Capitolul 14 – Ultima atingere

Nu ti-ai imaginat pe mine fara tine , fericita
Pai eu iti jur ca imi place sa fiu asa
Fara nimeni care vine , care ma abandoneaza
Cum de crezi ca te voi putea iubi din nou
Nu te ascult dar daca vrei continua sa vorbesti
Si pleaca pana cand esti departe
Foarte departe de mine
Oricat de mult ai vrea
Nu iti mai apartine tie
Inima mea.

M-am asezat mai aproape de Andrew , dar totusi fara teama.
-Cine vine ? am intrebat hotarata
-Inca nu stiu foarte bine , stiu sigur ca cineva dintre ei se apropie, le pot simtii mirosul. Te….te deranjeaza? intreba trist
Era asa naiv, de parca mi-ar mai pasa mie de ei. Mereu isi facea prea multe grij fata de sentimentele mele pentru ei, plecasera in viata mea, si nu i-as mai primi inapoi niciodata
-Normal ca nu , te rog sa nu mai gandesti asa. i-am spus punandu-mi mana pe a lui. Daca vine Alice atunci e perfect, o sa ma bucur, daca nu…atunci imi este total indiferent.
El ofta si se uita spre usa. Clasa se umplea si ma intrebam daca nu trebuia cumva sa il prezinte profesoara in fata clasei, desi nu cred ca nu a observat nimeni prezenta lui pana acum. Vedeam cum fiecare persoana ce intra in clasa isi indrepta privirea spre noi , roseau, radeau sau pur si simplu fugeau sa spuna si altcuiva. Am vazuto pe Angela intrand in clasa. Am salutato politicos si se aseza in spatele meu.
-Buna Bella! Cum a fost pana acum? Ai supravietuit? intreba ea si se uita zambareata si usor intimidata in directia mea
-M-am descurcat destul de bine, pot spune. Oricum are cine sa ma apere, credema. am spus razand
Andrew rase langa mine si dupa l-am simtit incordandu-se . Daca lui ii era frica sa nu cedez, atunci ii voi demonstra ca se inseala. Mi-am intors capul in fata si i-am  vazut pe Edward si Alice intrand amandoi in clasa. Edward s-a asezat rapid intr-o banca si Alice veni spre noi.
-Andrew! exclama ea, cat ma bucur sa te vad, spuse si il imbratisa.
-Si eu ma bucur sa te vad Alice, esti o companie foarte placuta.
Eu eram mai fericita ca nu era si Tanya aici, altfel nu stiu cum m-as fi abtinut sa nu sar la ea. Desi probabil tot eu as fi fost cea ranita.
-Copii eu va las , ma duc in banca langa amagitul de Edward.
Mi s-a pus un nod in gat. Pleca gratios si se aseza in banca. Edward o tintui cu privirea dar ei nu ii pasa. Stia foarte bine ca este doar vina lui pentru toata situatia asta. Ma enerva faptul ca nu isi lua privirea de la noi. Se uita in jos apoi isi ridica privirea si se uita in gol spre noi, ca si cum ar visa. Colturile guri erau lasate in jos, ca si cum era cea mai amarata persoana de pe pamant. Avea cearcane violente ce ii inconjurau ochii, parul ciufulit ca deobicei si tinea un creion in mana de parca urma sa il rupa in curand. De ce nu isi muta privirea odata? Sa ma lase in pace. Efectul ochilor lui nu mai era valabil si de data asta. Vroia ceva de vazut? Ii dau eu ceva de vazut.
M-am intors catre Andrew care incepuse o discutie cu Angela despre viata in Forks si mi-am pus mana pe umarul lui. Se intoarse imediat spre mine si zambi. Era fericit, vroiam sa fie. I-am soptit la ureche:
-Doar fa-mi pe plac.
El aproba din cap confuz. iar eu mi-am lipit usor buzele de buzele lui reci, totusi sa nu uitam ca era un vampir. Isi puse o mana pe talia mea si ma trase mai aproape de el. Am simtito pe Angela cum se departeaza si se aseaza mai bine in scaun , dar acum nu imi mai pasa. El se departa si isi trecu o mana prin parul meu. Am zambit satisfacuta. Mi-am pus capul pe pieptul lui si am asteptat profesoara. Era perfect acum , aveam noi forte pentru a indura orice.

Edward pov

De ce imi facea asta? De ce mi-am facut asta? Nu mai suportam situatia asta, nu mai suportam sa o stiu in bratele altcuiva , sa stiu ca inima ei nu imi mai apartine mie. As fi vrut sa pot plange, as fi vrut sa existe moartea pentru mine. As fi indurat chinurile iadului , dar sa nu mai traiesc propriul iad pe pamant.
Alice se uita la mine ingrijorata din cand in cand. Nu vroiam mila nimanui , meritam soarta asta. Am stiu ca niciodata nu am meritat nimic bun, eram condamnat sa sufar, sa nu gasesc niciodata iubirea. Eram un monstru, asta era natura mea, iar monstrii nu puteau sa iubeasca. Si Tanya devenise in chin pentru mine, poate ca asta era cel mai bine. Sa ma uit la cineva ca mine. Dar cum sa fac asta cand fiecare particica din corpul meu visa la ea? La pielea ei calda si moale, la inima ei batand neregulat atunci cand o atingeam… intrase in mine , si acum nu mai putea iesi. Amintirea ei ma va bantui toata viata mea. Nesfarsita mea viata. Poate ca era o sulutie eficienta sa o mai scurtez putin. Dar cu ce folos? Cred ca si acolo, platind pentru crimele comise  ea ar fi fost tot in gandurile mele. Era jumatate din mine , m-ar fi urmat oriunde. Credeam ca Andrew era o persoana buna , am avut incredere in el la inceput dar acum, cand vad la ce a adus vizita lui ma face sa imi dau pumni in cap pentru ca l-am lasat aproape de ea. Acum erau impreuna , vedeam ca se simt bine , asa cum cu mine nu cred ca s-a simtit niciodata. Nu am stiut sa o fac fericita, si acum platesc pretul.
-Esti bine? am auzito pe Alice intrebandu-ma
” Cred ca se simte foarte rau , poate ca ar trebui sa il las in pace. Nu ar trebui sa ma bag , situatia asta ma depaseste si pe mine.”
-Nu. am spus simplu.
Ea se intoarse din nou cu fata la tabla. Profesoara intra in clasa si ne saluta. Nu eram atent la ora ei, niciodata nu eram atent la ore. Cu ce folos? Nu cred ca ar fi spus ceva ce nu stiam deja.
„Hai fa-ti curaj , vorbeste cu el. Nu se poate sa iti scape si asta . Termino pe aia si apoi e doar al tau. ” am auzito pe Ellen.
Perfect , acum Andrew face cuceriri. Oricum nu as lasa pe nimeni sa ii faca rau Bellei , chiar daca ea nu ar aprecia niciodata gestul.
„ Hm…cred ca noul elev nu va face probleme. Pare o persoana linistita, desi as putea sa jur ca e ruda cu familia Cullen” – gandi profesoara.
Am incercat sa imi blochez toate acele ganduri care mergeau numai spre Andrew. Era exasperant. Dar m-am concentrat doar pe gandurile unei singure persoane .
” Cred ca il uita deja. Nu il mai poate iubi dupa tot ce s-a intamplat. Ma voi asigura ca ramane doar a mea, indiferent de pretul pe care va trebui sa il platesc.”
El se indoia de sentimentele ei? Cat as fi vrut sa aud si gandurile Bellei. Ar fi fost mult mai usor asa. As fi stiut exact ce simte si ce gandeste. As fi aflat daca il iubeste cu adevarat pe el. Daca ma uitat.

Bella pov

Incercam sa imi impart atentia in 3 locuri. Unul era la profesoara , altul la Andrew si altul la mine. Nu aveam ce notite sa iau asa ca am incercat sa vorbesc cu Andrew.
-Ce parere ai ? am intrebat
-Despre ce?
-Imi pare rau ca te-am obligat sa iti pierzi timpul aici. Nu ar fi trebuit.
El scutura din cap.
-Esti asa prostuta, fac asta pentru ca vreau sa fiu langa tine. Asta e tot ce conteaza.
El chiar ma iubea. A facut atat de mult pentru mine incat nu cred ca as putea sa il rasplatesc vreodata. Nu ma cunostea, dar ma iubea pentru ceea ce sunt , nu trebuia sa stie mai mult. Nu il cunosteam, dar il iubeam pe el.
-Bella? ma striga profesoara
Am ridicat capul
– Da?
-Fi draguta si vino in fata. Tu ne vei ajuta astazi.
M-am uitat la Andrew in semn de la revedere si m-am ridicat de pe scaun. Am auzit un fluierat in spatele meu si m-am enervat. Normal ca se purtau acum asa, acum ca ma vedeau schimbata. Dar inainte, cand nu ma imbracam si aranjam asa, nu au stiut sa ma aprecieze. Pentru ei doar asteptul conta. M-am uitat rapid la Edward si am vazut ca se uita in jos , la mainile lui. Nu baga nimic in seama.
-Edward? striga profesoara . Edward mai esti aici?
Am tresarit cand i-am auzit numele. El ridica capul rapid si facu un semn ca da.
-Ia treci aici inainte sa te ia somnul. ii spuse dansa
Am pufnit. Sigur, sa il ia somnul. Se ridica si el si m-am uitat la Andrew cum il urmarea cu privirea. Am vazut cum si-au deschis amandoi buzele rapid , fara sa se observe de parca si-ar fi spus ceva, apoi am auzit un marait din partea lui Edward foarte jos.
Profesoara il aseza langa mine si am incercat sa imi feresc privirea de el. De ce naiba ne chemase aici?
-Vreau sa ma ajutati sa fac o demonstratie pentru urmatoarea activitate. Vreau sa va spuneti unul altuia cate un cuvant care sa il defineasca pe celalalt. Incepe tu Edward
-Unica. spuse el oftand.
-Asa. Acum tu Bella.
Nu stiam ce sa zic. Ma panicasem. El ma facuse unica , eu ce sa zic? Insensibil, badaran, neserios, crud , infidel etc…
-Hai Bella. Un cuvant care sa il defineasca pe Edward.
M-am uitat in clasa derutata. Cu totii asteptau sa raspund. Nu puteam , ce sa zic? Andrew se uita la mine cu o fata calma, de parca nu il deranja nimic, astepta sa raspund. Edward se uita la mine , cu niste ochii de te sfaramau pe dinauntru . Suferea, dar era din cauza lui. Nu merita mila mea. Nu merita nimic de la mine. M-am intors si am fugit din clasa, ca o lasa. Holul era gol , toata lumea era la ore. Ma uitam in jur si nu stiam unde sa ma duc. Eram pierduta. Am iesit afara si vantul ma izbi. Era frig. M-am asezat pe o bordura de langa parcare. Mi-am pus capul intre maini si incercam din rasputeri sa nu incep sa plang. Nu vroiam sa fiu slaba , nu vroiam sa fiu luata din nou ca un nimic. Dar situatia asta depasea chiar si tot curajul meu. Mi-am dat incaltamintea jos. Ma dureau picoarele. Le-am luat si am inceput sa merg incat sa nu mai vad scoala. Ajunsesem intr-un loc de care nici nu stiam in scoala asta. Era pustiu. La fel ca si inima mea. M-am asezat din nou. Nu imi mai pasa daca ma murdaresc. Nu imi mai pasa de nimic acum. Mi-am pus mainile in cap sperand ca timpul va astepta sa imi revin. Nu intelegeam de ce ma simteam asa. Il vroiam pe Andrew, el merita mai mult decat pe mine. De ce eram asa?! Am simtit o mana pe umarul meu. Am tresarit si m-am uitat in sus. Am sarit ca arsa si m-am indepartat. El ofta.
-Te rog, nu pleca, ma implora el. Am nevoie de tine.
Nu il credeam. El nu ma iubea.
-De ce faci asta? De ce nu pleci odata? Inceteaza sa mai minti! i-am reprosat
El se aseza pe trotuar sperand sa ma asez si eu.
-Chiar vrei sa plec? Iti va fi mai bine asa.
-Tu nu imi faci bine . S-a terminat, intelege. Acum iubesc pe altcineva.
El lua o piatra in mana si o sfarama lasand praful sa cada.
-Cu adevarat m-ai uitat?
-Da. am spus hotarata.
-Daca este mai bine pentru tine , atunci voi pleca.
-Termina. Nu te mai comporta ca si cum mi-ai vrea binele. Nu mai fi atat de ipocrit! Crezi ca acum o sa ma induiosezi si o sa vin iar la tine? Pentru ce ? Ca sa primesc peste cateva luni invitatia la nunta? Nu mai sunt proasta ta Edward. S-a terminat cu joaca de-a binele si raul. Aici exista doar un singur lucru rau : TU!
El se ridica scuturandu-se pe haine.
-Foarte bine , doar lasa-ma sa iti amintesc ceva. Pentru ultima oara.
Intr-o secunda era langa mine respirand  pe pielea mea. Isi trecu degetele lungi peste obrazul meu si isi lipi buzele de fruntea mea, incet , ca o dulce despartire.
A fost ultima data cand l-am mai vazut.