa ii gasim

-Nuuuu!!!! Du’ma la mami!

-Alice e in zadar, nu o sa ne zica, e un copil!

 -Imi este foame. se planse copila.

-Aahhh Edward comanda ceva de la Room Service.

-Imediat.

-Gata scumpo totul va fi bine, vei merge la mami.

-Vreau la ea!

-Stiu. Acum ce zici sa te uiti la TV. Pana vedem ce facem cu tine.

Alice a aprins Tv-ul si copila se uita. Eu am comandat cand Alice tipa.

-Alice ai inebunit!?

-Edward…

-Da?

-Mel estee..ficaa..